Despre integrarea ţiganilor

Dorin C. DOMUŢA
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- cu simpatie, fără menajamente - Se discută mult în ultimii ani despre integrarea socială a ţiganilor. Nu necesitatea imperioasă a acestui demers este pusă în discuţie, ci modalităţile în care el se poate concretiza. Majoritatea soluţiilor propuse sînt "soft" şi oscilează între încurajarea emancipării elitelor ţigăneşti şi finanţarea unor proiecte menite să modifice, cu timpul, felul în care majoritatea ţiganilor se raportează la civilizaţie şi, în particular, la societatea românească. Cauza acestor abordări ezitante - nu întru totul utile şi cu efect doar pe termen lung, cînd problema se pune acum, stringent - o constituie, alături de insuficienta capacitate administrativă şi de lipsa de viziune a dirigenţilor noştri, de notorietate deja, şi teama că măsurile mai energice ar putea da naştere la acuzaţii de discriminare. Parcursul aderării României la Uniunea Europeană a fost încă de la început jalonat de criteriile politice şi economice stabilite, în 1993, la Copenhaga. Recunoscînd apartenenţa geografică a României la Europa şi concordanţa între dorinţa noastră de aderare la Uniunea Europeană şi capacitatea de absorbţie a acestei organizaţii, statele membre UE au condiţionat totuşi finalizarea acestui proces de îndeplinirea, de către România (şi de celelalte state candidate), a unei serii de criterii politice şi economice. Realizarea acestor criterii urma să conducă la finalizarea negocierilor de aderare şi, implicit, la importante schimbări de mentalitate în rîndul românilor. Procedeul a fost unul de succes. Sub ameninţarea sancţiunii (neaderarea României la UE), din mimetism şi cu speranţa creşterii nivelului de trai, societatea românească a început să se reformeze. Probabil că puţine din schimbările în bine, la care am fost martori în ultimul deceniu, ar fi avut loc în absenţa unei monitorizări riguroase din partea Comisiei Europene. Forma a început să-şi creeze fond, iar România se apropie de momentul atingerii unor standarde rezonabile de civilizaţie. Nimeni nu poate afirma cu onestitate că Europa ne-a discriminat neacceptîndu-ne aşa cum eram. Înainte de invocarea principiului "unităţii în diversitate" - fundamental pentru filosofia construcţiei europene - care permite şi chiar încurajează salvgardarea specificităţilor naţionale, candidaţii la aderare trebuie să facă dovada asumării depline a patrimoniului comun de valori, chiar cu preţul renunţării la unele dintre propriile valori, dacă acestea se dovedesc în discordanţă cu cele europene. La o altă scară, după o metodă similară, adaptată particularităţilor locale, putem aborda problematica integrării sociale a ţiganilor. În cazul de faţă, procesul nu poate fi condiţionat de îndeplinirea vreunor criterii: membrii acestei minorităţi sînt deja parte a societăţii, cetăţeni români, cu toate drepturile ce incumbă acestui statut (şi cu toate obligaţiile corelative, aspect pe care mulţi, nu neapărat ţigani, îl ignoră încă). Mai mult, ţiganii nici nu doresc cu tot dinadinsul să se integreze. Unii dintre ei propun chiar un model alternativ de societate, care reuşeşte să facă prozeliţi, încetinind modernizarea societăţii româneşti în ansamblul ei. Refuzul majorităţii ţiganilor de a se conforma unor standarde minimale de convieţuire socială este dublat, în numeroase cazuri, de invocarea unor cutume pentru a justifica încălcări flagrante ale legii. Şi în România, pentru a ne putea bucura de multiculturalism, de unitate în diversitate, cetăţenii trebuie să respecte setul de valori care ne definesc şi fără de care ne-am pierde identitatea. Obiceiurile care contravin acestor valori trebuie să dispară, chiar dacă au rădăcini multimilenare. În cazul schimbării mentalităţilor ţiganilor, există două mari categorii de obiceiuri care se cer eradicate. Prima categorie este cea care dă naştere activităţilor infracţionale. Nici o cutumă nu poate scuza nerespectarea legii şi nu trebuie să mai existe precedente nepedepsite. Dacă ar fi arestaţi toţi participanţii la o nuntă cu mireasa mai mică de 15 ani, cumpărată de ginere de la părinţi - mirele, pentru seducţie de minore, privare de libertate, viol; mirele, părinţii săi şi ai fetei, pentru trafic de fiinţe umane, restul participanţilor, pentru apologia infracţiunii, neacordare de ajutor în caz de pericol, complicitate la privare de libertate şi la viol - acest obicei barbar ar dispărea. În acest caz, sancţiunile nu sînt impuse doar de codul penal, ci şi de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului pe care România le-a ratificat de-a lungul timpului. A doua categorie este cea a obiceiurilor care, deşi nu intră sub incidenţa codului penal, trebuie descurajate pentru că sînt nocive atît pentru societate, cît şi pentru practicanţii lor. Speranţa extrem de mică de viaţă a ţiganilor nu se explică prin tare genetice, ci prin igiena precară, lipsa unei culturi a sănătăţii şi, în general, prin carenţele majore de educaţie elementară. Aici trebuie să se intervină şi cu alte pîrghii, fără a face uz exclusiv de forţa coercitivă a statului. Dar fără a ignora mijloacele de constrîngere. Educaţia iniţială, de zece clase, este obligatorie în România. Sînt însă rarisime exemplele de sancţionare a nerespectării acestei obligaţii... Pentru a reproduce, în cazul ţiganilor, modelul criteriilor de aderare care conduc la schimbări de mentalităţi, o strategie funcţională trebuie să îmbine constrîngerea cu bonificaţia şi să menţină deschise canalele de comunicaţie, pentru o permanentă recalibrare. Grupul-ţintă nu trebuie să fie elitele. Clasa medie a ţiganilor este cea de la care ne putem aştepta la evoluţii spectaculoase şi rapide. Din nefericire, sînt puţini ţiganii care, odată ajunşi la un statut corespunzător criteriilor care definesc în accepţiunea noastră elita, se mai preocupă de soarta grupului din care provin. Ei sînt de regulă aculturaţi perfect şi îşi pierd influenţa asupra conaţionalilor lor. E greu de crezut că cei pe care ţiganii îi consideră elită - politicieni, bulibaşi/afacerişti şi interpreţi de manele - pot fi catalizatori ai schimbării, chiar dacă rolul lor de formatori de opinie e mai mult decît evident. Succesul lor social depinde exclusiv de perpetuarea actualelor obiceiuri, iar schimbarea reperelor civilizaţionale ale ţiganilor i-ar falimenta peste noapte pe cei mai mulţi dintre ei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.