Fraieri şi şmecheri

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Fraieri şi şmecheri jpeg

Prostia e un lucru mare. A fost, este şi va fi peste tot. Ocupîndu-mă de acest subiect, m-am simţit de-a dreptul copleşit. Vorba lui Creangă: „Din ce în ce dau peste dobitoci“. Dacă eşti atent la fenomen, poţi ajunge să crezi că la noi prostia e chiar fundamentul societăţii.Fiindcă dincolo de prostia absolută şi individuală, aceea în faţa căreia amuţeşti şi căreia cu toţii îi putem cădea uneori victime, există şi prostia unui sistem, a unei societăţi. Să luăm ca exemplu Bucureştiul. Cum poate fi văzut un oraş în care maşinile au ajuns să se înghesuie zilnic pe străzi, pînă la blocajul total, după ce în urmă cu mai bine de zece ani, un studiu japonez îi avertiza pe edili că, dacă nu fac nimic, chiar aşa se va întîmpla. Ei bine, n-au făcut nimic din ce trebuia, fiindcă erau prea deştepţi.Atît de deştepţi încît au instalat semafoare care mai mult încurcă (unele au fost ulterior chiar desfiinţate), au schimbat borduri de granit cu borduri de beton, au asfaltat şi reasfaltat străzi asfaltate, au permis demolarea în neştire a clădirilor vechi şi valoroase, au permis construirea de cartiere scumpe, urîte şi nefuncţionale (pentru care s-au găsit destui cumpărători fraieri), au lăsat companiile de cablu, telefoane, electricitate să-şi înşire şi să-şi încrucişeze milioanele de fire pe toţi stîlpii de pe toate străzile, au plătit sume enorme pentru deszăpezire şi apoi au îmbrăţişat principiul că, de fapt, nu se poate deszăpezi atunci cînd ninge. În marea lor inteligenţă şi competenţă, au lăsat ani de zile Bucureştiul în postura unică între capitalele europene de a nu avea o staţie de epurare a apelor. Cu alte cuvinte, noi încă ne facem nevoile direct în Dîmboviţa. Sînt doar cîteva exemple foarte cunoscute. Veţi spune că e vorba de ticăloşie, de furt, de lipsă de organizare, de înapoiere sau de indolenţă. Veţi spune că aceia care au făcut toate lucrurile astea au avut de cîştigat, nu de pierdut şi că deci sînt nişte „băieţi deştepţi“, aşa cum e formula la modă. Văzute însă de deasupra, toate acestea nu arată decît o enormă prostie generală. La fel cum o mare prostie a fost construirea nefolositorului canal Dunăre – Marea Neagră, la fel cum, tot în mijlocul Capitalei, zace monumentala prostie numită Casa Poporului. Numai că „băieţii deştepţi“ care susţin puterea prostiei trăiesc, la rîndul lor, într-o ţară întoarsă pe dos. Familiile, copiii şi poate şi nepoţii lor vor trăi printre lucrurile anapoda pe care ei le-au construit în ideea că sînt deştepţi. Iar prostul care se crede deştept, dimpreună cu deşteptul care se prosteşte par să fie marile noastre necazuri. Prostia oamenilor inteligenţi e cea mai supărătoare pentru mulţi dintre cei care răspund anchetei Dilemei vechi. Ei observă şi că prostia nu e neapărat legată de lipsa de materie cenuşie, ci mai degrabă de lipsa educaţiei şi a unor limite, care generează un tip de comportament. Prostul satului, recunoscut ca atare, e un inocent. Lui i se poate aplica formula biblică „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor“ (Matei 5,3). Intelectualul care face o prostie nu e inocent. El poate intra la capitolul „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!“ (Matei 23, 13-16). S-ar putea spune că nu e păcat să fii prost, dar e păcat să faci un lucru prost cu bună ştiinţă. La noi însă valorile par de multe ori să fie inversate. Odată cu păcatul şi virtutea, par a se fi inversat şi prostia cu deşteptăciunea. Aşa am ajuns să ne furăm singuri căciula şi să credem că am făcut o foarte deşteaptă şmecherie. În acelaşi timp am ajuns să rîdem de „proştii“ care stau în banca lor şi îşi văd de treabă. Pînă la urmă, poate că la noi proştii sînt de două feluri, două specimene din care nu putem ieşi: proşti fraieri şi proşti şmecheri. Iar pe termen lung, şi unii, şi alţii au de pierdut. (A. M.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Dezvăluirile șocante ale unui român despre „Mafia Luminii Sfinte” de la Sfântul Mormânt. „Pur și simplu îți dau foc” VIDEO
Cunoscutul vlogger Cosmin Avram face dezvăluiri incredibile despre ceea ce se întâmplă în Ierusalim, înainte, în timpul sărbătoririi Îniverii Domnului și imediat după, când credincioșii din lumea întreagă iau cu asalt Țara Sfântă
image
Culisele amorului dintre Elena și Nicolae Ceaușescu. Porecla dată de gura satului tinerei Lenuța a lui Briceag
Elena și Nicolae Ceaușescu au fost caracterizați, de contemporani, drept un cuplu inseparabil. Cei doi s-au cunoscut în perioada interbelică, între două perioade de detenție ale lui Nicolae Ceaușescu, în condiții puțin cunoscute, dar disecate de specialiști.
image
Povestea construirii primului autoturism românesc, Dacia. Nicolae Ceaușescu: „Perfectă pentru idioţi!“ VIDEO
La 11 mai 1968, a început construcția primului autoturism românesc, Dacia. Autoturismul avea inițial radio și scaune încălzite, dar Nicolae Ceaușescu s-a opus acestor opțiuni, spunând că sunt un „lux inutil“.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul cumplit al savantului Emil Racoviță
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Emil Racoviță s-a mutat înapoi la Cluj, găsind nealterate Institutul de Speologie și bogatele sale colecții.
image
Cum au văzut otomanii asediul Constantinopolului?
La inițiativa premierului turc Erdogan, la Istanbul a fost inaugurat, la 31 ianuarie 2009, Panorama 1453, un muzeu centru consacrat cuceririi Constantinopolului de către Mehmet al II-lea în 29 mai 1453.
image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a