Firme noi, clienţi vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Firme noi, clienţi vechi jpeg

În „iepoca de aur“, lucrătorul în servicii avea un statut privilegiat, situat în ierarhia socială informală imediat după nomenclaturist (în unele cazuri, chiar invidiat de către acesta, datorită plusului de libertate de care se bucura, la beneficii materiale comparabile). Asta se datora penuriei generalizate, combinate cu menţinerea arbitrară a preţurilor cu amănuntul la un nivel simbolic.

Problema nu era să ai bani ca să cumperi ce-ţi trebuia, sau ce-ţi doreai, nici măcar să ai bani să plăteşti suprapreţul; problema era să cîştigi bunăvoinţa măcelarului, sau a recepţionerului, sau a chelnerului, sau a vînzătoarei de la magazinul de încălţăminte, care să accepte să-ţi primească şpaga. Mi-amintesc de restaurantul gol, cu plăcuţe pe care scria „rezervat“ pe toate mesele, şi de chelnerul care ne privea arţăgos şi accepta, în cele din urmă, să ne aşeze la o masă unde ne servea o friptură sleită şi-mi ţinea lecţii de „şcoala vieţii“, de lanţul slăbiciunilor prin care ajungeam la vînzătoarea de la magazinul de încălţăminte de unde căpătam (plătind dublu) o pereche de cizmuliţe pe care nici nu aveam dreptul să le despachetez înainte de a ajunge acasă.

Ideea e că raportul era inversat: clientul era la dispoziţia lucrătorului din servicii, el îi făcea curte, îi cîştiga bunăvoinţa – de unde şi termenul „deservire“ inventat în anii ’60 şi scris cu inocenţă pe firmele cooperaţiei socialiste.

Lucrurile s-au schimbat. Serviciile au fost repede abandonate de către stat (imediat după presă). Cei mai descurcăreţi dintre foştii oameni ai muncii, avînd şi ceva bani puşi deoparte, au devenit patronii cîte unui magazin, hotel, coafor (pardon, centru de înfrumuseţare). Ceilalţi au rămas ce erau – lucrători în servicii, deprivaţi de beneficiile penuriei de altădată. Dar nu prin ei s-au perpetuat vechile apucături. Marile trusturi prestatoare de servicii (reţele de magazine, firme de curierat, lanţuri hoteliere) au venit din Occident şi au impus noi modele de comportament pentru angajaţi. E drept, de cele mai multe ori, firmele occidentale de renume funcţionează în România sub formă de franşiză, ceea ce înseamnă că patronii au o oarecare libertate de a „adapta“ procedurile la obiceiul pămîntului.

Concurenţa l-a obligat pe lucrătorul din servicii la o schimbare a mentalităţii de şef al clientului. Nu prin el se perpetuează vechile năravuri. Mai degrabă, clientul este cel care şi-a păstrat timiditatea socialistă în faţa celui care ar trebui să-l servească. Să nu-l supere, să se comporte ca un tolerat în prăvălia care (totuşi) se ţine din banii lui. Înainte, trebuia să adopţi o poziţie umilă pentru că, în lipsa alternativei, dizgraţia vînzătorului te putea condamna la înfometare.

Să ne înţelegem, calitatea serviciilor pe care le primim e azi, în majoritatea locurilor, net superioară celei de acum 25 de ani. La fel de adevărat e că nu e la nivelul celei „de afară“. Vînzătoarele acre au ieşit la pensie, au venit în locul lor tinerèle care ştiu să zîmbească rece, cu profesionalism, angajate pe ochi frumoşi de către noii patroni.

Din păcate, tirania penuriei e, în cele mai multe cazuri, înlocuită de cea a preţurilor. Da, poţi să dai cu tifla vînzătorului arogant, să-l condamni să moară de foame cu rafturile pline şi magazinul gol. Să te duci alături. Dar alături rişti să găseşti un serviciu la fel de prost şi, în plus, mai scump. Iar cel de la care ai plecat va continua să prospere, căci după tine va veni altul, mai puţin pretenţios şi mai grăbit, care-i va cumpăra marfa. Mai trebuie să treacă puţin pînă să se nască o adevărată cultură a consumatorului. Asta înseamnă un fel de conştiinţă de clasă, adică înţelegerea interesului comun, manifestată prin înlocuirea raţionalităţii individuale (comoditatea) cu cea colectivă. Asta ar însemna acceptarea unui efort de a refuza un serviciu de proastă calitate, chiar cu riscul unei provizorii privări. Asta e dificultatea principală: consumatorul român a fost prea mult timp privat de prea multe lucruri, ca să mai accepte să se priveze, fie şi pentru scurt timp, de un serviciu de proastă calitate. 

