Infrastructurile - sau ce nu poţi să faci atunci cînd nu ştii -

Daniel BARBU
Publicat în Dilema Veche nr. 296 din 15 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu peste o sută optzeci de ani, A.I. Mihailovski-Danilevski, ofiţer superior rus cu secrete înclinaţii liberale, a fost obligat să petreacă două săptămîni prin ţările române, în serviciul împăratului său aflat în război cu Poarta otomană. Locurile nu i-au displăcut neapărat, dar oamenii locului " ţărani, tîrgoveţi şi boieri deopotrivă " i s-au părut nefrecventabili, inutili, lipsiţi de orice fel de apetenţă pentru muncă, politică sau cultură. Notabilul petersburghez se simţea sufocat de o atmosferă socială tot atît de apăsătoare ca cea a barbariilor asiatice. Pînă într-o zi, la Bucureşti, cînd s-a întîmplat să fie martorul a ceea ce putem considera acum a fi fost (deşi, aparent, istoricii nu i-au sesizat încă importanţa) unul dintre evenimentele fondatoare ale modernităţii româneşti: deschiderea primei librării. Printre cărţi, multe interzise în Rusia sa natală, Alexandr Ivanovici a început "să respire un aer cunoscut". Îşi aminteşte că a gîndit atunci: "m-am strămutat în Europa". Cu mult înainte ca cineva să fi avut cea mai vagă noţiune despre posibilitatea aducerii pe lume a unei Uniuni Europene, europenii erau capabili să se recunoască unii pe ceilalţi. Şi o făceau mai ales în mijlocul cărţilor. Biblioteca şi librăria, populate cu volume pe care autoritarismele de tot soiul le-ar dori incinerate, sînt spaţiul de predilecţie în care s-a constituit identitatea civilă a Europei şi, prin extensie, a civilizaţiei de tip occidental, caracterizată de pasiunea pentru cunoaştere, de pofta de idei şi de libertatea gîndirii. Am putea spune, recurgînd la un procedeu narativ oarecum hegelian, că spiritul european a traversat " dacă nu cronologic, atunci măcar logic " trei faze, comandate fiecare de un imperativ: să ştii, să ştii să faci, să ştii să trăieşti. În mod ideal-tipic, această întreită ştiinţă are o reşedinţă de predilecţie sau, în termeni post-hegelieni, o infrastructură ce-i este proprie: universitatea. În spaţiul generic occidental, lucrurile (drumuri, poduri, clădiri publice, utilităţi) sînt făcute pentru că, pur şi simplu, mintea educată îşi poate imagina existenţa lor, sînt făcute pentru că există ştiinţa practică a facerii lor, sînt făcute pentru că o asemenea pricepere nu se cuvine irosită. Simplu spus, viaţa (chiar şi în înţelesul ei efemer, adică cotidian) trebuie să aibă exact calitatea ştiinţei despre viaţă pe care o societate este capabilă să o acumuleze. De aceea, atunci cînd călători avizaţi, europeni ori nord-americani, vizitează universităţile româneşti purtaţi de curiozitatea de a verifica identitatea occidentală a României, primul loc pe care cer să-l vadă este biblioteca. Universităţile moderne, chiar şi în Africa sub-sahariană, sînt construite în jurul unei clădiri monumentale ce depozitează, în folosul profesorilor şi studenţilor, resursele intelectuale necesare producerii şi reproducerii cunoaşterii: colecţii de cărţi şi periodice, fie legate în tomuri dispuse liber pe kilometri de rafturi, fie disponibile instantaneu prin acces electronic. Niciodată însă universităţile româneşti nu au fost concepute în acest mod. Sediile lor istorice din Bucureşti şi din Iaşi au fost proiectate de statul liberal fără bibliotecă. În cele două oraşe, Fundaţiile regale au fost cele care, pînă în clipa în care regimul comunist le-a transformat în biblioteci centrale universitare, au suplinit parţial această absenţă constitutivă. Nici măcar după 1989, cînd statul postcomunist a creat campusuri universitare noi, la Constanţa şi Oradea de pildă, nimănui nu i-a trecut prin minte să organizeze noile instituţii în jurul bibliotecii. Din acest motiv, călătorul străin rămîne întotdeauna dezamăgit de universităţile româneşti şi pleacă surprins de faptul că cineva poate proiecta modernizarea unei ţări în afara relaţiei formative cu patrimoniul de cunoaştere ce reprezintă semnul cel mai vizibil al ieşirii din barbarie. Poate că România este lipsită de o reţea rutieră modernă, de apă curentă, de staţii de epurare, de incineratoare de deşeuri, tocmai pentru că dezvoltarea infrastructurii ce le precede logic, biblioteca, este încă în stadiu incipient. În universităţile româneşti din trecut şi din prezent, manualul este substitutul bibliotecii. Disciplinele cele mai complexe şi ramificate sînt reduse la formule mnemotehnice din care orice fertilitate a ideilor a fost eliminată. Chiar şi aşa, studenţii zilelor noastre au tendinţa să se plîngă: învăţămîntul este prea teoretic şi nu le oferă acele deprinderi practice cerute de viaţa concretă şi de lumea contemporană a muncii. Ceea ce înseamnă că statul român (liberal, comunist şi postcomunist) fondator