Cortul, frate cu românul

Publicat în Dilema Veche nr. 700 din 20-26 iulie 2017
Cortul, frate cu românul jpeg

Vorba a făcut ocolul României în toate mijloacele de transport mediatic: „M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat.“ Nu e nevoie de identificarea rostitorului, îl ştie toată lumea. Iar asta e doar o probă din dosarul gîlcevei în jurul mingii. Sigur, fiind vorba de fotbal, nici nu prea ai avea la ce să te aştepţi. Dacă zăbovim, cu pupilele dilatate şi părul zbîrlit pe şiră, e vina noastră fiindcă preferăm hidrogenul sulfurat parfumului de zambile. Perfect, atunci să urcăm din smîrcurile Ligii I spre aerul alpin din Parlament. Şi să le descoperim aici pe sfioşeniile lor Nicolae Bacalbaşa („Dă cu labele, vezi că faci fractură, vezi, doamnă, că faci fractură şi pe urmă nu mai poţi să – aici, un gest de slavă zeului Onan – votezi“ – către Raluca Turcan) şi Corneliu Bichineţ („Aţi trecut de multe ori, stimate domnule scriitor, prin judeţul Vaslui şi nu v-a stricat nimeni rozeta“).

Ce leagă aceste derapaje din domenii care în mod normal n-ar trebui să aibă multe puncte de intersecţie? Presa. Mai precis, jubilaţia ei clocotitoare în faţa certurilor, a injuriilor, a apostrofărilor cu vorbe mai greu de găsit în dicţionare. Sigur, orice ziarist care consemnează şi reproduce insanităţi va invoca alibiul datoriei de a-şi informa publicul. Cum s-ar zice, „nimeni nu trebuie a mînca de la datoriile ce ne impun sfînta Constituţiune“ (a deontologiei). Aşa s-a întîmplat cu fiecare monstru pe care cine ştie ce doctor Frankenstein hăituit de simţul datoriei s-a simţit obligat să-l asambleze şi să-i dea drumul în lume. Ştim însă de la Mary Shelley că, odată sloboziţi, asemenea monştri nu mai pot fi chemaţi la ordine şi întinşi la loc pe masa din laborator. Au viaţa lor, cu care intră în viaţa noastră.

Celălalt argument justificativ al propagatorilor de certuri, mizerii şi schimburi de trivialităţi în spaţiul public e nevoia de antren şi variaţie. Celor care se declară sătui de programele TV infestate de Leo, Bianca, Guţă şi ceilalţi li se va răspunde cu o indignare de mahala: dar ce-aţi vrea, doar muzică preclasică, documentare despre budism, prognoze financiare şi filme de artă? Se mai distrează omul, după o zi de muncă. Ia mai toarn-un răhăţel, / Să ne veselim niţel. Nu vă mai purtaţi ca nişte ciocli, gustaţi viaţa din plin, cu toate aromele ei dulci sau tari, ameţitoare sau amuţitoare.

Indiferent dacă argumentele conving sau nu, presa îşi vede de treabă şi livrează calupuri după calupuri de Românie cu atît mai fascinantă, cu cît foloseşte mai puţine farduri. În acest efort nesmintit şi uneori nesimţit, „ceartă“ şi-a cîştigat, cu trudă şi perseverenţă, locul de click-bait printre celelalte cîrlige şi declanşatoare de curiozitate publică, fie ele cuvinte („şoc“, „bombă“, „incredibil“) sau enunţuri („n-o să-ţi vină să crezi“, „o să rămîi mut de uimire“, „n-o să ghiceşti niciodată“). Iar dacă ziaristul plecat la vînătoare de cititori vrea să nu-şi irosească gloanţele, metoda cea mai sigură e recursul la superlativul lui „ceartă“, şi anume „ceartă ca la uşa cortului“.

Pentru exemplificare, iată cîteva titluri din ultimele recolte:

„Ceartă ca la uşa cortului între Lia Olguţa Vasilescu şi Grindeanu“! (www.nasultv.ro, 13 mai 2017)

„Ceartă ca la uşa cortului în Parlament“ (www.gandul.info, 9 mai 2017). E vorba de sistemul bielă-manivelă (sau Bacalbaşa-Bichineţ) al insultei, evocat mai sus.

„Ceartă ca la uşa cortului pe Legea salarizării“ (www.mediafax.ro, 27 iunie 2017).

„Ceartă ca la uşa cortului într-o emisiune TV între Boureanu şi Pelican“ (ce frumoasă pildă de zoomahie, cu aluzii david-goliatiene) (www.youtube.com, 8 iunie 2017)

„Ceartă ca la uşa cortului în Consiliul Judeţean Vaslui pentru cetăţenii din Rebricea (www.vremeanoua.ro, 27 mai 2017)

„Ceartă ca la uşa cortului pe plajă între concurenţi“ (casting.kanald.ro). Pentru cei interesaţi, e vorba de disputarea unui loc în platoul emisiunii de dezbatere şi alonjă spirituală Te vreau lîngă mine.

„Ceartă ca la uşa cortului în cea mai mare catedrală din Cluj“ (www.stirilekanald.ro, 8 mai 2017).

„Ceartă ca la uşa cortului între Conte şi Mourinho“ (www.libertatea.ro, 14 martie 2017).

„Ceartă ca la uşa cortului între Moise Guran şi Eugen Nicolicea“ (www.curentul.ro, 14 iunie 2016).

Concluzia e simplă. A venit momentul să ne părăsim apartamentele, să ieşim din case, să plecăm din vile. Să ne mutăm cu toţii la cort – cu sau fără uşă, preferabil cu. Căci, aflăm din presa noastră încleiată în clişee, cortu-i frate cu românul. 

Radu Paraschivescu este scriitor, jurnalist şi traducător.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.