Game over!

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
Game over! jpeg

Am scris şi-am povestit atît de mult despre copilărie, despre bucuria pură a jocului – toată copilăria mi-a fost o joacă, indiferent ce-am făcut –, încît am fost prea orb ca să-mi dau seama de-o exagerare. N-am minţit în privinţa bucuriei, n-am supraestimat-o. În schimb, am vorbit prea puţin despre sfîrşitul ei. O bună vreme, am îndesat adînc în mîlul memoriei toată jalea care cădea brusc, în final, peste mine.

● Sfîrşitul purtatului pe umeri: mă căra tata – m-a dus şi mama – la drum mai lung. Nu că mi-era lene sau că nu puteam merge pe jos. Îmi plăcea să mă închipui pistolar, vedeam lumea de sus. Împuşcam stînga-dreapta, aveam rază mare de acţiune. Pînă cînd tata m-a apucat de subsuori, m-a lăsat uşor la pămînt şi mi-a spus serios: „Bă, tată, ia mai mergi tu pe picioarele tale, ca oamenii, că de-acum eşti băiat mare, eşti greu!“ Şi de-atunci nu m-a mai cărat niciodată în spate.

● Sfîrşitul praştiei: am schimbat trei semne de circulaţie de plastic şi un pistol de lemn pe un briceag cu furculiţă. Briceagul – pe un lanţ ruginit de bicicletă. Lanţul – pe o bucată de cameră de bicicletă din care am putut decupa fix două fîşii potrivite pentru a-mi face cea mai cea praştie din ţinut. Aproape o vară întreagă am dat ceaţă băieţilor cu praştia aia. Apoi, pe marginea lacului, cînd eram pe punctul de a bate recordul de distanţă şi de cercuri pe apă, cauciucul s-a rupt şi m-a plesnit peste faţă.  

● Sfîrşitul fotbalului: după două ceasuri de alergare, de haos îngrămădit pe cîmp, uitînd complet de mine, cuiva îi pierea brusc şi inexplicabil cheful, lua mingea strîns în braţe, fugea printre ceilalţi cu capul înainte şi se trîntea cu ea dincolo de linia imaginară a porţii, ca la rugbi. Dacă nu se întîmpla asta, la fel de brusc, băiatul cu mingea se supăra pe cineva şi pleca acasă.  

● Sfîrşitul schiurilor: juma’ de an m-am chinuit să cioplesc nişte doage de butoi. Le-am ataşat două curele de la nişte sandale mai vechi şi mi-au ieşit cele mai tari schiuri din lume. Vreo lună m-am bucurat că a venit frigul cel straşnic şi l-am adulmecat precum indienii, pîndind apariţia primilor fulgi de zăpadă. Au şi căzut vreo cîţiva într-o dimineaţă, am şi încercat schiurile, dar nu m-am clintit nici un centimetru. Practic, încă eram pe iarbă uscată. Apoi, într-o noapte, cînd am ieşit din casă, am văzut cum ninge cu fulgi atît de mari, încît îi puteam prinde cu gura. Mi-am scos schiurile de sub pat şi le-am sprijinit de-un copac, să fie la îndemînă cînd mă trezesc. A venit cineva şi mi le-a furat.

● Sfîrşitul oricărei zile: toată gaşca se purta ca un individ. Respiram cu aceeaşi pereche de plămîni cînd alergam, rîdeam cu aceeaşi gură pînă la urechi la fiecare poantă, la fiecare joc. Vedeam cu o singură pereche de ochi cum se întunecă, şi tremura în toţi o singură inimă pentru ceea ce avea să urmeze. Din întuneric, apărea o mamă care striga răstit: „Hai, gata-i cu prostiile! La culcare că mîine aveţi treabă! Hai, fiecare la casa lui!“

● Sfîrşitul vacanţei: culegerea lu’ Petrică în faţă, o sută de probleme de rezolvat. Şi doar o singură după-amiază, ultima.

Sînt cîteva secvenţe, pe fugă. Altminteri, am senzaţia că aş putea continua cu amintirile la nesfîrşit. Plus că joaca nu s-a terminat încă.  

Florin Lăzărescu este scriitor şi scenarist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.