Ecranul global

Publicat în Dilema Veche nr. 591 din 11-17 iunie 2015
Ecranul global jpeg

Cînd un VCR s-a anexat, în sfîrşit, televizorului meu, pe piaţă se găseau deja DVD-playere şi recordere (de fapt, VCR-ul meu e un combo: VCR plus DVD-player). Bugetul limitat pentru orice intra sub umbrela

îmi ţinea încă în frîu obsesiile. Barierele au început să se ridice odată cu VCR-ul. Zeci de ore de televiziune văzute şi revăzute după un program stabilit de mine. Nopţi petrecute cu cîte patru filme închiriate de la videoteca aflată, cum nu se putea mai potrivit, la doi paşi de apartamentul meu. Filme care nu erau încă difuzate de posturile TV, filme care deveneau mai interesante doar pentru că erau descoperirile mele. 

Distanţa temporală dintre seriale şi filme înregistrate pe casete VHS şi viteze de net care în cîteva minute îţi dau accesul la (aproape) orice seriale şi filme din lume a fost una extrem de scurtă. Tocmai de aceea văd mai clar accesul la conţinut video pe net ca pe o simplă evoluţie a unui proces început de VCR. Spectatorul controlează ce, unde, cum vede. 

Serialele 

Un episod de paranoia post-ACTA m-a trimis înapoi la micul ecran tradiţional şi la ghidul TV. E groaznic acolo. Peisajul arată cam aşa: începi să urmăreşti un serial în mijlocul unui sezon şi te împaci cu ideea că nu-l vei vedea niciodată în întregime; îţi provoci insomnii artificiale ca să prinzi pe la miezul nopţii drame de succes ca

în restul serilor foloseşti procedurale de duzină pe post de somnifere; te gîndeşti că ai putea studia telenovelele turceşti sau k-drama ca fenomene socio-culturale; continui să te uiţi la seriale pe care altfel le-ai abandona; te rogi la ghidul TV să-ţi arate un serial cult; un sezon

difuzat la cîteva săptămîni după premiera din State ţi se pare o minune. 

E vizibil efortul de a diminua decalajul de difuzare, însă nu e suficient şi nu va fi suficient atîta timp cît nu se completează cu opţiunea de

gratuit, chiar şi pe o perioadă limitată. La momentul respectiv, AXN se descurca cel mai bine la capitolul acesta. (Am reuşit să văd un întreg sezon

combinînd AXN cu AXN Player.) Cel mai frustrant era abonamentul HBO fără acces la HBO Go. Între timp, s-a mai completat şi lista operatorilor care asigură accesul la HBO Go. Să fie o coincidenţă faptul că lucrurile s-au pus în mişcare în aprilie, odată cu lansarea noului sezon

„cel mai piratat serial“? Nu prea cred.

Cît despre opţiunile de

, oferta disponibilă pe plan local e o glumă. Decît să plăteşti pentru asemenea servicii, mai bine cedezi în faţa presiunii/obsesiei şi cumperi DVD-urile. Doar că asta ar însemna să aştepţi. Mult. Iar dacă eşti genul de spectator care vrea să evite

-ele, asta va fi şi mai greu. 

Fireşte, oferta săracă de pe plan local devine irelevantă pentru oricine ştie să folosească Google. Se pot găsi rapid modalităţi simple de a debloca site-uri ca Hulu sau Netflix. Personal, prefer de multe ori site-uri de

mai dubioase, care îmi testează constant limitele antivirusului, doar pentru că reclamele de pe Hulu îmi mănîncă din timpul pe care l-aş putea folosi pentru alte seriale.

Da, opţiunea cea mai

– din toate punctele de vedere – ar fi să urmăreşti doar vreo două seriale în loc de douăzeci sau să renunţi de tot la ele, însă cînd ştii ce se află la doar cîteva click-uri distanţă, tentaţia e prea mare. Despre epoca de aur a televiziunii se vorbeşte de mult (v.

de Alan Sepinwall). Acum s-a ajuns la un adevărat exces de calitate. Astfel că urmăreşti serialele pe care le urmăreşte toată lumea

acea dramă inteligentă care încă nu primeşte atenţia meritată

acele seriale mai bizare care sînt constant ameninţate cu finalul

acel serial web preluat de un post TV

cîte un serial european – dacă tot se găseşte pe YouTube sau Daily Motion

acele seriale care îndeplinesc nişte nevoi escapiste/emoţionale de moment (cele trei sezoane Arrow au funcţionat pentru mine cel mai recent). La toate acestea se adaugă nostalgiile

seriale cult mai vechi descoperite mai recent

, poate chiar şi cîteva clasice

Şi lista poate continua. 

