Despre potențialul creator al sfîrșitului

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Despre potențialul creator al sfîrșitului jpeg

Una dintre cele mai impresionante cărți care mi-au căzut vreodată în mînă mi-a apărut în cale într-o seară de toamnă, pe cînd exploram, fascinată, biblioteca labirintică a Institutului Warburg, de la Londra. Am ridicat o (cu greu) de la locul ei pe raft, incitată de dimensiunile neobișnuite și legătura originală. Un volum de peste 1000 de pagini despre care auzisem, dar pe care nu-l văzusem niciodată: Istoria lumii, de Walter Raleigh (Historie of the -World, London, 1614). O carte pe care puțină lume mai îndrăznește să o citească azi deși, la vremea ei, a fost un best-seller – în ciuda dimensiunilor și a prețului considerabil. Walter Raleigh a fost unul dintre personajele de legendă ale Renașterii – explorator și corsar, actor politic și favorit regal, poet, colonist, comandant de armate, și toate, cumva, în același timp. A scris Istoria lumii în închisoare, în Turnul Londrei, așteptîndu-și execuția. Și prizonie-ratul lui Raleigh e un subiect de film de aventuri. A început în 1603 din motive oarecum neclare (invidia noului rege James figurînd pe primul loc între acestea). A durat pînă în 1617, cînd regele l-a eliberat condiționat și l-a trimis într-o expediție nebunească în căutarea faimosului El Dorado (în Venezuela de astăzi). Raleigh a eșuat și s-a întors fără aur, astfel încît, în 1618, a fost din nou întemnițat, condamnat și în final executat în același Turn al Londrei unde își petrecuse deja o mare parte din viață. Istoria lumii a avut și ea o posteritate interesantă. Prima ediție e foarte rară pentru că a fost declarată oarecum eretică (și sigur periculoasă) de același rege James (sprijinit de arhiepiscopul de Canterbury). Încercările de a o suprima au dus însă pur și simplu la tipărirea unei noi ediții (în 1617, retipărită în 1621).

E fantastic să deschizi, azi, acest volum în care se amestecă istoria, filozofia, poveștile de călătorie, teologia și meditația asupra morții. E o istorie scrisă „cu ochii către timpul prezent“ de cineva căruia nu i-au lipsit niciodată curajul și disciplina. Și care a reușit să transforme mizeria și nesiguranța unui prizonierat în orizontul morții, într-un spectaculos timp al creației. Puține cărți m-au impresionat atît de tare și puține cărți m-au înfrînt. N-am reușit niciodată să citesc Istoria lui Raleigh de la început și pînă la sfîrșit, pentru că mă trezeam mereu gîndindu-mă cum au fost scrise aceste pagini. În frigul Turnului Londrei, cu pana de gîscă, la lumina unei lumînări de seu, așteptînd sentința finală și execuția. Ce fel de om trebuie să fii ca să poți plănui, în aceste condiții, o istorie în cinci volume, „de la origini“ (de la Creație) și pînă în prezent? Ce fel de om trebuie să fii ca să poți scrie și publica primul volum, în peste 1000 de pagini?

Dar gîndiți-vă și altfel: dacă Walter Raleigh n-ar fi fost întemnițat, tot ce ne-ar fi rămas de la el ar fi fost cîteva poezii și fabuloasele istorisiri ale faptelor sale semi-piraterești. Nu poți să nu te întrebi dacă orizontul sfîrșitului nu și-a dezvăluit, în Istoria lui Raleigh, nebănuite potențialități.

Unul dintre contemporanii și marii rivali ai lui Walter Raleigh, Francis Bacon, a construit o întreagă teorie filosofică a potențialului creator al sfîrșitului. În discuție nu intra, însă, sfîrșitul individual, ci finalul unor epoci și etape din marele plan al Creației. Cunoașterea, spune Bacon, progresează în salturi. Există epoci privilegiate, epoci în care gîndirea înflorește. Și există perioade de întuneric în care omenirea începe să uite. Istoricul atent poate detecta semnele acestor interesante periodicități și poate urmări, cu ajutorul lor, cum istoria se desfășoară și se împlinește, apropiindu-se de sfîrșit1. Căci ne aflăm într-un punct privilegiat al istoriei, ne spune Bacon, cel în care „(…) se poate spune cu adevărat, spre onoarea timpurilor noastre, că, printr-o virtuoasă emulație a Antichității, niciodată n-a fost această măreață construcție a lumii atît de bine luminată cum este în acest timp al nostru și al părinților noștri2.