de universităţi, ca şi profesorul autor de manuale ori studentul nemulţumit de caracterul abstract al cursurilor operează aceeaşi distincţie radicală între gîndirea hrănită de cunoaştere şi viaţa reală. Semnul vizibil al acestei separări este tocmai absenţa infrastructurilor. Pentru că ele structurează de fapt în profunzime legătura dintre ştiinţa despre om şi lucruri şi ştiinţa de a trăi bine, de a trăi ca cineva care ştie cum este bine să trăieşti şi cum poţi atinge acest bine. În România însă, fostul student devenit politician, ziarist, intelectual, întreprinzător, magistrat sau funcţionar nu are nevoie să frecventeze lumea ideilor pentru a face o carieră de succes, iar a trăi bine nu este mai mult decît o formă de propagandă electorală. Din acest punct de vedere, dacă i-ar fi dat lui Alexandr Ivanovici să revină în Bucureştii zilelor noastre, singurul loc care i-ar părea cunoscut şi pe deplin european ar fi tot librăriile şi cele maximum două biblioteci ce-şi merită numele. În afara lor, ca şi în urmă cu aproape două secole, cărţile, cu tot ceea ce ele conţin, nu produc efecte asupra realităţii, iar ştiinţa a căror suport sînt nu structurează viaţa cotidiană a societăţii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Vreme de primăvară  Foto Freepik (1) jpg
Temperaturile scad cu 20 de grade de la o zi la alta. Sfaturile medicilor pentru a ne proteja de capriciile vremii
România va trece în câteva zile de la vremea de început de vară la cea de iarnă, cu oscilații mari de temperaturi. O astfel de perioadă poate fi extrem dificilă pentru români, arată specialiștii, care oferă câteva sfaturi sfaturi simple celor afectați de capriciile primăverii.
Gogosi -dulciuri - tanara mananca desert FOTO SHUTTERSTOCK
Vă este greu să rezistați la dulciuri? Aceste 6 trucuri științifice vă vor reduce pofta de zahăr
Mai ales când ești stresat, tentațiile dulci devin aproape imposibil de evitat. Prăjiturile, ciocolata și deserturile ne fac cu ochiul la fiecare pas, iar autocontrolul cedează ușor. Chiar și așa, există metode prin care putem ține pofta de dulce sub control.
Primarul Petre Florin de la Crevedia FOTO Facebook jpg
Când va începe procesul primarului PSD din Crevedia, care a chinuit timp de 8 ani un bărbat cu retard, punându-l să muncească 16 ore zilnic
În această primăvară, la Tribunalul Dâmbovița va începe procesul lui Petre Florin, primarul din comuna Crevedia, judecat pentru trafic de persoane și supunere la muncă forțată după ce ar fi obligat timp de opt ani un bărbat cu retard să muncească până la epuizare la ferma sa.
rosii izbiceni olt martie 2025   foto arhiva gigi gherghita (1) jpeg
Roșiile din solariile oltenilor, produse de lux în piețe. La cât ar putea ajunge prețul de Paște
Primele roșii produse în solariile legumicultorilor olteni au ajuns în piețe. Comercianții le cumpără în cantități mici, pentru că nu mulți cumpărători își permit să plătească prețul. Producătorii spun însă că au cheltuit enorm să le producă și, din nou, nu ei fac cel mai mare profit.
calarasi capre
Cum recunoaștem febra aftoasă la vaci, oi, capre și porci. „Boala nu afectează omul, dar produce pagube economice importante”
Autoritățile sanitar-veterinare atrag atenția asupra pericolului febrei aftoase, din cauza acestei boli fiind instituită, cu câteva zile în urmă, alerta, în urma confirmării unui focar în Ungaria. Fermierii care au importat animale din Ungaria și Slovacia vor fi controlate.
apartamente jpeg
Tot mai puțini români își permit să cumpere locuințe. Chiria devine o alternativă pe termen lung
Doar 73% dintre românii din mediul urban trăiesc într-o locuință pe care o dețin în proprietate, un procent semnificativ sub statistica oficială de 95%, potrivit unui studiu de specialitate.
Gorbaciov   GettyImages 539533386 jpg
15 martie, ziua în care Mihail Gorbaciov a devenit ultimul președinte al Uniunii Sovietice
Pe 15 martie 1990, Mihail Gorbaciov devenea primul și singurul președinte al Uniunii Sovietice. Mandatul său a fost marcat de reformele perestroika și glasnost, care au accelerat prăbușirea comunismului și, în final, destrămarea URSS.
image png
Lucian Viziru regretă că a mers la Survivor și Ferma: „Momentele petrecute acolo...”
Augustin Viziru, actorul care a reușit să cucerească inimile a mii de români prin prisma filmelor și serialelor în care a apărut de-a lungul timpului, regretă că a participat la emisiuni celebre precum „Ferma Vedetelor” și „Survivor”.
Donald Trump, discurs în fața Ordinului Fraternității Poliției din Charlotte FOTO PROFIMEDIA
Trump, un nou atac la libertatea presei. „Asta trebuie să înceteze”
Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, a acuzat vineri media americane care critică acţiunile sale că recurg la practici "ilegale" şi că sunt "corupte", notează AFP.