Hibriditate în peisajul ideatic global

Mădălina NICOLAESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 113 din 25 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ce valori credem azi, în secolul XXI globalizat? În valorile universalizante ale unui Occident ce se globalizează? Sau credem în valori "glocalizate", hibridizate cu elemente locale în cadrul unui proces inevitabil de translare şi adaptare a valorilor cu circuit global la contexte culturale specifice? Teoreticienii postmoderni ai globalizării au insistat asupra procesului de hibridizare sau creolizare din cadrul interacţiunii global-local, proces în care globalul nu se impune uniformizant şi omogenizant. Viziunea lumii globale astfel proiectată, în care dihotomiile (centru-periferie, cultură dominantă-cultură subalternă) sînt progresiv deconstruite în favoarea eterogenităţii şi a pluralităţii, poate fi citită ca o instanţiere a dezideratelor şi conceptelor postmoderne, în speţă celebrarea pluralităţii diferenţelor, descentrarea puterii şi depăşirea opoziţiei între vest şi rest, etc. Focalizarea pe hibridizare vine să combată interpretări mai "reducţioniste", ce insistă pe "americanizarea" lumii. Arjun Appadurai, Ian Pieterse, Roland Robertson sau John Tomlinson se arată foarte critici faţă de teorii în cheie neo-marxistă ale imperialismului cultural sau de analize de tip "modernist", weberian, ca cea întreprinsă de George Ritzer privind McDonaldizarea lumii. Unul din obiectivele majore ale insistenţei asupra hibridităţii culturii globalizate este de a oferi "localului", subalternului, perifericului, posibilitatea de a reacţiona la asaltul globalului. "Localul" nu rămîne pasiv, nu este supus unui nou proces de colonizare culturală, cum e descris în teoriile imperialismului cultural. Localul reacţionează în mod creativ, lansînd el însuşi mişcări globale. Corelată cu acest obiectiv este redirecţionarea atenţiei gîndirii teoretice şi politice dinspre Occident, "vestul", înspre "restul" lumii, în principal spre Orient, şi evalurea acestuia în cadrul unor discursuri ce nu sînt "colonizante", "orientalizante", în accepţia dată de Said acestui termen. Teza hibridităţii este predicată pe ideea fluidităţii culturii globalizării. Nu numai imaginile difuzate de mass-media, dar şi ideile, valorile, ideologiile şi convingerile se constituie în fluxuri, în peisaje fluide (denumite scapes de Appadurai). Peisajul mediatic (mediascape) şi cel ideatic (ideoscape) se adaugă şi se intersectează cu fluxurile tehnologice (technoscape), economico-financiare (financescape) şi cu cele trasate de migraţia forţei de muncă (ethnoscape). Odată cu această fluidizare, cultura cu valorile şi convingerile, pe care le reproduce, îşi pierde soliditatea şi coerenţa de odinioară, nu mai oferă puncte de reper fixe, dar nici nu mai impune constrîngeri şi restricţii asupra procesului de modelare a identităţii culturale. Cultura în calitate de "peisaj ideatic" în combinaţie cu "peisajul mediatic" se vede restrînsă la funcţia de a oferi doar "resurse" culturale, componente ale bricolajului identitar pe care subiectul îl operează bucurîndu-se de multiplele opţiuni care-i stau acum la dispoziţie. Se amplifică maximal posibilitatea de a-ţi modela proteic identitatea făcînd abstracţie de principiile, prejudecăţile şi ritualurile comunităţii de care eşti legat prin proximitate fizică, cum ar fi comunitatea unui anume oraş sau a unui anume cartier, ba chiar de comunitatea locatarilor din blocul în care locuieşti. Accesînd pe Internet diferite reţele, interacţionezi cu şi participi activ în cadrul unor comunităţi aflate la mare distanţă şi structurate pe un set de valori şi norme complet diferit. De această posibilitate se bucură nu doar adolescenţii avizi de contacte în cyberspace, ci şi