Gogoniada

Cristina IVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
Gogoniada jpeg

În arborele extins al familiei, matriarhatul nu s-a pierdut... s-a ascuns, s-a disimulat cameleonic, s-a convertit şiret, dar nu s-a pierdut niciodată! Abilităţile de guvernare şi de război ies la iveală în fiecare toamnă, cînd începe campania murăturilor.

E momentul de glorie al gospodinei care, purtîndu-şi portofelul ca pe un sceptru în mînă, indică încoace şi încolo împărţirea de forţe şi tactica de acoperire a arealului pieţei de cartier. Semnalul de război e dat!

Cam aşa arăta lumea bunicii mele pe vremea cînd pensia era încă departe şi finanţele erau îndestulătoare pentru campanie. Între timp, matriarhatul murăturilor s-a estompat, iar bunica a învăţat, ca un manager priceput, să delege responabilităţi generaţiei mai tinere, care, şi ea, se apropie de pensie... Mame şi mătuşi pun, pe rînd, diferite sortimente, aleg albitura pentru congelator şi organizează „sit-ins“ de dezbatere publică şi fiert suc de roşii în curtea din spate a bunicii. Bunica se agită prin jur, se uită critic la cît de gros e sucul şi decretează momentul în care „gata, s-a fiert destul, aduceţi sticlele!“ Din campanie extinsă în slujba supravieţuirii peste iarnă, gogoniada a devenit un fel de hobby de weekend, pe care femeile de vîrsta a doua îl respectă mai mult ca să îi facă plăcere bunicii şi ca să se întîlnească, oarecum complice.

Aici am auzit brodîndu-se cele mai stranii poveşti, la un pahar de vişinată, dar şi cele mai plastice letopiseţe de microistorie familială despre ce şi cum era odată. Cînd se relaxează, bunica explică din tainele unei adevărate femei şi se uită oarecum sever către generaţia mea, de treizecişiceva, care chiar dacă accidental în zonă, pentru că are carnet şi transportă murăturile cu maşina, oricum nu e nimic de capul ei... habar n-are să coacă o vînătă, unde mai pui că nici nu face ciorbă în fiecare săptămînă!

– Ascultă, dragă, bărbatul ăla al tău nu cere şi el un ardei iute murat? mai zice cîteodată, perplexă...

După care se insinuează mieros şi persuasiv, acoperind nevinovată cu mîna cartea pe care o citesc:

– Nu vrei să te înveţe mamaia să pui şi tu o varză murată? Nu e bine, mamaie, să stai aşa, să nu faci tu nişte sarmale cu varza ta, din butoiul tău, cine ştie, poate altele sînt mai gospodine şi....

Asta pare să fie frica majoră, ce se întîmplă dacă aiurita asta pică testul şi o lasă bărbată-su? Lucrurile se dreg invariabil cu un hohot de rîs din partea mea, şi o privire dezaprobatoare din partea ei.

– Mă rog, oftează şi pleacă, bombănind şi uitîndu-se cu dublu reproş la mama, dacă nu vreţi să înţelegeţi nişte lucruri...?!

Realizez însă că asta e varianta fericită, a celei care are încă, în jur, bunici, mătuşi, mămici... şi accept tacit criticile cu miez tradiţional. M-am întrebat însă cum e prin alte foste mari gospodării... aşa că am plecat în vizită, pe la prietene încă şi mai tinere, cu mame în putere şi, din vorbă în vorbă, insinuant-nevinovat, ca bunica – că doar, dacă nu s-a moştenit talentul pentru murături, ceva tot oi fi achiziţionat la sesiunile de dezbatere publică şi tomate –, întreb:

– Tanti, dumneavoastră puneţi murături anul ăsta?

Ochii se rotunjesc de plăcere, palmele grăsuţe încep să pocnească şi urmează cîte o tiradă despre:

– Pun, cum să nu pun, mamă... ce casă de oameni e aia fără gogoşari la friptura de Crăciun?! Şi salata de boeuf n-are nici un gust cu fierturile alea oţetite de la supermarket! Ştii că am păţit-o odată, începe să se destăinuie. Am luat gogoşari tîrziu, nu ştiu cum, şi după o lună erau toţi fleşcăiţi! N-a mai avut salata de Revelion nici un gust! oftează ea. Degeaba ai de toate dacă nu ai murături bune! conchide, sintetizînd răspunsul la toate întrebările mele nepuse.

Înţeleg că, şi pentru generaţia ei, murăturile au cumva o valoare de autenticitate care se extinde asupra sărbătorilor de iarnă, că fără ele e ca şi cum gospodina nu există, se anulează.

– Aa, se întoarce din uşă, era să uit.... Să ţii minte de la mine, la gogoşari, dacă vrei să iasă buni, nu uita să pui miere, nu zahăr, spune cu voce scăzută, uitîndu-se la mine atent.

Înţeleg că mă place, că iată, am primit gratis un secret de familie. Îi mulţumesc încercînd să par serioasă – voi ţine minte!... Şi ea se retrage satisfăcută.

Mă gîndesc dacă sentimentul de autenticitate conferit murăturilor de casă are sau nu legătură cu epoca de dinainte de ’90, restrictivă culinar, sau doar cu lipsa în general, cu nevoia ancestrală de a te pune la adăpost pe timp de iarnă şi a te baricada împreună cu proviziile. Oricum, este aici şi un aspect de ceremonial, un ştaif de femeie adevărată – cum zice bunica, de gospodină autentică – aş spune eu.

Dar pentru că ştiu totuşi că, în generaţia mea, lipsa de timp e cronică şi termenele proiectelor profesionale se înghesuie toamna parcă înadins pentru a te culpabiliza pentru serile de vară furate, mă întreb ce fac femeile din această generaţie. Evident, nu pot întreba aşa... natural:

– Ce mai faci, dragă, tu pui gogoşari anul ăsta?

Aşa că încep precaut, la o pauză de ţigară, o mică discuţie despre tradiţia de Crăciun, dacă mai stăm pe-acasă, ce mîncăm. Şi aflu că, de cele mai multe ori, murăturile se importă de la ţară, de la părinţi, de la mătuşi, şi doar în cazurile de izolare cronică se achiziţionează de la magazin. Şi aici, neîncrederea e majoră, dar ce să-i faci, cînd nu e timp, te înveţi şi cu sarmalele, nu numai cu murăturile de la magazin!

Iată însă că, pentru neînţeleasa „generaţie hipsterească“, există scăpare din simulacrul murăturilor de cumpărat. Noul trend – magazinele de murături eco, în care o doamnă cu ţinută simpatică – semiartistică, semitradiţională – te îndeamnă să cumperi murături ca la mama acasă, puse tradiţional după nu ştiu ce reţetă din Oltenia, Moldova sau Banat, în funcţie de preferinţe.

Prin urmare, tradiţia se recuperează, chiar dacă prin simulare, şi aplecarea noastră pentru mîncarea eco, cel puţin în intenţie, va salva, probabil, şi murăturile tradiţionale de la extincţie! Doamne-ajută!

Cristina Ivan este cercetător şi doctorand în Studii culturale la Universitatea Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.