Pentru a-și ajuta contemporanii să își imagineze mai bine despre ce este vorba, Bacon invocă repetat, în scrierile sale, un verset din profețiile lui Daniel (Daniel 12:4) pe care-l citește într-un mod cu totul particular: progresul și înflorirea cunoașterii se petrec fără pierderi abia în „toamna lumii“ și reprezintă unul dintre semnele anunțate ale Apocalipsei. Un motiv de bucurie pentru filozof, pentru explorator, pentru investigatorul naturii: nu doar că vom descoperi mai mult, dar vom și afla, în curînd, dacă am ajuns cum trebuie la Adevăr. Orizontul teologic și milenarist al interpretării baconiene a păcălit multă lume – începînd cu cîțiva dintre iluștrii succesori ai lui Bacon, partizani înfocați al progresului la crepuscul, de la Joseph Glanvill la Robert -Boyle și de la Robert Hooke la Isaac Newton. În fapt, limbajul teologic în care vorbește Bacon despre progresul cunoașterii reprezintă mai degrabă un camuflaj pentru o interpretare secularizată și, (așa cum arăta recent Mordechai Feingold)3, total ne-standard pentru perioada respectivă, a profeției lui Daniel. Acolo unde cei mai mulți dintre contemporani erau dispuși să vadă în înflorirea cunoașterii un semn al sfîrșitului (și, deci, un îndemn pentru a ne pregăti de moarte), Bacon ne îndeamnă să vedem apropierea sorocului lumii ca pe o garanție a progresului, ca pe o promisiune că eforturile noastre vor fi încununate, în final, de succes. Nu e nici măcar o secularizare a Apocalipsei. E un simplu îndemn la hărnicie în cunoștință de cauză; Bacon pune omenirea întreagă în situația de a se grăbi, folosind fiecare clipă pentru a investiga misterele unei lumi aflate „pe ultima sută de metri“. Citindu-l pe Bacon nu poți să nu te întrebi: este noțiunea asta de progres, atît de caracteristică modernității, atît de strîns legată de perspectiva sfîrșitului? Este limita, finalul, cel care are valențe creatoare? Chiar nu ne putem imagina un parcurs deschis, infinit, relaxa(n)t al progresului cunoașterii?

La scară individuală, sigur nu. Sau, cel puțin, asta ne spun filozofii. Meditația asupra morții face parte mereu din peisajul creației; e factorul care ne disciplinează și ne ordonează gîndurile, dar și gîndul care ne dă ghes, permanent, cînd altfel ne-am opri bucuroși (sau ne am apuca de piraterie, ca bietul Raleigh). În teoretizarea potențialului creator al sfîrșitului, Bacon pune la lucru preceptele de bază ale filozofiei stoice (și epicureice) pe care le extinde de la individ la un întreg grup social (investigatorii naturii). Sau poate la întreaga omenire? Convingîndu-ne, cumva, că putem trăi cu sens doar dacă ne grăbim cu folos.

Ați citit, poate, tulburătoarea povestire a lui Borges, Nemuritorul4. Cea în care personajul, plecat în căutarea Orașului nemuritorilor – și a apei din care, dacă bei, nu mai mori niciodată – descoperă cutremurat că nemuritorii, plictisiți, și-au distrus creația și au redevenit sălbatici. Că nu mai scriu și nu mai vorbesc (la ce le-ar folosi?), ci trăiesc în mlaștini și se hrănesc cu șopîrle. Este coșmarul suprem al unui „viitor deschis“ și fără limite, în care nimic nu mai amenință și nimic nu mai oferă vreo motivație creației. 

1) Francis Bacon, Cele două cărți ale lui Francis Bacon despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane, trad. Dana Jalobeanu și Grigore Vida (Humanitas, 2012).

2) Ibid. p. 206.

3) Mordechai Feingold, „And Know-ledge Shall Be Increased: Millenarianism and the Advancement of Learning Revisited“, The Seventeenth Century, p. 28, nr. 4 (2013).

4) Apărută cu titlul El Immortal, în 1949. Colecția de povestiri Aleph, republicată în 2011 la editura Polirom. 