persoanele aflate în diaspora, cum ar fi "cei plecaţi la muncă în Vest" şi care pot astfel locui simultan două lumi culturale (din Vest şi de acasă). Idealul cultural şi valoric, care se desprinde pe fundalul acestei hibridităţi funciare a lumii globalizate, este cosmopolitismul transnaţional sau transcultural. Cosmopolitul contemporan îşi refuză programatic cantonarea într-un singur sistem de norme şi valori, negociind între mai multe culturi. Cosmopolitul globalizat nu ar fi - susţine filozoful italian Giacomo Maramao - doar elita occidentală cu vederi postmoderne, ci în special populaţia imigrantă venită din Est sau din Sud. În continuare Maramao insistă că nu populaţia afluentă din vestul globalizant şi hegemonic dovedeşte o adevărată înclinaţie spre cosmopolitism, ci mai degrabă imigranţii, precum românii ce muncesc în Italia, Spania sau America. Spre deosebire de aceştia, italienii, spaniolii sau americanii se aşteaptă ca toată lumea să înveţe limba lor, să adopte stilul lor de viaţă, să îmbrăţişeze valorile şi principiile lor şi rămîn astfel îngheţaţi în proiectul unei singure culturi şi închişi la posibilitatea unui dialog transcultural autentic. Maramao indică în mod indirect o tendinţă opusă hibridizării culturale care se manifestă în chiar centrul lumii globalizante. Dacă el identifică această tendinţă în mod paradoxal în rîndurile elitei politice occidentale, Zygmunt Bauman şi Milton Friedman o regăsesc în rîndurile populaţiei imigrante. Aceasta nu celebrează hibriditatea culturală, ci o resimte ca pe o povară de care s-ar dezbăra optînd ori pentru identitatea dominantă, cu care vrea să fie asimilată, ori pentru identitatea de origine, pe care o reconstruieşte, o reimaginează respingînd valorile culturii în care este nevoită să locuiască şi să muncească. Hibridizarea care are totuşi loc în mod inevitabil nu ar fi, prin urmare, în acelaşi timp şi deziderabilă. Se observă cum un nou trend de rigidizare şi de polarizare în direcţia unor valori şi principii monocrome se constituie pe fundalul fluidităţii şi hibridităţii peisajului ideatic globalizat. Se cuvine a menţiona, în acest sens, în primul rînd fundamentalismele de toate culorile ce au proliferat în ultima perioadă. Ele nu pot fi considerate a fi externe proceselor de globalizare, ci dimpotrivă sînt un produs al globalizării, o reacţie la dizlocările şi rupturile pe care aceasta le produce, inclusiv la hibridizarea pe care o promovează. Concomitent sînt reciclate noţiuni opuse poziţiei conceptuale cosmopolite, noţiuni cum ar fi naţiunea şi naţionalismul, care la un moment dat erau considerate a fi conservatoare şi nocive tocmai prin esenţialismul şi omogenitatea pe care le presupun. Dacă la mijlocul anilor '90, Appadurai considera că naţiunea e pe ducă, iar naţionalismul ce izbucnise în Europa de Est era asociat cu un tribalism primitiv, după septembrie 2001 în America se revine la necesitatea unei ideologii naţionaliste, e drept sub denumirea de "patriotism". În prezent, naţionalismul, contraofesiva localului împotriva structurilor şi a fluxurilor globale, se instaurează tot mai puternic şi în Europa: unul din motivele pentru care în Franţa s-a votat împotriva Constituţiei Europene a fost teama că o integrare sporită într-o structură supranaţională ar periclita suveranitatea naţională a Franţei. Dacă hibriditatea în relaţia local-global va fi tot mai tare circumscrisă sau contestată, cum vom percepe circularea şi propagarea valorilor din cadrul ideoscape-ului global? Cum va fi înţeleasă din perspectivă transnaţională, aplicabilitatea unor noţiuni-cheie precum libertate sau democraţie? Va fi oare abandonată contextualizarea acestor noţiuni şi valori în favoarea unei abordări omogenizante şi totalizante?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.