La mila statului

Publicat în Dilema Veche nr. 237 din 28 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Înainte de ’89 sistemul de asistenţă socială aparţinea exclusiv statului. Statul avea grijă de toată lumea, fiecare se descurca cum putea. Nu existau ONG-uri, iar individul era îndeajuns de apăsat de grijile personale pentru a se mai ocupa şi de cel de lîngă el. În acest context, statul se prezenta ca un părinte grijuliu, gata să te ajute cu orice problemă ai fi avut. În practică, "personificarea" se spărgea în milioane de români care ştiau pe propria piele că dacă nu se ajută singuri, nimeni nu o va face. Dacă era vorba de calamităţi naturale, Statul apărea din nou pe frontispiciul milei şi compasiunii. Cînd aveau loc inundaţii, românii ne-inundaţi erau obligaţi să îşi doneze salariul pe o întreagă lună pentru ajutorarea sinistraţilor, donări care e greu de crezut că erau determinate de o reală compasiune şi care luau cu totul alt drum. După Revoluţie, asistenţa socială s-a dezvoltat pe apucate. România trecea printr-o perioadă de criză socială şi politică, iar legislaţia în domeniul asistenţei sociale pe care statul abia constituit trebuia să o asigure s-a înşirat aleatoriu de-a lungul cîtorva legislaturi, fără o coerenţă logică. În anii ’90, legislaţia privind drepturile sociale era minimală şi prost alcătuită, fiind mai mult încropită pentru a traversa perioada de tranziţie. Tentativele de descentralizare de după 1997 n-au făcut decît să cronicizeze această incoerenţă a sistemului, generînd mai multe probleme sociale grave, prin totala neimplicare şi justificare de tipul pasat mingea dintr-o parte în alta. Legea 705, privind sistemul naţional de asistenţă socială, a fost adoptată în 2001 dorindu-se astfel începerea reformei în domeniul asistenţei sociale. Coordonarea la nivel central s-a făcut de acum piramidal, politica de asistenţă socială fiind coordonată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi realizată de mai multe instituţii guvernamentale: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi de alte instituţii centrale. Ce se întîmplă azi în viaţa reală? Ce fac toate aceste agenţii şi comisii şi corpurile lor de control? De multe ori doar desenează campanii de conştientizare şi fac lobby. Responsabilitatea, respectarea şi monitorizarea legilor se transferă dintr-o parte într-alta, cu o repeziciune ameţitoare şi fără prea multe comentarii spre presă. Astfel, legea 519/2002 care prevedea iniţial termene stricte pentru finalizarea lucrărilor de accesibilizare a domeniului public pentru persoanele cu handicap (dead-line-urile montării rampelor şi ale accesibilizării mijloacelor de transport în comun expirînd în 2003) a fost "corectată", uitîndu-se de orice sancţiune pentru nerespectarea ei. Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap declara, la vremea respectivă, că nu mai intră în atribuţiile sale monitorizarea respectării legii, responsabilitatea trecînd în grija Inspecţiilor Sociale. (Ideea generală era că oricum amenzi nu se puteau da din prima, motivele fiind "simpatice", croite pe modelul: nu vrem să părem bau-bau legal.) Trecînd la altă categorie de persoane vizate legal de grija statului, ignorate însă total, putem vorbi de bolnavii de Alzheimer. Deşi în alte ţări aceşti bolnavi sînt trataţi cu tot respectul, existînd centre de zi şi specialişti pregătiţi pe domeniu (în Anglia "disfuncţia" sistemului de îngrijire la domiciliu a bolnavului vine din faptul că acestuia îi sînt trimişi pe cap "prea mulţi" specialişti), deşi rupţi de realitate, sînt consideraţi a fi încă oameni şi rataţi ca atare. La noi? Nu numai că nu există servicii sociale, instituţii sau facilităţi pentru tratament, dar se pare că nici ei nu există. La ora actuală, în România nu există o evidenţă clară a acestor bolnavi, ceea ce duce, evident, la un prost management al resurselor necesare îngrijirii lor, pe principiul "dacă n-am statistica, boala nu există, iar dacă nu există, pentru cine să creez structuri?". De asemenea, pentru a căpăta puţinele drepturi pe care o persoană suferind de o boală cronică le are, sînt nevoiţi ca an de an să apară în faţa unei comisii de specialitate care să reconfirme faptul că încă mai sînt suferinzi de Alzheimer. Trecem din nou, aleatoriu, la altă categorie dezavantajată. Persoanele în vîrstă. Nu numai că serviciile de asistenţă nu funcţionează, dar căminele de stat sînt supraaglomerate şi, de regulă, "trebuie să aştepţi să moară cineva" ca să îi iei locul. Cum arată căminele? Imaginaţi-vă un popas înainte de cimitir. În nici un caz nu e vorba de case de odihnă, ci doar de un ultim refugiu. Cît de bine e primenit acest refugiu? Depinde de iscusinţa şi implicarea directorului de a găsi sponsori pentru că, dacă ar conta doar pe sprijinul statului, moartea n-ar mai părea acestor abandonaţi ai societăţii ceva atît de îngrozitor. Şi nu e vorba aici de lozinca "aşteptăm sprijin exclusiv de la stat". E vorba de nişte angajamente pe care acest "stat" le ia, bazat pe taxele noastre, ale tuturor. E vorba de nişte bani folosiţi aiurea şi despre nişte drepturi încălcate. În lipsa lor, oamenii care au nevoie de ajutor rămîn supuşi funcţionarilor publici.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Oamenii lui Putin, amenințări cu ce de-al Treilea Război Mondial dacă Ucraina folosește arme occidentale pentru a lovi Rusia
Un aliat al președintelui rus Vladimir Putin a lansat un avertisment grav asupra posibilității unui al Treilea Război Mondial, în cazul în care Ucraina va folosi armele furnizate de Occident pentru a lovi teritoriul rus.
image
Ce șansă are un dependent de alcool să trăiască o viață normală. Psihiatru: „E un proces greu și de durată“
Consumul de alcool a fost mereu o reală problemă a societății, susțin cadrele medicale. Dependența de alcool, un fenomen care se răspândește constant, afectează tot mai multe vieți.
image
„Rețea” de nași, fini, afini și prieteni ai lui Andrei Volosevici, primarul Ploieștiului, plătiți regește din banii publici
Presa din Prahova a dezvăluit că peste un milion de lei din bugetul ploieștenilor a fost utilizat de Primăria Ploiești și instituțiile subordonate pentru plata salariilor, primelor, sporurilor și indemnizațiilor acordate rudelor și prietenilor primarului Andrei Volosevici în anul fiscal 2022.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.