Metoda Columb inversată

Michael Haulică
Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Metoda Columb inversată  jpeg

O să consider „mica literatură“ un nume de alint şi de mîndrie totodată. Oricum, şi Bucureştii se mîndreau odată cu numele „micul Paris“.

Cineva spunea, şi cred că pe bună dreptate, că scriitorul român nu se poate abţine să fie genial. Sună bine trebuşoara asta, numai că, de obicei (şi mai ales la noi), geniile au parte de o largă recunoaştere internaţională (nu?) de-abia după... confirmarea trecerii dintre cei vii. Şi atunci? Ce-i rămîne autorului român?

Cred că, în general, îi rămîne văicăreala. Că în România nu se poate trăi din scris. Că în România nici măcar nu poţi publica o carte dacă nu plăteşti, dacă nu ai pile sau dacă nu ai o editură proprie. De-astea cu NU, că e mai uşor să NU, decît să DA.

În mare, toate proverbele, zicătorile, ghicitorile şi cimiliturile, giumbuşlucurile, glumiţele astea sînt adevărate şi cînd vorbim despre fantasy & science fiction. Pentru că scriitorii noştri de F&SF tot români sînt şi ei, dacă nu cumva sînt născuţi mai cu Internetul la căpătîi şi limba română este a doua limbă (uneori învăţată doar citit/vorbit, mai puţin scris), caz în care nici că-i interesează publicarea în Românica noastră care, nu-i aşa?, nu plăteşte la nivel profesionist (măcar cinci cenţi pe cuvînt) etc.

Scriitorii români de F&SF poate că nu visează la Nobel (fiind ei mai realişti şi văzînd că nici alţi scriitori de F&SF din lume nu prea au ajuns în căciula de unde se extrage numele viitorului deţinător de coroane suedeze), dar, cu siguranţă, au şi ei zeii lor. Iar aceştia se cheamă Hugo (premiile fanilor la convenţia mondială de SF), Nebula (premiile acordate de Asociaţia Scriitorilor de Science Fiction şi Fantasy din America), World Fantasy (premii acordate de un juriu cu ocazia convenţiei mondiale de fantasy) etc., că doar premiile majore din domeniu (SF, F, plus H de la Horror) sînt vreo zece. Un premiu de acest nivel nu înseamnă un cec gras, dar înseamnă totuşi creşterea bruscă a vînzărilor (pe piaţa anglo-saxonă, desigur) şi creşterea interesului editurilor din toată lumea pentru autorul premiat. Ceea ce, pînă la urmă, tot în bani se numără. Şi în faimă, sigur că da, faima fără de care nu se poate...

Deocamdată doar doi autori români au ajuns prin preajma unui premiu mare, adică Hugo, atunci cînd cîteva publicaţii sau asociaţii au pronunţat numele lor cînd a venit vorba de întocmirea listelor cu nominalizări. Însă nici Lucian Merişca, în 2008 (după ce a avut o povestire în antologia The SFWA European Hall of Fame, editată de James & Kathryn Morrow), nici Costi Gurgu, în acest an (după ce a avut în 2009 o povestire în antologia Ages of Wonder, editată de Julie E. Czerneda şi Rob St. Martin), n-au ajuns pînă acolo.

De publicat pe-afară, prin forţe proprii, cu mai mult sau mai puţin succes, au mai făcut-o şi alţii; mai ales pe la începutul anilor 2000 a fost o perioadă în care Ovidiu Bufnilă şi alţi cîţiva şi-au încercat norocul trimiţînd povestiri diverselor reviste, site-uri etc.

Au reuşit însă să dea lovitura pe piaţa anglo-saxonă autori ruşi, polonezi şi, în general, autori din estul Europei care au publicat în Rusia. De ce? Pentru că acolo se poate ajunge la tiraje de 1 milion de exemplare, ceea ce oricînd este interesant pentru un editor occidental. Iată, deci, metoda Columb inversată: pentru a ajunge în vest, ar trebui s-o luăm spre răsărit.

În România sînt cîteva edituri care au făcut şi ele ceva pentru promovarea SF-ului românesc în lume: Nemira – cu vestitele-i antologii bilingve din 1994, 1995 şi 1996 (plimbate pe la convenţiile europene şi mondiale de SF), Sedona – cu antologia Twelve din 1995. Cea mai nouă antologie destinată exportului este Millennium Est, cinq histoires fantastiques (Millennium Press, 2007), care a fost prezentată la convenţia franceză Utopiales, de la Nantes.

Pe piaţa românească de carte, situaţia e ceva mai roz, deşi un roz mai pal, aşa... ca să nu bată la ochi. Cele cîteva edituri care publică literatură F&SF sînt, în general, aservite duşmanului, adică dedicate trup şi suflet traducerilor aducătoare de profit. Dintre acestea, puţine au în plan (şi, din cîte ştiu, una singură şi în program, Millennium Press) publicarea de autori români. În ultimii ani au fost publicaţi autori români mai vechi sau mai noi la Millennium Press, Tritonic, Vremea şi cîteva accidente întîmplate pe la Cartea Românească, Curtea Veche, Paralela 45, Eminescu, Humanitas...

Aşa că eu aş zice că nu, editurile româneşti nu au în programul lor publicarea de volume F&SF ale autorilor români. De ce? Pentru că editurile româneşti se ocupă cu marea literatură, nu cu mica literatură sau, mai des spus, cu literatura, nu cu SF-urile (atunci cînd cărţile SF sînt bune, ele nu mai sînt SF, sînt literatură, da?).

Drama, dacă putem s-o numim aşa, apare atunci cînd un număr de autori sînt ţinuţi la distanţă de „marea literatură“ pentru că sînt autori de SF, iar pe de altă parte sînt ţinuţi la distanţă de „mica literatură“ pentru că sînt prea „literaţi“. Că există şi aşa ceva. Şi din această dilemă chiar nu putem ieşi.

Michael Haulică este redactor de carte şi scriitor de science-fiction.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.