De notat e faptul că obiceiurile spectatorilor –

şi nostalgia în special – au început să aibă influenţe nebănuite. Posturi TV ca NBC încep să experimenteze cu modelul impus de cei de la Netflix şi lansează online primul sezon Aquaris, în întregime. (Asta în timp ce Netflix încearcă pentru prima dată modelul tradiţional, cu cîte un episod din

pe săptămînă.) Mai interesant pentru fani e că seriale anulate pot continua acum datorită serviciilor de

a fost preluat de Yahoo!,

va fi preluat de Hulu. Desigur, primul succes a venit tot de la Netflix, cu

Pentru că nostalgia e atît de puternică, dar şi pentru că serialele din anii ’90 şi-au găsit un public nou, chiar şi

şi

vor avea o nouă viaţă. (Rămîne totuşi de văzut dacă toate aceste

sînt într-adevăr o idee bună.) 

Filmele 

În februarie,

(regia Serghei Parajanov, 1969) era disponibil în întregime pe YouTube, cu ocazia lansării unui nou soundtrack realizat de Nicolas Jaar. În ziua în care am pus link-ul pe Facebook, fostul meu editor de la

(India) îmi spune că a văzut o versiune restaurată, într-o sală de cinema imensă. Eu tot pe YouTube mai văzusem filmul. 

În ultimii ani, YouTube a devenit sursa mea preferată pentru filme, cu toate imperfecţiunile sale. Acolo am văzut o mulţime de clasice şi rarităţi ca

sau

(regia Claudia Weill, 1978), pe care l-am căutat aproape un an pe obişnuitele surse, pentru ca într-o zi să dau peste el pe YouTube. Ce face vizionarea filmelor pe YouTube mai interesantă e exact opusul lui orice-oricînd. În momentul în care ai găsit un film, indicat e să laşi totul baltă pentru a-l vedea. A doua zi s-ar putea să nu-l mai găseşti. Tot Internetul e bîntuit de spectrele digitale create de YouTube. 

Ultimul film văzut în cinematograful local a fost

, în 2010. La puţin timp după aceea, cinematograful a devenit, oficial, casă de cultură. Nu m-am bazat niciodată pe acel ecran, dar era oarecum reconfortant să ştiu că există. Acum, de fiecare dată cînd vreau să văd un film într-o sală de cinema, trebuie să mă duc în Cluj, astfel că fiecare film văzut pe marele ecran devine un eveniment. Singurul Godard văzut la cinema

fiecare film văzut la TIFF, acel film luat de pe torrente, dar care e neaşteptat de bun şi trebuie revăzut cu cineva alături

filme româneşti care merită două drumuri la Cluj

etc. Se întîmplă ca uneori să romantizez mersul la cinema, însă nu o voi face niciodată în detrimentul vizionărilor solitare, pe micul ecran (la plural). Experienţa colectivă e binevenită din cînd în cînd. Totuşi, vizionările solitare sînt cele care permit acea doză de obsesie necesară unui cinefil: să pui pauză, să dai înapoi, să vezi aceeaşi scenă de trei ori, să-ţi iei notiţe.

Într-un interviu, Mark Cousins povesteşte cum documentarea (pre-Internet, pre-DVD-uri) pentru excelenta serie

a presupus comenzi de filme de la biblioteci media din New York, care-l costau cîte o sută de dolari şi pe care le primea după două săptămîni. Accesul online la conţinut video a ridicat acest tip de bariere, oferindu-le cinefililor resurse la care aveau acces doar criticii şi cei din industrie. Nu trebuie să mergi la facultăţi de film sau să ai vreun

special la festivaluri de film. E destul să ştii să scormoneşti Internetul.  

Anamaria Dobinciuc este absolventă a masteratului de Societate mediatică, Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeş-Bolyai“, Cluj-Napoca.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.