Despre prostie, iarăşi...

Publicat în Dilema Veche nr. 308 din 7-13 ianuarie 2010
Despre prostie, iarăşi    jpeg

În spaţiul discursiv românesc, judecata de valoare care operează cu termenii prost şi inteligent are o frecvenţă neobişnuită. Pare a fi chiar principalul criteriu de împărţire a semenilor: nu după norme etice şi coduri sociale (bunătate sau onoare, bunăoară), ci după abilităţile intelectuale. E o practică adesea iritantă, pentru că bunăstarea şi echilibrul vieţuirii comune depind în primul rînd de deprinderile etice, în vreme ce inteligenţa deviază uşor în şiretenie şi şmecherie, scuzînd orice inconsecvenţă şi orice colaboraţionism. Obsesia deşteptăciunii are totuşi un ce reconfortant, pentru că – prin doze constante de cinism – oferă energie (fie şi negativă), curăţind pojghiţa adesea adormitoare a conformismului social.

Centralitatea deşteptăciunii e reprezentată, în oglindă, de importanţa în limbă a cuvîntului prost şi de bogăţia cîmpului semantic al prostiei. Proşti sînt oamenii, proaste sînt stările, perioadele, mîncarea, somnul, obiceiurile, gustul, dispoziţia, glumele, sfaturile, veştile, cărţile, filmele etc.: „Administraţie, armată, arte, ştiinţe, litere, tramvaie, drumuri-de-fier, birji, chelneri, frizeri, public, prăvălii, case, monumente, mîncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil!“ (I.L. Caragiale, relatare hiperbolică a vizitei lui Delavrancea la Berlin, în scrisoarea din 7/20 iulie 1905 către Alceu Urechea). Multe dintre utilizările lui prost moştenesc, desigur, sensurile mai vechi, etimologice, ale cuvîntului („simplu, obişnuit, de rînd“). Frecvenţa în uz, mulţimea sensurilor şi mai ales a derivatelor fac din prost unul dintre cuvintele fundamentale ale limbii. Între numeroasele sale derivate, unele, vechi şi populare, sînt un rezervor de expresivitate, exploatat şi azi: prostac, prostan, prostănac, prostovan, prostălan, prostălău, prostatic, prostănatic etc. Lista sinonimelor – bleg, găgăuţă, gog, gogoman, nătîng, neghiob, nerod, netot, stupid, tălîmb, zevzec etc. – e deschisă, pentru că sînt posibile noi combinaţii, contaminări (ca în fleţ – nătărău – nătăfleţ) şi se creează serii derivative expresive: tont, tontălău, tontan, tontolete, tontolog, tontovan. Dicţionarele de sinonime înregistrează şi regionalisme pe care cei mai mulţi vorbitori nu le cunosc şi nu le folosesc, dar care sînt destul de sugestive prin simbolismul lor fonetic: bleot, bleomb, bobletic, bobleţ, cherapleş, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, nătîntoc, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruţ, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, puncău, tălălău. În argou, sinonimia prostiei evoluează potrivit unui scenariu în care prostul apare în ipostaza de victimă: fraier, fazan, papagal, agarici, husen etc.

Imaginarul prostiei e reflectat în limba română în echivalente şi expresii metaforice, dintre care unele cu sens superlativ. Metaforele prostiei (nu foarte spectaculoase) sînt animaliere (dobitoc, bou, oaie, gîscă etc.), presupun lipsa sau tasarea creierului (cu tărîţe-n cap, bătut în cap), dar mai ales rigiditatea, lipsa de reacţie, caracterul inert (bîtă, lemn, bolovan; prost făcut grămadă). Superlativul cel mai folosit invocă metaforic întunericul total, lipsa oricărei scînteieri de inteligenţă (prost ca noaptea).

Dincolo de pitorescul lexical al cuvintelor, e foarte interesantă pragmatica lor, invocarea conversaţională a prostiei. Lipsa de inteligenţă e o explicaţie cauzală forte, care retează de la început orice posibile analize, explicaţii, justificări: De ce ai făcut asta? – De prost. În lumea lui Caragiale, prostia e cauza fundamentală a evenimentelor – Atunci feciorul e un stupid! („Căldură mare“); Vina tată-tău şi mumii-ti, că te-or făcut prostovan! („Emulaţiune“). Insul e permanent urmărit de teama de a nu fi considerat prost – Las’că nici noi nu sîntem aşa de proşti, cum credeţi dvs. („O lacună“);...nu sînt prost, înţeleg şi eu atîta lucru („Situaţiunea“); Lasă-mă, mamiţo! ce? eu sînt prost? („Art. 214“); pe drept cuvînt, pentru că interlocutorul nu uită să i-o amintească în permanenţă: Vezi că eşti prost? („Inspecţiune“); Vezi că sînteţi proaste amîndouă? („Dl Goe“). Conversaţia se mişcă între cele două repere fundamentale: Eşti un prost! strigă Pricupescu. – Ba tu eşti prost!... („Dascăl prost“); Cînd am zis eu că eşti deştept, întîi a zîmbit aşa, adică: „Prost eşti!“ mie („Amici“).

Ne înscriem, cred, în aceeaşi logică destul de limitativă, în care marele risc este ca extremele să se atingă şi chiar să se confunde. Ca în formula înregistrată în 1893 de Frédéric Damé în dicţionarul său (Nouveau dictionnaire roumain-français): „E deştept, prostul dracului!“.
 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.