Gusturile culturale sub lupa cercetătorului

Lucian DOBRACA
Publicat în Dilema Veche nr. 194 din 28 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Cum arată piaţa consumului cultural" este o temă permanentă pentru cei care duc greul marketingului, care trebuie să aprecieze pe cîţi consumatori pot conta şi cum vor fi ei (gusturi culturale, moduri de consum, resurse disponibile pentru consum etc.). Alături de specialiştii de marketing din industriile creative sau de cei din zona de fuziune dintre cultură şi entertainment, cercetătorii din domeniul culturii urmăresc mai ales criteriile care orientează indivizii spre un anumit gen de cultură sau spre anumite produse culturale. Un exemplu este lucrarea Sectorul cultural din România. Infrastructură. Resurse. Consum, recent apărută la Editura Polirom. Deşi titlul ar sugera voalat o abordare în termeni cerere-ofertă a sectorului cultural, autorii (cercetători din cadrul Centrului de Studii al Ministerului Culturii) au urmărit să delimiteze profilul consumatorilor de cultură (preferinţe, comportament de consum, capital cultural, resurse) şi să evalueze sec, prin cifre statistice, dimensiunea şi calitatea infrastructurii culturale (săli, dotări, colecţii etc.). Oferta este ignorată, în schimb, cererea este plasată sub foc încrucişat (ţintiri sociologice pe eşantioane reprezentative şi rafale statistice). Concluziile (distilate atent de sociologul Marius Lazăr) arată că cererea de produse culturale este departe de a fi omogenă şi nici nu poate fi comod circumscrisă unor clişee gen "bărbaţii se uită la meciuri, iar femeile la telenovele" (deşi Barometrul de Consum Cultural care stă la baza lucrării confirmă acest lucru cu proporţii de peste 70% dintre respondenţi, în ambele cazuri). Mai veridic ar fi tabloul unei stratificări de gusturi, cu grupe de consumatori relativ bine individualizate în funcţie de educaţie, vîrstă, status ocupaţional, sex, mediu rezidenţial, mediu cultural (practici ceremoniale comunitare), etnie, capital cultural (educaţia moştenită în familie, dezvoltarea unor abilităţi şi practici culturale, cum ar fi obişnuinţa lecturii), mobilitatea în spaţiul educaţional şi social. Aceste condiţionări ar da unele predispoziţii pentru gusturi distincte (poate uşor limitative) şi pentru cîteva categorii de consumatori care le pot oferi bucurie sau frustrare celor din marketing. Aceştia pot exclude din start o categorie masivă, cea a "neparticipanţilor culturali" (aproape un sfert din totalul respondenţilor), adică a vîrstnicilor din mediul rural, imobili (71% din ei s-au născut şi trăiesc dintotdeauna la ţară), cu resurse precare, cu capital cultural limitat (fără moştenire familială), cu dotări culturale domestice ca şi inexistente. Foarte trist este că 1/3 dintre ei nu consideră că infrastructura culturală publică ar fi necesară. În mod surprinzător, pot fi găsiţi şi în mediul urban (oraşe mici) şi chiar în Bucureşti (mai ales în sectorul 5). În restul categoriilor sînt gusturi şi gusturi, toate cu potenţial de captare în fluxurile de difuzare a produselor culturale. Îi distingem mai întîi uşor pe tradiţionaliştii etnocentrici (15% dintre subiecţi), amatori de produse culturale româneşti (muzică populară şi uşoară românească, filme istorice, citesc despre realitatea românească, pasionaţi de ştiri şi dezbateri politice interne). Sînt indivizi între două vîrste (40-70 de ani), din mediul rural, majoritatea imobili, parţial migranţi de la sat la oraş, animaţi de dorinţa de achiziţie şi dotare culturală a gospodăriei, nesusţinută însă de resursele mai degrabă modeste (majoritatea dotărilor sînt de dinainte de 1989). Li se aseamănă oarecum minoritarii etnici şi religioşi (10% dintre subiecţi) din oraşele transilvănene medii şi mici (maghiari, romano-catolici, protestanţi, greco-catolici etc.) - buni achizitori de cărţi (peste media naţională), atraşi de teatru, muzee, de emisiuni culturale şi documentare, neatraşi de spectacole sportive sau de spectacole de divertisment "uşor". Dependenţii de Internet (9%) sînt mai ales tineri (sub 30 ani), majoritatea studenţi şi elevi, orăşeni la a doua sau a treia generaţie, în oraşe cu peste 200.000 de locuitori, prinşi în asociaţii şi reţele de tip "fun". Citesc mai rar şi cărţi, accesul lor la produse culturale începe cu www. Cu profil asemănător sînt tinerii din şcoli (8%), mai mult de jumătate cu vîrste sub 20 de ani, avizi de produse culturale, dar fără resurse, cu achiziţii informale; copiază, trafichează de pe net, împrumută cărţi din bibliotecile publice, frecventează spectacole de divertisment (mai puţin operă, teatru), amatori de filme erotice şi de acţiune. Sînt concentraţi mai ales în oraşe mici cu infrastructură culturală minimală sau în sate mai mari. În Capitală şi în oraşele mari şi foarte mari, metropolitanii (7% dintre subiecţi) sînt avizi de lectură şi vizitatori frecvenţi ai muzeelor şi ai sălilor de spectacole; sînt buni cumpărători de carte, telespectatori fideli, utilizatori de Internet şi au dotări culturale domestice solide. Cititorii de carte (12%) sînt buni cumpărători de carte şi abonaţi vechi ai bibliotecilor publice, frecventează muzeele, sălile de cinema şi de spectacole (peste media naţională). Categoria este dominată de femei (mai ales sub 50 de ani) cu studii medii sau postliceale, mai ales din oraşe medii şi mari (dar şi mici), în special din Muntenia şi Oltenia. Stereotipul divizării telecomenzii între canalele de sport (pentru bărbaţi) şi cele cu filme "romanţioase" (pentru femei) este susţinut de următoarele două categorii. Microbiştii (6%) sînt mari amatori de spectacole sportive şi de emisiuni de sport (mai ales fotbal), iar în completare spectacole de divertisment, filme de acţiune şi suspans. Sînt tineri (20-40 ani), predominant bărbaţi, din oraşe medii şi mari, cu dotări culturale complete sau aproape complete. Telenovelistele (7%) par ţintuite de televizor la orele de difuzare a telenovelelor şi a filmelor romantice; urmăresc de asemenea emisiunile de divertisment, citesc foarte puţin. Cele mai multe sînt femei (cu vîrste sub 40 de ani), casnice sau salariate cu studii liceale, din oraşe mici şi medii, cu o concentrare mai mare în Oltenia şi în sudul ţării. Atractive sau nu pentru strategiile de difuzare a unor produse culturale (fie ele emisiuni radio-TV, tipărituri, spectacole), gusturile de consum pot fi discutate, mai ales prin asocierea lor cu anumite categorii sociale, demografice sau culturale. Le rămîne ofertanţilor sarcina să se orienteze profitabil spre categoria-ţintă ideală.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.