Draga mea Chira,

Despina BĂDESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Draga mea Chira, jpeg

Se aude un sforăit nemaipomenit din patul tău. Începe de undeva de jos, dintr-un demisol de zgomote fonfăite, creşte, se ridică pînă în pod, se subţiază, se transformă într-un piuit păsăresc şi cade după vreo patru secunde înapoi, în pivniţa de balauri răguşiţi. Cine sforăie aşa a înghiţit un tenor, un bariton, un casetofon? Sau doar un acordeon?

Iubito, mai că îmi vine să te trezesc şi să-ţi recit aceste două versuri inventate ad-hoc. Sînt sigură că te-ar distra şi mi-e că n-o să le mai ţin minte pînă mîine, cînd mă voi trezi panicată că trebuie să ajungem la grădiniţă, că trebuie să fac cumva să-ţi şterg mustăţile de pisică de pe obraji şi să-ţi spăl acuarelele mov şi portocalii de pe picioare. Te-aş trezi să rîdem împreună de buldogul ăsta al nostru şi de sforăielile lui, dar şi să te rog nişte lucruri importante. Ştii că sînt o mamă care are puţine rugăminţi, ştii că nu zic aproape niciodată „te rog, pune-ţi căciula“ sau „te rog să mănînci tot“, nici măcar „te rog să-ţi speli mustăţile de pisică“, dar chiar şi aşa, tot simt nişte cuvinte care îmi gîdilă cerul gurii pentru că vor să plece de la mine şi să ajungă la tine.

Aşa, draga mea, ştii ce te-aş ruga? Te-aş ruga să nu te fîstîceşti cînd cineva rîde de tine. Mai ştii cînd te-ai oprit într-o zi în dreptul unui ghiveci în care era o muşcată cam paradită şi ai început să-i pupi toate frunzele? Eu te-am întrebat mirată ce faci, tu mi-ai spus că vrei să-i treacă muşcătura mai repede, iar eu am rîs ca o fraieră. 1-0 pentru tine.

Te-aş mai ruga şi să nu imiţi pe nimeni cînd dansezi. Ştiu că o să vină un moment în care nu o să te mai simţi în largul tău să dansezi ca Baloo, ştiu că, peste cîţiva ani, dansurile tale de derviş mic, cu rochiţă, se vor transforma în acţiuni prudente, studiate şi îmbibate cu simţul ridicolului, dar încearcă să nu imiţi pe nimeni cînd dansezi, ca să nu intri într-o serie lungă de încurcături declanşate de cineva care crede că eşti altcineva.

Te-aş ruga şi să nu uiţi că a existat o perioadă în viaţa ta în care coborai trei etaje în aproximativ o oră, pentru că drumul era plin de lumi mici de păianjeni, furnici, gîndăcei despre care voiai să ştii ce mănîncă la prînz, dacă au fraţi şi surori şi dacă le e frică de noi. Nu uita că a fost o vreme în care te uitai la desene animate cu un borcan cu mormoloci din Cişmigiu în mînă şi aveai grijă ca ecranul să fie aşezat în aşa fel încît să vadă toţi cinci ce se întîmplă în film. Nu uita că, la un moment dat, îţi plăceau rîmele mai mult decît cinematograful. Toate aceste lucruri au legătură directă cu libertatea, etica, iubirea, relaţiile, munca şi alte chestiuni importante cu care au de-a face oamenii mari.

Te-aş ruga, draga mea fetiţă, să faci cumva şi să găseşti o pereche de gene ca cele din povestea pe care ţi-am spus-o în seara asta şi care nu este decît o vagă amintire a unei poveşti japoneze pe care mi-o citeau părinţii mei cînd eram de vîrsta ta. În povestea asta era un băiat sărac, sărac, sărac, care căpătase o pereche de gene fermecate. Ştii ce făceau genele astea? Cînd le avea la ochi, ele îl ajutau să-i vadă pe oameni aşa cum erau ei de-adevăratelea. Pac! îşi punea el genele… şi pac! oamenii din jurul lui se trasformau în lupi, vulpi şi broaşte. Asta pînă într-o zi, cînd s-a întîlnit cu o fată, el pac! cu genele, dar fata nu se transforma în nimic. Cu gene sau fără gene, ea rămînea tot o fată. Ca să-ţi spun un secret, eu am nişte gene dintr-astea, stau cu ele la ochi şi acum văd o fetiţă şi un buldog. Nu pot să ţi le dau ţie, pentru că fiecare dintre noi trebuie să-şi facă rost de genele lui, dar sigur vei găsi tu unele pe măsura ta. Să le foloseşti cît mai des.

Şi încă ceva, draga mea Chira. Cînd nimic nu va mai fi, cînd sforăitul unui buldog va dispărea ca şi cum nu ar fi existat vreodată, să ştii că fiecare atom din care eşti tu făcută va circula liber printre stele şi va păstra undeva puţină iubire de-a mea. Asta e ceva.

Dar acum trebuie să dormi. Am pus ceasul să sune devreme şi poate că mîine n-o să mai întîrziem la grădiniţă.

Despina Bădescu coordonează, de aproape doi ani, site-ul Totuldespremame.ro.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.