Doamne, păzește-i pe păzitori!

Publicat în Dilema Veche nr. 747 din 14-20 iunie 2018
Doamne, păzește i pe păzitori! jpeg

Ziua Sfinților Arhangheli ne-a prins anul acesta într-o fază alarmant de nefilozofică. Afară vîntul de toamnă șuiera nebunește parcă prevestind trîmbița Domnului, iar ploaia măruntă, dar hotărîtă, a lichefiat și a întins mizeria de pe străzi. În biserică, surpriză: credincioșii contrastau izbitor cu atmosfera de afară, iar cel mai abitir, părintele. Optimism eschatologic exaltat, cîntări pe tonalități inuman de înalte, semn al preludiului extazului divin, însemnarea repetitivă spasmodică cu semnul Sfintei Cruci surprind această atmosferă extatică. Corolarul itinerariului sacramental a fost negreșit predica părintelui. Pe ton înalt, cu gesticulații bruște ale mîinilor, îndreptate preponderent către Pantocrator, ne-a vorbit despre îngeri ca și cum ar fi fost frații lui… Frații lui mai mici, evident. Jargoanele seminaristice adaptate la cotidian n-au lipsit: Sfîntul Mihail cu părul lins e îngerul dreptății (bad cop), iar Gabriel cu părul creț e îngerul milostivirii (good cop). Ce ne-a frapat este că de mai multe ori a accentuat că îi simțim lîngă noi în tot ceea ce facem, semn că noi stăm cam prost cu simțirea. După predică, descumpăniți oarecum, ne-am dosit într-un apartament de pe Bulevardul Libertății, am deschis două sticle de vin „Incantation“ și am început să filozofăm în formatul binecunoscut de simpozion (syn + pino = a bea împreună). Personajele simpozionului sînt Cristi (Cr), Clement (Cl), Mihai (M) și Ion (I), toți credincioși în îngeri, dar fără să-i fi văzut vreodată.

Cristi: Dragi sympotes, astăzi vă propun să discutăm despre paza cerească, despre păzitorii cerești în raport cu paza și păzitorii lumești. Dumnezeu Proniatorul care poartă de grijă tuturor, sfinții și îngerii lui sînt păzitorii noștri cerești. Păzitorii lumești sînt în primul rînd instituțiile abilitate, bodyguarzii statului, poliție, armată, servicii secrete, care trebuie să ne apere de orice pericol. Toate aceste instituții sînt indispensabile societății, dar este vorba de o pază destul de impersonală, pentru că ei păzesc în primul rînd niște mase, apoi niște oameni. Ei servesc în primul rînd patria ca entitate, apoi oamenii care fac parte din această entitate, pe cînd Dumnezeu, sfinții și îngerii lui slujesc și păzesc pe fiecare în parte. Cei dintîi își fac datoria, pe cînd Dumnezeu ne apără pentru că ne iubește. De multe ori iubirea pentru o entitate, gen patrie, popor, se cam evaporă cînd ajunge la membrii acelei entități!

I: Tocmai de aceea e greșit să spui că Dumnezeu iubește poporul. Dumnezeu iubește oamenii din acel popor. Pe fiecare în parte. Cum spunea Vasile cel Mare, Dumnezeu se împărtășește fiecăruia în parte în așa fel încît fiecare îl simte întreg pe Dumnezeu ca și cum ar fi numai al lui. Este vorba de o legătură personală. Nu mai vorbim (că nu e tema noastră) că filetismul este o erezie condamnată de Biserica universală a lui Hristos. Deci această pază a lui Dumnezeu este una personală, plină de iubire. Fiecare din noi avem de la Dumnezeu un înger păzitor, un înger al nostru, care nu e al nostru, nu ne aparţine, ci ne e dat de Creatorul lumii, cum bine observă angelologul dilematic.

Cl: Păi, ce să facem, să desființăm poliția, armata, serviciile, că sînt, chipurile, impersonale și că nu iubesc și să ne lăsăm doar în seama îngerului păzitor? Și va fi rătăcirea cea din urmă, mai rea decît cea dintîi, cum zice Biblia. Așa e cu voi! Nu zice apostolul Pavel că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul neorînduielii, akatastasias în greacă, adică este un Dumnezeu al respectării ordinii? Toate aceste orînduiri nu sînt făcute pentru binele fiecăruia dintre oameni?

M: Mi-aduc aminte de o predică a unui episcop care relata cum a fost salvat de îngerul păzitor un copil de trei ani care a căzut de la etajul 4. De acord, dar legitim îmi pun întrebarea: în alte cazuri de astfel de accidente, îngerul păzitor arondat altor copii accidentați ce făcea? Era în concediu? Nu neg existența îngerilor, părintele chiar m-a convins astăzi (sic!), dar nu înțeleg cum există! Iar a minimaliza munca unor oameni care ne protejează pentru că ne apără îngerul păzitor mi se pare ridicol!