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Strugure struguri ciorchine vie vin cramă podgorie Dobrogea Sursa Alira
Schimbările climatice redesenează harta vinurilor: un oraș european renumit pentru pescuit se apucă de făcut vin
Schimbările climatice redesenează harta vinurilor, preconizându-se că renumita regiune tradițională pentru cultivarea cabernet sauvignon din jurul Bordeaux, în sud-vestul Franței, va fi prea afectată de caniculă și prea aridă pentru a mai susține producția până la sfârșitul secolului.
image png
Producția care a devenit cel mai de succes film de la Hollywood în 2025, după doar zece zile de rulare în cinematografe
Filmul „A Minecraft Movie”, lansat de Warner Bros. și Legendary Pictures, a devenit cel mai de succes film de la Hollywood în 2025
Diamante FOTO Shutterstock
Ce trebuie știut despre diamante. Țările cu cele mai mari mine din lume
Diamantele sunt cele mai rare și mai prețioase pietre din lume, compuse dintr-un singur element chimic (carbon pur), care nu pot fi zgâriate sau șlefuite de un alt material.
Ceausescu facebook jpg
Proiectul energetic ambițios de pe vremea lui Ceaușescu, scos de la naftalină de Guvern. Cine vrea să investească în el
Unul dintre cele mai ambițioase proiecte energetice din perioada regimului comunist, hidrocentrala Tarnița-Lăpuștești, este readus în atenția publică, de această dată cu sprijin internațional.
Tradiții obiceiuri și superstiții de Paște din Săptămâna Patimilor Colaj DMS
De ce nu e bine să te cerți în Săptămâna Patimilor: superstiții care îți vor schimba percepția asupra Paștelui
Săptămâna Mare (14–19 aprilie), cunoscută și sub numele de Săptămâna Patimilor, reprezintă perioada culminantă a Postului Paștelui 2025 și ultima etapă de pregătire înainte de Învierea Domnului. Fiecare zi are o semnificație profundă.
2 da vinci jpg jpeg
15 aprilie: 573 de ani de la nașterea pictorul Leonardo da Vinci, o figură emblematică a Renașterii
Leonardo da Vinci s-a născut pe 15 aprilie 1452, în localitatea Vinci, Italia, și este considerat unul dintre cele mai mari genii din istoria omenirii.
image png
Ce rugăciune este bine să spui pe 15 aprilie, de Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim
Pe 15 aprilie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim, trei dintre ucenicii Sfântului Apostol Pavel, pomeniți cu evlavie în tradiția creștină pentru credința lor statornică și lucrarea misionară desfășurată în primele veacuri ale creștinismului.
Donald Trump FOTO AFP
Trump vrea să-i trimită pe cetățenii americani care comit infracțiuni în El Salvador: „Vorbesc de oameni violenți, care lovesc doamnele cu bâta de baseball”
Președintele Donald Trump a confirmat că dorește să trimită cetățeni americani la închisoare în El Salvador, cu ocazia întrevederii pe care a avut-o la Casa Albă cu președintele acestei țări, Nayib Bukele. Este vorba despre infractori violenți.
redeschidere cetatea poienari 09 foto denis grigorescu jpeg
S-a redeschis adevărata cetate a lui Vlad Țepeș. Sute de mii de turiști, așteptați în acest an
După mai bine de doi ani de reabilitări majore, de luni 14 aprilie s-a redeschis cetatea lui Vlad Țepeș de la Poienari-Argeș, iar autoritățile se așteaptă la numeroși turiști din țară și din străinătate. Cetatea nu a fost vreodată cucerită, deși a fost asaltată de mai multe ori de otomani.