Curajul lui Jung

Publicat în Dilema Veche nr. 145 din 3 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iniţiativa acestui colocviu aparţine domnului Vasile Dem. Zamfirescu, un vechi prieten care se ocupă solitar, în România, de editarea unor lucrări de psihanaliză, iar acum, în mod special, de editarea operelor lui Jung. Solitar, pentru că aşa se fac la noi în general lucrurile: în grupuri mici sau de unul singur. Important însă este că lucrurile se fac pînă la urmă. Cu ocazia lansării acestei ediţii Jung, ne-am gîndit să organizăm şi o dezbatere, prilej cu care am constatat că nu avem prea mulţi jungieni. În timp ce Freud a început să se consolideze în România, pentru cunoaşterea lui existînd un consistent efort instituţional, în materie de Jung lucrurile par să fie oarecum la început. E curios că e aşa pentru că Jung este, într-un anumit sens, o lectură mai spectaculoasă decît cea a lui Freud, o combinaţie foarte ciudată (şi, pentru mine, foarte atrăgătoare) între un stil riguros, aproape burghez (a fost un om cu o carieră academică solidă şi cu o viaţă de familie foarte aşezată) şi un gust pentru abisal, pentru penumbre, cu totul ieşit din comun. E ceva foarte elveţian în asta, pentru că Elveţia este o ţară în care bancherii convieţuiesc cu pictori ca Füssli, unul dintre cei pe care suprarealiştii îi invocă adesea ca maeştri fondatori. Combinaţia asta între o stabilitate leonină şi o abisalitate germanică este caracteristică pentru Jung, care spune la un moment dat: "am făcut experienţe interioare atît de delirante, încît mi-am dat seama că, făcînd acelaşi tip de experienţe, oameni ca Nietzsche sau Hölderlin au capotat. Mi s-a întîmplat să pot supravieţui". Probabil principala calitate a lui Jung ca terapeut, ca cercetător, ca antropolog (am spune astăzi) este curajul. El a avut curajul să-şi rişte sănătatea interioară printr-un experimentalism dus la limită, dar a avut curajul să-şi rişte şi prestigiul. Într-o lume care nu era încă atît de frăgezită încît să accepte asemenea "marginalităţi", el vorbea despre alchimie şi astrologie, anunţînd chiar un moment în care ele vor deveni discipline universitare... A răscolit manuscrise alchimice sibilinice, le-a tradus şi le-a interpretat. Lectura lui Jung cere, din acest punct de vedere, un efort cultural mai amplu poate decît lectura altor psihanalişti. Jung este o conştiinţă de cultură, cineva bine instalat în viaţa şi istoria intelectuală a Europei şi, prin urmare, citirea lui pretinde cititorului un antrenament asemănător. Jung a riscat să pară ştiinţific impur, să pară un mag ("Riscul meu este să par un magician", spunea uneori), un "profet" care manevrează lucruri discutabile. Riscul acesta asumat a dus pînă la urmă la o monumentală operă validă. Jung este, de asemenea, un om de graniţă, cineva care e mereu prost plasat. Teologii îi reproşează că psihologizează domeniul religiosului, oamenii de ştiinţă îi reproşează că umblă prea mult la mitologii şi că ezită între mitologizare şi mistificare. El însuşi era sfîşiat între tendinţe contradictorii - se teme mereu că rigoarea lui e pusă la îndoială şi că va părea un om de artă; pe de altă parte, are o asemenea atracţie pentru artă (şi nu pentru arta în genere, ci pentru arta ca meşteşug, pe care îl practică la un moment dat), încît se pot face albume cu lucrările lui. Lucrul cel mai semnificativ, poate, şi cel mai înnoitor la Jung este o răsturnare totală de perspectivă - aş spune - în analiza inconştientului, faţă de profesorul său Freud, căruia îi datorează atît de mult. Problema lui Freud era să găsească metode de vindecare a nevrozelor. El o spune la un moment dat foarte apăsat şi cu o modestie care nu îl caracteriza întotdeauna: "Intenţia psihanalizei a constat în explicarea nevrozelor. Psihanaliza nu a avut niciodată pretenţia să dea o teorie completă a vieţii psihice a omului în general". Putem opune această aserţiune a lui Freud din Eseuri de psihanaliză (1927) unui citat din Jung dintr-un text din Seelenprobleme der Gegenwart, unde acesta din urmă se referă exact la raporturile lui cu Freud: "Eu vreau, dimpotrivă, să înţeleg omul din perspectiva sănătăţii sale, ba chiar să îl eliberez pe bolnav de acea psihologie care străbate fiecare pagină a operei lui Freud". Cu alte cuvinte, Freud este orientat spre terapeutică şi spre studiul patologiei umane, în timp ce Jung propune, în fond, o teorie a normalităţii şi, la limită, o antropologie. Tema bolii ca normalitate, respectiv normalitatea bolii ca temă de cercetare există în istoria medicinei, chiar dacă nu foarte apăsat, avînd şi un predecesor elveţian, un anume Troxler de la Universitatea din Berna care, la jumătatea secolului al XIX-lea, şi-a scandalizat colegii (fapt consemnat în Istoria Universităţii din Berna) declarînd că trebuie reiterată ideea de normalitate a bolii. Boala este un proces la fel de firesc şi natural - spunea el - ca orice alt proces care are loc în lumea viului, iar noi nu sîntem în stare să o înţelegem pentru că sîntem blocaţi în conceptul de anormalitate. Aceasta era, în secolul al XIX-lea, o teorie extrem de curajoasă. Ceea ce face Jung, în fond, este să încerce să demonstreze că ceea ce numim în general boală psihică face parte dintr-o complicată manifestare a fiinţei noastre interioare, care trebuie citită şi analizată ca atare. Sînt sigur că veţi afla mai multe din comunicările ce vor urma, şi îmi fac iluzia că, după acest colocviu, măcar jumătate din cei prezenţi (şi sînt foarte mulţi tineri de faţă) vor deveni jungieni. Sau măcar doi... (discurs rostit în deschiderea colocviului Actualitatea lui Jung în România, Colegiul "Noua Europă", 20 octombrie)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.