I: Nu am negat și nu am minimalizat rolul acestor apărători, ci doar am subliniat relativitatea și uneori inconsistența acestei protecții. Mai mult, susțin cu tărie și impersonalitatea acestei paze care ar putea fi și periculoasă, pentru că poate duce la idealisme rupte de omul concret. Păzitorii pot ajunge să iubească niște idealuri inculcate de propaganda statului, uitînd de omul concret. Și paznicii din timpul prigoanei comuniste, milițenii, securiștii, gardienii, poate credeau că ne apără de instigatorii imperialiști, așa se face că i-au păzit bine pe prințul Ghika, pe Arsenie Papacioc, Dumitru Stăniloae, Gheorghe Calciu și mulți alții!

Cl: Asta mi se pare o diversiune inspirată chiar din propaganda lui Makarenko! Noi discutăm despre instituțiile de astăzi, nu despre organele represive din timpul comunismului. Iar aceste instituții sînt alcătuite din oameni care apără alți oameni, pe noi, oameni, persoane, de furturi, de tîlhării, de atacuri teroriste. Sînt oameni pentru oameni! Nici noi nu absolutizăm munca lor, evident sînt multe neajunsuri, dar a blama munca lor este cu siguranță o mare greșeală, inspirată dintr-un idealism religios foarte periculos.

M: Exact! Cum ai spus, Dumnezeu iubește ordinea – morală, socială –, iar ordinea aceasta se realizează prin oamenii din aceste instituții abilitate să ne protejeze, nu prin – sau mai bine zis nu în primul rînd – prin îngeri păzitori. Apoi, și acești soldați au îngeri păzitori care îi îndeamnă să-și facă datoria. Este vorba de o viziune pragmatică, nu de idealisme. Iar noi, oamenii protejați de ei, am face bine să-i susținem pe acești oameni care au o ocupație foarte periculoasă, nu să le blamăm, minimalizăm munca, din cauza unor greșeli ale unora dintre aceștia.

Cl: Este foarte greșită, antiscripturistică și antipatristică atitudinea multora din Biserică (nu a prelaților, că ei se înțeleg bine cu aceste instituții), dar în special a celor mai tineri dintre ei, care blamează poliția și alte instituții pe motiv că ne sînt suprimate libertățile. Fără acești păzitori ar fi haos și nu cred că haosul înseamnă libertate. Zilnic țipă pe rețelele de socializare că aceste instituții le încalcă drepturile, deci le restrîng libertatea, deși au toată libertatea, chiar și să-i înjure zilnic. Mai mult, apropo de libertate, Maxim Mărturisitorul spune că adevărata libertate, cea pe care o are Dumnezeu și spre care tindem noi, este dincolo de opțiune!

M: Pune, te rog, cu dedicație pentru acești tineri rebeli din Biserică, cei care sînt împotriva orînduirii, și versetul lui David: Domnul este luminarea și mîntuirea mea, de cine mă voi teme?

Cr: Aici, în acest punct, vă dau dreptate. Cît privește tema noastră, discuția despre păzitorii lumești este una principială, nu conjuncturală. Discutăm despre principii, nu despre situații. Nimeni nu a negat sau minimalizat importanța acestor păzitori, doar am spus de la început că sînt indispensabili societății. Dar nu putem să nu observăm, apropo de idealisme, și insuficiența lor, oricît de performanți ar fi. Chiar și un impersonalism ineluctabil pentru astfel de instituții, pentru că ei acționează ca o entitate. Evident, nu putem exclude de tot nota personală în acțiunile lor, de vreme ce, așa cum ați spus, sînt oameni care lucrează pentru oameni. Dar chiar și așa, este vorba pe de-o parte de o protecție a unor oameni făcută de oameni cu toate neputințele lor și pe de alta de o protecție a oamenilor de către Cel ce a făcut cerul și pămîntul. Și da, protecția lui Dumnezeu este una plină de iubire.

I: În general, e valabil și între oameni, te simți cu adevărat protejat doar de cel care te iubește. Aș conchide foarte scurt: nu există protecție adevărată și pază adevărată fără iubire, căci fără iubire, paza și protecția pot sufoca și chiar ucide.

Ploaia s-a oprit, iar un curcubeu luminos intens și-a făcut loc printre blocurile comuniste. Instantaneu ne-am amintit cuvintele nemuritoare ale Psalmistului: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 

Cristian Chivu este doctor în teologie al Facultății de Teologie a Universității „Aristotel“ din Salonic. Cea mai recentă carte: Sf. Grigorie Palama, Opere complete, vol. VI, ediție bilingvă (traducere, note, introducere), Editura Gîndul Aprins, 2018.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.