Copiii cresc legănaţi de pixeli

Mircea DRĂGOI
Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Copiii cresc legănaţi de pixeli jpeg

Degetele mari se mişcă pe ecran cu o dexteritate care mă lasă mut. Aţi văzut vreodată un adolescent jucîndu-se pe un iPod, smartphone sau orice alt gadget purtător de jocuri? Patru degete ţin ferm dispozitivul din spate, în timp ce degetele mari se plimbă febril pe ecran, apăsînd, trăgînd, derulînd cu o viteză care pare să atace la temelie cunoştinţele pe care le aveam despre coordonarea mînă-creier. Îmi dau seama că SMS-ul – clasicul SMS, redactat la fel, cu două degete mari plimbate rapid pe ecranul telefonului – a fost un banal precursor al mediului de joc, un simplu paragraf în saga digitală a evoluţiei umane.

Radu, unul dintre băieţii mei, care are 13 ani, tocmai joacă „Minecraft“. L-am rugat să mi-l descrie puţin, aşa că mi-a trimis un scurt e-mail din care reţin doar că e un app, un joc în care explorezi şi construieşti lumi, cu tentă retro 3D. Cred că ştiu ce vrea să spună cu asta: universul „Minecraft“ e o lume de pixeli randaţi, verzui, ziduri între care te plimbi, roteşti camera, construieşti, sapi tunele, o versiune paşnică, fără mitraliere, explozii, fără crime, inamici şi atacuri proprii vechilor jocuri tridimensionale de tip shoot and run.

Pe lista copilului mai apare, firesc, „Infinity Blade“. Un bestseller în AppStore, magazinul de aplicaţii pentru telefoane şi tablete Apple. Ei da, aici se lasă cu sînge şi bătălii! Un joc 3D fantasy, plasat undeva într-un viitor cu tentă medievală, catedrale şi peisaje spectaculoase, bine desenat, în care omori creaturi mitice, golemi şi monştri, pentru a-ţi răzbuna tatăl şi a recupera sabia Infinity. Procesorul iPod-ului toacă, încălzit, mii de operaţii pe secundă, încercînd să facă faţă cerinţelor acestui univers mitic. L-am provocat pe Radu, întrebîndu-l dacă ştie vreun cheat – mici şmecherii predefinite, pe care utilizatorul le descoperă şi le foloseşte pe parcursul jocului. Citez: „Dacă intri pe meniul principal (sabia din centrul părţii de sus a ecranului) şi apeşi Options, apoi Restart Bloodline1, cînd te lupţi cu cavalerul negru, apeşi doar pe scut, pentru o secundă te aperi, iar apoi te loveşte el. Vei primi multe obiecte care nu sînt în magazin, dar nu vei putea folosi restul obiectelor.“ Mda...

Următorul pe lista preferinţelor, „Order and Chaos“. Un massively multiplayer online role-playing game. MMORPG, dacă vă e mai uşor. Ca să citez din nou, căci oricum sînt deja depăşit: caractere realiste, hartă uriaşă, timp de joc lung – ce vrei mai mult de la un simplu joc fantasy de ultimă generaţie? Animăluţe care să te ajute? Există! Superputeri? Există! Moduri de creare a personajului? Bifat! Plictiseală? Nu există!

Pe cînd încep să fiu disperat de numărul jocurilor care invocă fantasticul, încurajează luptele şi substituirea, apare şi „Sandbox“. Reacţii chimice, substanţe, rubine, diamante, pietre şi sute de elemente şi compuşi, acizi, pămînt sau apă – una peste alta, „Sandbox“ face cît zece profesori de chimie. Combini elemente, umpli ecranul de lichide, de gaze, vezi pe viu reacţii, toate ascunse abil sub masca unui banal joc cu interfaţă retro. Pixeli. Puţini, dar abil aranjaţi. Şi cel mai bine, copiii mei petrec ore experimentînd, combinînd, topind totul pe ecran.

Ultimul pe listă – un joc simplu, dar clasic: „Doodle Jump“. Minimalist ca interfaţă, desenat în linie şi puţine culori, Doodle te lasă să controlezi ascensiunea unui mic şi simpatic extraterestru, care sare din platformă în platformă, tot mai sus, acumulînd puncte. Pentru mine, e confirmarea că, de cele mai multe ori, un joc fără pretenţii, simplu, dar ingenios poate concura onorabil cu universuri complexe, pline de luciu şi viteză, umplute cu efecte vizuale şi senzaţii tari.

Ca tată, am renunţat de oarecare  vreme să mai ţin pasul, în materie de jocuri, cu băieţii mei. Sînt mai abili, mai pasionaţi şi învaţă mai repede. Cresc legănaţi de pixeli şi de lumina din spatele ecranelor. Mai pot doar să-i plimb prin păduri, la grădină şi pe la munte, să vadă ce univers bine randat putem, încă, naviga.

Mircea Drăgoi este graphic designer.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.