Cu patima în trup la 1800

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 1800, boala, patima trupului, este parte a vieţii cotidiene. Orbi şi şchiopi, nebuni şi epileptici, bolnavi de sifilis sau de alte boli venerice, de gută sau de tuberculoză, se regăsesc în palate şi conace, în bordeie şi odăi, în spitale şi mănăstiri, pe poduri şi pe scările bisericilor. Conştientă că nu are mijloacele necesare susţinerii unei "politici sociale", puterea încearcă responsabilizarea familiilor ori de cîte ori este posibil. Familia este, înainte de toate, o celulă economică în care fiecare membru are atribuţii bine stabilite, astfel încît să asigure supravieţuirea menajului. În al doilea rînd, procrearea şi "astîmpărarea pohtei cea trupeşte" - cum spunea Antim Ivireanul - constituie un alt scop important. Amintesc toate acestea pentru a sesiza maniera de conturare a discursului puterii ecleziastice cînd aceste atribuţii nu pot fi asigurate din cauza unei anumite "boli". După pravilă - Îndreptarea legii (1652) -, doar gubăvia (lepra) implică şi separarea cuplului. Epilepsia poate constitui motiv de divorţ numai dacă intervine după momentul căsătoriei. Şi cu toate acestea, de-a lungul documentelor se observă conturarea mai multor discursuri care au un element comun: necesitatea perpetuării unei familii sănătoase din punct de vedere social şi economic din care "mădularul" bolnav să fie înlăturat, dar care să-şi găsească pînă la urmă "refugiul" tot în interiorul familiei. ...şi nemaiputînd răbda văduvia şi necăutarea de soţie... Bărbatul se crede îndreptăţit să revendice separarea cînd soţia (şi aici nu contează anii de căsătorie) nu mai poate să conducă gospodăria, să-i "stingă" patimile trupeşti, să-i ofere copii, utili în economia cotidiană şi în perpetuarea neamului. Oloagă, oarbă, epileptică, leproasă, soţia devine inutilă şi nu se doreşte decît expulzarea ei din menajul comun, cît mai repede, pentru a reaşeza echilibrul şi a reintra pe făgaşul "normalităţii" conjugale. Chiar dacă are obligaţia morală şi legală (impusă de pravilă) de a-şi "căuta" soţia cu "doftori", "moaşe" sau alte mijloace - pelerinaje la biserici, icoane făcătoare de minuni şi "fîntîni de leac" - bărbatul percepe această perioadă ca o "văduvie". Aşa se exprimă Mitran din satul Voivoda, sud (judeţ) Teleorman, căsătorit de şase ani cu Stana, bolnavă din prima zi a căsătoriei de epilepsie, perioadă greu de îndurat în care ea mai mult "zace ca o moartă, nesimţindu-şi trupul", pelerinajele pe la "sfintele Biserici" neaducîndu-i "mîngîierea". Ne vine greu astăzi să credem că astfel de lucruri se întîmplau, dar trebuie să ne gîndim la principiile aranjamentelor matrimoniale, pentru a înţelege astfel de mentalităţi. Chiar dacă unii se grăbesc să se despartă imediat ce primele semne ale bolii se manifestă, alţii încearcă cu disperare să găsească soluţii, să spere în ajutorul divin, care să uşureze sau să le vindece partenerul, nu numai pentru a se despovăra pe ei înşişi de atribuţiile prăvălite pe umerii lor, ci şi din milă firească în faţa suferinţelor la care sînt deseori martori. "Adevărat soţie îi este şi milă de dînsa", mărturiseşte Şărban dulgherul din Bucureşti, care de cinci ani se chinuie cu Mihalcea epileptica, mergînd împreună pe la biserici şi moaşe, înălţînd rugăciuni şi făcînd "cheltuieli grele", angajînd "fămei cu simbrie ca să-mi cate dă coprinsul casii, dă copii şi mai vîrtos dă dînsa". ...nefiind vrednică a mai ţine casă... De altminteri, discursul masculin este sprijinit atît de femeia devenită inutilă, cît şi de părinţii clerici, de vecini. Pinca "neputincioasa", cum singură se defineşte, îi acordă libertatea soţului la trei ani de la căsătorie. Atinsă de boala gubăviei "i s-au muiat mîinile şi picioarele cît n-au putut în multă vreme să lucreze nici un lucru de al casei, nici să-şi caute de bărbat". În aceeaşi situaţie se află Ilinca, soţia lui Ivaşco din satul Slănicul, sud Muscel, care s-a trezit la patru ani după căsătorie cu o patimă în trup ce pune stăpînire pe ea cu fiecare zi: "zgîrcindu-mi-se mîinile şi picerile" pînă cînd "au început a mi se dezliga şi tot trupul pă la încheieturile oaselor". Soţul este nerăbdător, iar Ilinca se pleacă voinţei lui: "nefiindu-i vrednică a mai ţine casă şi bărbat, ca una ce nu poci a chivernisi, nici casă fără de orînduială fămeiască, nici bărbat, nici măcar şi pă mine m-am învoit cu numitul soţul mieu ş...ţ şi eu să-mi caut de neputinţa mea ca o săracă". Vecinii contribuie şi ei la trasarea acestor principii în care utilitatea economică a unei persoane ocupă locul esenţial. Chemaţi să depună mărturie despre Tudora, soţia lui Penciu, mahalagiii din Flăm

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.