Family Portrait

Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Family Portrait jpeg

Să te uiți pe furiș, la o fereastră unde e lumina aprinsă, mai ales vara, spre seară, cînd geamul e deschis și căldura intră în casă, iar de dinăuntru nu ajung afară decît vocile joase și zgomotul tacîmurilor, să privești cu sentimentul că acolo, înăuntru, e o oază de fericire și înțelegere, e ca și cum ai vedea o reclamă populară la cereale, cu oameni veseli, care iau micul dejun. Exact ca în piesa „Family Portrait“ a lui Pink. In a family portrait we look pretty happy. Aproape fericiți. Destul de, suficient de fericiți. E atît de ușor să ți-i imaginezi pe alții fericiți cînd te uiți pe fereastra familiei lor. Îți ia ceva timp să înțelegi că cele mai teribile războaie se dau adesea în bucătăria familiei, că acolo se împarte și se desface lumea, acolo ies la iveală monștrii și tot acolo sînt ei înăbușiți, în mod mai mult sau mai puțin stîngaci sau agresiv.

Familia nu a fost niciodată unul din visele mele. Am fost singură la părinți. Am un singur copil pe care îl cresc singură. Sînt străină de mesele la care se reunesc părinții, copiii, nepoții, frații, surorile, mătușile, unchii și verișorii. Trebuie să fie interesant să te oglindești de fiecare dată în atîția oameni, de care să fii legat inevitabil prin naștere. Trebuie să fie straniu să le aparții tuturor celor din jurul mesei, să simți confortul și disconfortul apartenenței. Probabil că am una dintre cele mai mici familii din univers. În familia mea întotdeauna e loc pentru altcineva la masă. Încă de cînd eram mică am înțeles că toate familiile au secrete și duc războaie și că toate familiile par fericite în portretele de familie. Aproape fericite. Suficient de fericite. Încă de cînd eram mică am înțeles că e atîta intimitate în familie încît uneori poți simți nevoia să iei distanță. Încă de atunci am descoperit că oamenii vor să știe ce se întîmplă în alte familii, ca să simtă că ei sînt mai norocoși sau dimpotrivă. Pentru asta a fost creat serialul Dallas, la care toate familiile din România se uitau în serile anilor ’80. Familia e un mister cu care în principiu trebuie să conviețuiești.

Cel mai mult îmi place, în dicționar, la definiția familiei, expresia „aer de familie“. Un aer de familie poți împărți cu oricine altcineva. Aerul de familie nu te obligă la nimic, e o mărturie diafană și naturală a ceva ce vine de dinăuntru și te unește cu altcineva. Cred că poți face parte din mai multe familii deodată și te poți înrudi foarte bine cu oameni perfect străini. Cel mai mare pericol într-o familie e ca aceasta să închidă ușile spre exterior, să transforme celula de bază într-o capsulă perfect etanșă. Îmi amintesc cum îi primea Mama, bunica mea maternă, pe toți călătorii și străinii care treceau prin fața porții și aveau nevoie de ajutor: bucovineni veniți cu mere de vînzare iarna, corturari care se mutau dintr-o parte în alta, vînzători de pepeni verzi la sfîrșitul verii, femei cu copii în brațe care cereau cozonac în zilele de sărbătoare.

Familiile pot fi de toate felurile. În doi, în trei, în mult mai mulți, cu oameni asemănători, cu oameni diferiți, cu oameni care se iubesc sau nu, căsătoriți sau nu, cu oameni fideli unii altora sau nu. Aparent, familia e standardul, dar nu există de fapt un standard pentru cum trebuie să fie familia. De cîte linguri și furculițe e nevoie într-o casă ca să fii sigur că acolo locuiește o familie adevărată? Trei, patru, opt, ca-n Albă ca Zăpada și cei șapte pitici? Iar piticii erau o familie sau doar o echipă de mineri care scotoceau după aur? Ce înseamnă o familie? Definiția oficială nu prea lasă loc de discuții: formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii necăsătoriți). E loc mereu pentru revizuit definițiile de dicționar. 

Svetlana Cârstean este scriitoare. 

Foto: R. Towne, Flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.