Dana Jalobeanu este profesor de filozofie și istoria științei la Facultatea de Filozofie a Universității din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

JD Vance FOTO Profimedia
Poliția federală din Brazilia investighează rețeaua de donatori a vicepreședintelui american JD Vance. Suspiciuni de implicare ilegală în campania lui Flávio Bolsonaro
Poliția federală din Brazilia investighează dacă Rockbridge Network, o rețea discretă de finanțatori politici cofondată de vicepreședintele american JD Vance, s-a implicat ilegal în alegerile prezidențiale din țară, pentru a-l sprijini pe candidatul conservator Flávio Bolsonaro.
generated ba70ba68 a0fc 410f adc9 711f049f05f5 png
Marea miză de la Shenzhen. Ce înseamnă trilaterala Trump–Putin–Xi Jinping pentru securitatea României
Întâlnirea dintre Donald Trump, Xi Jinping și Vladimir Putin, programată la Shenzhen în 18–19 noiembrie, ar putea marca o nouă etapă în reconfigurarea ordinii mondiale. „Adevărul” analizează ce schimbări se pregătesc și ce riscuri implică pentru România.
casa curte gradina e1697701301648 webp
Amenzi de până la 10.000 de lei pentru proprietarii de case! Ce trebuie să facă obligatoriu cei care au fosă septică
Proprietarii de case care nu sunt racordate la rețeaua publică de canalizare și folosesc fose septice sau alte sisteme individuale de colectare și epurare a apelor uzate trebuie să respecte mai multe obligații legale.
Seismograf
Cutremur puternic, miercuri dimineață, în România. Magnitudinea estimată: 5,7. Mai multe țări apar pe lista zonelor afectate
Un cutremur cu magnitudinea de 5,7 a zguduit România miercuri dimineață, fiind resimțit puternic și în București. Seismul s-a produs în zona Vrancea, la o adâncime de 120,8 kilometri, iar magnitudinea a fost revizuită de mai multe ori.
1998 KY26 jpg
Oamenii de știință sunt nedumeriți de un obiect ciudat din spațiu care se mișcă într-un mod pe care gravitația singură nu îl poate explica
Un obiect de mici dimensiuni, care orbitează în jurul Soarelui, îi pune în dificultate pe astronomi. Numit 1998 KY26, corpul ceresc se deplasează într-un mod care nu poate fi explicat doar prin influența gravitației, iar natura sa continuă să stârnească dezbateri în comunitatea științifică.
vaci facebook jpg
Animalele care au hrănit generații întregi de români, pe cale de dispariție. Mai avem doar 68 de exemplare dintr-o rasă. Importurile le-au luat locul
Rasele autohtone de porci, vaci, oi și capre, care au hrănit generații întregi de români, riscă să dispară definitiv. În timp ce alte țări și-au transformat patrimoniul genetic în afaceri profitabile și branduri naționale, România lasă în urmă o moștenire valoroasă și ajunge să importe produse.
Copil nou nascut Foto magnific jpg
Se nasc din nou copii infectați cu rujeolă. Medicii americani avertizează: „Vedem niveluri ale îmbolnăvirilor nemaiîntâlnite de 30 de ani”
Medicii din Statele Unite avertizează asupra reapariției rujeolei congenitale, o formă rară a bolii, transmisă de la mamă la copil în timpul sarcinii. În mai puțin de doi ani, au fost raportate 13 cazuri la nou-născuți și 112 îmbolnăviri în rândul femeilor însărcinate.
theo rose instagram jpg
Cum ajunge un fragment video să stârnească un val de indignare. Lecția controverselor de la concertul Theo Rose
Apariția unor copii îmbrăcați în uniforme de pionieri pe scenă, la concertul lui Theo Rose, a stârnit un val de critici pe rețelele sociale. Unii au acuzat-o pe artistă că promovează comunismul, în timp ce organizatorii au explicat că spectacolul urmărea, dimpotrivă, să condamne regimul comunist.
cioara jpg jpeg
Ciorile pot lua decizii de două ori mai repede decât oamenii. Descoperirea care schimbă tot ce știam despre ele
Ciorile demonstrează că inteligența păsărilor este mult mai complexă decât se credea până acum. Un studiu arată că aceste înaripate pot analiza informații vizuale și pot lua anumite decizii de aproape două ori mai repede decât oamenii și maimuțele.