Lung e trenul ghiurghiuliu

Publicat în Dilema Veche nr. 471 din 21-27 februarie 2013
Lung e trenul ghiurghiuliu jpeg

Aveam zece luni şi fusesem pus în valiza de carton a tatei, deschisă larg, sus, printre bagaje. Se pare că am fost foarte cuminte, dar eu nu pun mîna în foc. Maică-mea mi-a relatat că n-a dormit toată noaptea, dar nu se împăunează cu asta pentru că, oricum, nu putea dormi din cauza aglomeraţiei. Tren direct (personal) către Tulcea nu exista, aşa că făceau schimbul la Medgidia, unde aşteptau legătura de dimineaţă. În total, dura cam opt ore pînă ajungeam în gara Cataloi, la alţi patru kilometri de casa bunicilor. De unde ştiu asta? Păi, aici intervine prima mea amintire. (Pe bune, e prima şi cea mai veche.) Mă revăd într-o cămăruţă cu geamuri înalte şi îngheţate, lîngă o sobiţă de tuci, mama chinuindu-se să-mi bage în gură, cu linguriţa, gălbenuşul unui ou. Ghinionul ei. Nu sufeream gălbenuşul moale şi rece. Văd şi acum lumina dimineţii, să fi fost şase, şase şi ceva, văd florile de gheaţă şi simt şi acum mirosul frigului şi duhoarea de cocs a sobei. Ei bine, asta era gara Medgidia, prin care aveam să trec de multe ori, pînă în 1964, spre vacanţă, spre libertate. Dar de atunci, din iarna lui 1957, ţin minte panica pasagerilor care alergau pe lîngă scările înalte ale vagoanelor, căutîndu-şi locul contra-cronometru, în aerul subţire, tăios.

Încet, cu vîrsta, am prins curaj şi am scos capul pe fereastră. Locomotiva care pufăia era magică, iar stîlpii care se perindau, făcînd valuri cu liniile de curent, mă ameţeau. Atunci am învăţat pe pielea mea că funinginea de la locomotive nu e bună în ochi. În ciuda usturimii şi a compreselor, nu mă dădeam bătut. Ajunsesem la concluzia că aşa trebuie să fie cu trenul. Partea cea mai neplăcută în copilărie era durata drumului, plictiseala. Fiecare pufăit, şuier sau ţăcănit al şinelor (te-duc-te-aduc) e separat de semenul său printr-un infinit de secunde de plictis. Raiul bunicilor avea, deci, un purgatoriu numit tren. Într-o bună zi, raiul acela s-a închis.

Dar exact atunci au început călătoriile spre mare. Părinţii mei divorţaseră, iar eu mă plictiseam de moarte. Drumul spre mare promitea să fie plin de farmec. Apăruseră primele locomotive Diesel, dar nu mă bucuram de ele. Călătoream tot noaptea, într-o înghesuială de nedescris, cu personalul, că era mai ieftin. La lumina unor faruri răzleţe, vedeam podul de la Cernavodă, dar eram deja prea obosit ca să mă bucur. Ajungeam dimineaţa în Constanţa, năuc de somn, şi căutam camere prin Mamaia sau, mai tîrziu, prin Eforie, de la prima oră, să nu pierdem plaja: cinci minute pe stînga, cinci minute pe spate, cinci minute în apă – groaznic!

A treia perioadă a venit odată cu călătoriile către Iaşi sau Ardeal. Îmi redescoperisem tatăl şi plecam deseori singur. Eram adolescent şi citeam pe rupte. Acceleratul de Iaşi întruchipa o rachetă în care timpul copilăriei se condensase brusc. Nici n-apucam să deschid cartea că trecea conductorul: „Capăt de linie, Iaşi!“ Cititul în tren a fost izbăvitor. Sînt un om neliniştit. Statul în tren îmi dă fiori. Cărţile, însă, erau salvarea. Ajungeam întotdeauna la destinaţie cu un nou volum în cap. Dacă nu mă înşel, pe drumul Iaşiului am devorat un volum de povestiri al unui autor necunoscut, John Cheever. Se numea Fidela Clarissa. Am fost convins că am întîlnit un mare autor. Acum se pare că da, o bunghisem. Altă dată, tot în tren (veneam din Ardeal), am coborît în Sinaia şi am descoperit la chioşc un fascicol foarte întîrziat din Povestiri ştiinţifico-fantastice, ăl de conţinea ultimul episod din Solaris. De trei luni aşteptam episodul final, eram la mare cumpănă. Kris Kelvin tocmai o pierduse pe Harey. Cenzura, zic eu, transpirase din greu la epilog. Noroc că nu se pronunţaseră, încă, „Tezele din iulie“.

