Crăciunul (nu) e anulat

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Crăciunul (nu) e anulat jpeg

Cine mă cunoaște știe cît de mult iubesc Crăciunul. Indiferent cum a fost anul respectiv, cînd întorc fila în calendar și văd decembrie, copilului din mine i se aprinde o bucurie mare în suflet, pe care nici un „Grinch” sau „Scrooge” nu i-o poate fura.

Prima oară cînd am văzut Londra pregătită de sărbătorile de iarnă eram turistă, acum cîțiva ani. M-am simțit fix ca-n filmele de Crăciun pe care le urmăream an de an. Am mers atunci ore-n șir prin West End – Oxford Street, Regent Street, Piccadilly Circus, Leicester Square, Covent Garden –, adăugînd în cutia cu amintiri toate luminile sclipitoare, decorațiunile minunate și vitrinele fascinante ale magazinelor.

Anul trecut locuiam deja aici, astfel că am petrecut Crăciunul ca o londoneză veritabilă. Iar după ce am făcut turul tîrgurilor de Crăciun și al străzilor vesele, am încheiat plimbarea cu un binemeritat „afternoon tea with champagne” la The Wolseley, un elegant café-restaurant din Mayfair.

Londra de Crăciun e ca un vis frumos. Pandemia ne-a trezit din el (și din multe alte vise bune pe care le aveam) și ne-a aruncat într-un alt fel de vis, pe care-l visăm cu toții, cu ochii deschiși, de aproape zece luni.

Winter Wonderland, emblematicul tîrg de Crăciun din Hyde Park, anulat. Piața de Crăciun din Leicester Square, anulată. Southbank Centre Winter Festival, anulat. Patinoarul de la Somerset House, anulat. Spectacolul de artificii de Anul Nou din centrul Londrei, anulat. Ceremonia de aprindere a celebrului brad de Crăciun din Trafalgar Square, organizată doar virtual, cu transmisiune live pe YouTube și Facebook. Petrecerile de Crăciun de la birou, anulate. Crăciunul cu familia/prietenii – doar între 23 și 27 decembrie, și doar formînd o „bulă de Crăciun” cu oameni din nu mai mult de trei case, care se pot întîlni doar acasă, nu în restaurante sau baruri.

Mă uit în jur și... parcă nu e Londra. Londra nu e Londra de aproape un an. Noi toți, oriunde ne-am afla pe glob, nu mai sîntem noi. Dorul ne doare pînă-n măduva oaselor (mai ales cînd familia și prietenii sînt în altă țară sau pe alt continent). Bucuriile sînt mai rare și parcă au un gust amar sau fad. Zîmbetele sînt ascunse sub măști. Trăim cu frica permanentă că aerul pe care-l respirăm ne poate omorî. „The new normal” (noua normalitate) ne sufocă.

În Marea Britanie, campania de informare publică „Hands. Face. Space” continuă, îndemnîndu-i pe oameni să se spele pe mîini, să-și acopere fața și să păstreze distanța socială, pentru a controla rata infecțiilor.

În luna noiembrie, premierul britanic Boris Johnson a impus al doilea lockdown național, pentru a încetini din nou răspîndirea coronavirusului și a preveni un „dezastru medical și moral” pentru NHS (Serviciul Național de Sănătate din Regatul Unit). În același timp însă, panica, anxietatea, depresia, izolarea continuă să ne afecteze sănătatea mentală. Iar efectele negative ale pandemiei asupra economiei vor fi mai puternice decît cele create de criza financiară din 2008, cu o revenire preconizată a fi mai lentă.

Anul ăsta, e suficientă o privire aruncată la cele de mai sus și pînă și cel mai optimist suflet sau apărător înfocat al spiritului Crăciunului își pierde speranța că „o să fie bine”. Cînd? Cînd „o să fie bine?” Nu știu. Depinde ce înseamnă pentru fiecare „o să fie bine”.

Pentru mine, să-mi pot vedea și auzi familia și prietenii din România datorită tehnologiei e bine. Să pot locui în orașul meu de suflet, la doi pași de parcul Hampstead Heath, e bine. Să am aici prieteni dragi și colegi de apartament buni e bine. Să lucrez într-un loc unde-mi place e bine. Să mă pot plimba pe străzile Londrei de Crăciun, cu atît mai mult în acest an straniu, e bine. Să descopăr vitrinele create de magazine celebre precum Harrods, Selfridges sau Liberty e bine. Să văd Regent Street – una dintre cele mai frumoase (și faimoase) străzi din Londra – fără trafic rutier și deschisă doar publicului e bine. Să văd cum luminile de pe Oxford Street îi celebrează pe toți lucrătorii esențiali – de la doctori și asistente medicale la șoferi de autobuz, vînzători sau lucrători în salubritate –, al căror rol vital mulți nu-l conștientizam pînă acum, e bine.

Nu cred că vom reveni vreodată la normalul „dinainte” și nici nu cred că ar trebui. 2020 ne-a dat toate planurile peste cap și ne-a forțat să stăm cu noi în noi, fie că ne-a plăcut sau nu ce am găsit acolo. Sper doar să nu uităm prea curînd care sînt lucrurile cu adevărat importante: să fim mai blînzi și mai răbdători, atît cu noi, cît și cu cei din jur, să avem mai multă grijă de noi, să conștientizăm cît de prețios e timpul și să ne îmbrățișăm strîns oamenii dragi, ori de cîte ori avem ocazia.

Patricia Mihail este specialist în relații publice și comunicare la Londra.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.