Fructul otrăvit

Publicat în Dilema Veche nr. 226 din 14 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

România are, nu mai încape nici o îndoială, multimilionarii ei în valută. Mulţi dintre ei duc o viaţă de lux. Unii la vedere, pe ecranele televizoarelor, exhibîndu-şi casele, maşinile sau bijuteriile, alţii mai discret, ferindu-se de luminile rampei, aproape necunoscuţi opiniei publice. Evident, oamenii cu bani din România sînt mult mai puţin excentrici decît, de exemplu, noii îmbogăţiţi ruşi. Faptul vine din diferenţa de avere. Dacă ruşii au luat cu asalt staţiunile turistice de lux din Europa, românii îndrăgostiţi de imagine preferă să fie surprinşi de paparazzi parcîndu-şi maşina de lux în faţa vreunei cafenele din Piaţa Dorobanţi. Dacă ruşii au cumpărat echipe de fotbal pe care le-au dus în fazele finale ale "Champions League", milionarii români, proprietari de cluburi de fotbal, îi aleargă pe unii şi pe alţii cu valizele pline cu bani pentru a prinde un loc bine plătit abia în grupele competiţiei europene de fotbal. Oamenii cu bani din România au deja la îndemînă cea mai mare parte dintre ingredientele luxului. Nimic din ce este bogăţie nu le este străin: maşini, vile, haine, accesorii, bijuterii. Din păcate, bogaţii României au un mare dezavantaj. Vrînd-nevrînd, ei îşi amestecă existenţa cu cei săraci. Şi nu doar săraci, ci şi prost educaţi. Astfel, pe străzile Capitalei şi pe şoselele patriei se întretaie maşinile de lux cu cele din care urlă pe geam manelele, pe litoral, hotelul civilizat este la doi paşi de plaja populată cu vînzători ambulanţi de seminţe. Este un tablou colorat, compus din sărăcie şi bogăţie, din rafinament şi bădărănie, din discreţie şi lălăială zgomotoasă. Ideal ar fi ca luxul să fie însoţit de bun-gust şi completat de rafinament şi bună-creştere. O astfel de situaţie este o rara avis în România. De ce? Pentru că majoritatea celor bogaţi din România provin dintr-o zonă nebuloasă. Vorbesc o limbă română aproximativă, au atitudinea celor care au învins în lupta cu viaţa, adică dau cu pumnul în masă şi dacă este cazul ridică glasul. Aşa au făcut banii (prin tupeu şi învîrteli), aşa trăiesc şi acum cînd sînt bogaţi. Hotărîţi, siguri pe ei pînă la nesimţire, expunîndu-şi luxul ca pe nişte trofee de vînătoare. Şi totuşi, este evident, bogaţii încep să fie deranjaţi de săraci. Clasa bogată din România a depăşit situaţia anilor ’90. Atunci bogăţia trebuia să fie vizibilă, trebuia să impună respect sau teamă, trebuia să fie motiv de invidie şi, totodată, blazonul succesului. Acum, bogaţii noştri nu mai au nevoie de recunoaşterea poporului. Au obţinut-o deja prin emisiuni la televizor, prin ziare sau prin prezenţa în diverse topuri. Acum, acest amestec de lux cu austeritate îi oboseşte. Soluţia pentru oamenii cu bani ar fi izolarea în zone exclusiviste, dar în România nimic nu este exclusivist. O altă soluţie, mai idealistă, ar fi ca bogaţii României să aibă iniţiative ce ţin de - ceea ce se numeşte - responsabilitate socială. Pentru a se simţi mai bine în propria ţară, clasa de lux ar trebui să facă pe banii ei şi ai statului o muncă de educaţie. Ei nu vor mai apuca să culeagă roadele unui astfel de efort, dar urmaşii lor poate că vor trăi mai confortabil în România. Marea problemă a oamenilor de afaceri români este aceea că nu au găsit mijloacele de a-şi consolida afacerile, de a le da anvergura regională. Hărţuiţi de politicieni, sforari înnăscuţi, atenţi la chilipiruri, obosiţi de schimbările legislaţiei şi de încetineala cu care a crescut piaţa românească, mulţi oameni de afaceri români au ales calea cea mai uşoară: şi-au vîndut companiile unor investitori mai mari sau mici din străinătate. În felul acesta au preferat să-şi conserve luxul personal în dauna dezvoltării companiei pe care o deţineau. Au ales, aşadar, metoda cea mai la îndemînă: au vîndut, au încasat banii şi şi-au consolidat viaţa de lux. Desigur, dacă ar fi continuat să caute soluţii de management, dacă ar mai fi venit cu bani de acasă, riscîndu-şi luxul personal pentru prosperitatea companiei, ar fi însemnat că "îşi permit luxul" să lupte în continuare pe frontul afacerilor. "Îşi permite luxul" este, de altfel, una dintre cele mai suculente expresii din limba română. Pentru că ea defineşte, extrem de complex, mai mult decît o situaţie materială, o stare de spirit. O familie săracă îşi "poate permite luxul" ca, o dată pe lună, să ia masa la un "restaurant de lux", o familie din clasa medie îşi "poate permite luxul" să petreacă două concedii pe an, ambele cu destinaţii "exotice". Un om bogat are mult mai multe opţiuni atunci cînd se gîndeşte să "îşi permită luxul". De aceea, luxul este o noţiune atît de diferită şi ea îi poate face fericiţi şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci. Bogaţii României pot avea aproape tot ce îşi doresc. Din păcate însă, puţini oameni de afaceri români şi-au permis luxul să construiască o companie care să fie între cele mai mari din ţară. Economia românească este dominată de investitori străini. În ultimă instanţă, nu este nimic special în această situaţie, care însă arată că marile idealuri sînt de multe ori învinse de fructul otrăvit al luxului.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.