Cum s-ar spune, mă împrietenisem cu trenul. Ţineam la drum lung şi ieşisem de sub tutela familiei. Iar din ’74, drumurile şi-au schimbat abrupt caracterul. Deveniseră amoroase şi poetice. Dar tot noaptea. Am străbătut ţara în lung şi-n lat, dimpreună cu generaţia ’80 şi la toartă cu naşul. O spun răspicat: cine n-a mers cu naşul nici n-a ieşit din casă vreodată. Mi-am urmat biata inimă răpusă la Buzău, Bistriţa, Timişoara, ori Bacău. Am cîntat şi am băut înspre Arad, Braşov, Cluj, Dej. Anii studenţiei au împodobit trenurile cu vîsc şi laur. Trenuri murdare, reci, fierbinţi – în 90% din cazuri, numai şi numai trenuri de noapte.

Apoi am ieşit la înaintare şi am plecat la muncă. Aş putea să vă spun cum am făcut blatul negru, cum am mers o sută de kilometri agăţat de uşa vagonului, în exterior, cum am sărit într-un marfar, cum am încurcat traseele şi am tras semnalul de alarmă, cum am rămas înzăpezit. Aş putea să produc o viguroasă, vehementă, civică critică a chefereului actual, cel mai jalnic şi lent mijloc de locomoţie. Dar dacă mă întreabă cineva ce e trenul, recunosc că pentru mine e o sală de aşteptare îngheţată, la crăpat de ziuă, unde un copil îşi înfulecă, bîzîind, oul cleios şi rece.

Florin Iaru este scriitor. Cea mai recentă carte – Fraier de Bucureşti, Polirom, 2011.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Judecatoarea Curtii Constitutionale, Laura-Iuliana Scântei FOTO Mediafax
Judecătoarea CCR Iuliana Scântei explică anularea alegerilor: „Îmi pare rău că CCR nu a găsit prilejul de a cere scuze oamenilor”
Laura-Iuliana Scântei, judecător la Curtea Constituțională a României, a explicat marți, 19 august, la Râșnov, în cadrul unei dezbateri, cum s-a ajuns la anularea alegerilor.
astrolog nicoleta ochea jpg
Alexandru Nazare conferinta de presa 13 august 2025  Foto Inquam photos  Octav Ganea (3) jpg
Nazare explică de ce trebuie redus deficitul bugetar: „Este singura cale responsabilă pentru a pune finanțele României pe un drum solid”
Reducerea deficitului nu este doar o chestiune tehnică sau un obiectiv al Guvernului. Este despre cum asigurăm stabilitate, credibilitate și șansa unei economii sănătoase pe termen lung, care să ofere oportunități pentru toți românii, susține ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare.
FOTO AFP Trump la masă cu liderii europeni
Liderii europeni schimbă tactica, după ce Trump s-a răzgândit în privința unui armistițiu în Ucraina
Apelurile pentru un armistiţiu în Ucraina s-au încheiat şi locul lor a fost luat în discursul liderilor europeni de cererile către Rusia să "oprească masacrele", o expresie care înseamnă acelaşi lucru, însă are rolul de a nu-l supăra pe Donald Trump.
catalin maruta si andra
Ce mesaj a transmis Cătălin Măruță, după ce a fost amenințat de un fan al Andrei: „Suntem nevoiți să luăm măsuri”
Cătălin Măruță și Andra au transmis un mesaj fanilor, după ce prezentatorul TV a primit amenințări cu moartea de la un admirator al soției sale.
cal png
O iapă s-a vândut cu trei milioane de euro în Franța. Motivul pentru care s-a ajuns la această sumă uriașă
Caii nu sunt deloc printre cele mai ieftine animale pe care le putem cumpăra. Nu numai că va fi nevoie de o sumă importantă pentru achiziția inițială, dar întreținerea unui cal poate fi, de asemenea, destul de costisitoare.
Luna sângerie este un fenomen care apare în timpul unei eclipse totale de lună. Imagine din Mexico City FOTO Profimedia
Luna Neagră va apărea în acest weekend. Profețiile apocaliptice legate de acest fenomen rar
Luna Neagră este un fenomen astronomic rar, care are loc doar o dată la fiecare 33 de luni. Sâmbătă, 23 august, este una dintre aceste date, anunță specialiștii.
putin și zelenski jpg
Ungaria ar putea găzdui prima întâlnire directă între Zelenski și Putin de la începutul războiului
Discuțiile dintre președintele Volodimir Zelenski și președintele rus Vladimir Putin ar putea avea loc în Ungaria, au informat marți surse din administrația americană.
Influenceri loviti de o masina in restauramt captura Reddit png
Momentul șocant în care doi influenceri sunt loviți de o mașină într-un restaurant, în timp ce mâncau burgeri: „Viața este prea scurtă”
Un cuplu de influenceri din domeniul alimentar a trecut printr-o experiență teribilă, după ce o mașină a intrat în geamul restaurantului în care cei doi testau mâncarea în fața camerei. Incidentul i-a băgat în spital.