Consumatorii sugari

Publicat în Dilema Veche nr. 189 din 24 Sep 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Deşi pare greu de crezut, încă înainte de primele clipe ale vieţii, un copil se învîrteşte într-un univers compus din branduri; acest univers inocent este alimentat permanent de sfaturile cele mai bine intenţionate din lume şi bîntuit periodic de spaime, zvonuri, fantome. În timp ce copilul doarme liniştit în burtica mamei sau în pătuţul capitonat cu perne şi apărători, pe saltea absolut naturală, din iarbă de mare, special comandată la "plăpumar" (o meserie altminteri pe cale de dispariţie) - pentru că se ştie, saltelele de la magazin din burete sau chiar din fibră de cocos sînt curată nenorocire -, mamele se dau de ceasul morţii, încercînd să se descurce cumva în aceste hăţişuri încîlcite de branduri. Cum să le deosebeşti pe alea bune şi cinstite, care-ţi vor face copilaşul mare şi sănătos, de alea rele şi periculoase care îl vor îmbolnăvi? Pentru asta s-au inventat bunicile, soacrele, mătuşile şi, mai ales, revistele specializate. Şi, să nu uităm, uneori doctorii! Cu denumiri angelice precum Super Ultra Bebelino, revistele te învaţă, cu vocea autorităţii absolute, ce e bine şi ce e rău pentru copilul tău. De ce trebuie să alegi un scaun de maşină de un anume fel, cum stă treaba cu tetinele (eterna dilema "latex vs silicon"), dacă e bine sau nu să ţii copilul pe burtă în timpul somnului (respiră mai bine vs se poate îneca). Bunicile au cu totul altă părere, de pe vremea lor cînd nu se inventase nici măcar cuvîntul "brand" şi se puteau considera fericite dacă găseau, cu greu, măcar un singur fel de lapte praf la farmacie. Doctorii îţi recomandă cu asemenea patos anumite mărci (de lapte, cereale, scutece sau creme) încît, dacă eşti niţel paranoic din fire, ajungi să te întrebi dacă nu cumva la mijloc o fi un fel de înţelegere tacită cu producătorul. Dacă vrei să cumperi un premergător, se găseşte imediat vreo mătuşă din străinătate care să te informeze cu oroare că aceste gingaşe obiecte, cu care am învăţat cu toţii să mergem, sînt cu desăvîrşire interzise în orice ţară civilizată, pe motiv că pot deforma mersul şi pot provoca grave accidente de circulaţie. În Europa au fost retrase de pe piaţă, iar în Canada, dacă insişti să-ţi ţii copilul în premergător, rişti chiar o pedeapsă destul de serioasă. La auzul acestor veşti, înghiţi în sec şi te hotărăşti să cumperi un "ham" (o chestie în care copilul stă semi-spînzurat în timp ce încearcă să facă primii paşi, cu care se pare că forurile europene sînt încă de acord, în ciuda faptului că practica asta ridică totuşi un soi de "probleme morale": e OK să ţii copilul într-o lesă, la fel cum ai ţine un căţel?). Încă dinainte de a ajunge la maternitate, afli de pe anumite site-uri, în care mămicile actuale şi viitoare discută şi dezbat probleme importante pentru viitorul omenirii, că s-ar putea ca scutecele absorbante (numite generic "pamperşi", la fel cum copiatoarele poartă denumirea de "xerox") să deformeze picioarele copilului. Există studii în acest sens (savanţii americani lucrează intens!), dar nu s-a ajuns încă la un rezultat concludent, pentru că, pînă una-alta, generaţii întregi de copii cu pamperşi o duc destul de bine. Iar mămicile se bucură în continuare de această invenţie care le uşurează considerabil munca... După ce te hotărăşti să naşti cu anestezie, deşi anumite voci de specialişti consideră că asta n-ar fi tocmai în regulă, nici pentru mamă, nici pentru copil, afli încă din maternitate, de la asistente, că trebuie să te fereşti ca dracul de tămîie de anumite mărci de şerveţele umede. Asistenta te priveşte înduioşată de neştiinţa şi inocenţa ta absolută şi se milostiveşte să-ţi lumineze calea: "Păi, cum, doamnă, aţi luat şerveţele Johnson? Păi, da’ nu ştiţi că astea irită funduleţu’? Doamne fereşte, să nu-mi spuneţi că aveţi de gînd să-i daţi acum şi iaurt Danone, d-ăla plin de E-uri?!". Îngrozită, arunci cît colo şerveţelele incriminate şi îţi trimiţi rudele la supermarket să ia şerveţele "dintr-alea bune". Încă de la prima plimbare în parc cu copilul în cărucior, afli de la mamele mai "avansate" (cu copii în ham) că o anume marcă de şampon face mătreaţă, în timp ce alta irită îngrozitor ochii; unele sînt gata să jure cu mîna pe inimă că borcănelele cu piure de pere marca X conţin nu ştiu ce substanţă nocivă, iar ceaiul anticolici marca Y provoacă angoase şi depresii. După o oră de discuţii cu ele, timp în care ajungi să ştii totul despre "scaunele" odoarelor lor, te întorci acasă năucă şi gata să arunci cam jumătate din produsele pe care le cumpăraseşi. Intri apoi pe Internet, ca să afli de pe forumuri ce marcă de pudră de talc ar trebui să foloseşti şi, imediat, afli de scandalul cu jucăriile chinezeşti cu vopsea toxică, precum şi de plaga iaurturilor cu fructe (şi doar îţi spusese asistenta aia!)... Nu mai vorbim de mesajele periodice care circulă pe mail-urile oamenilor muncii, în care săptămînal afli de o nouă ameninţare: mezeluri infestate cu bacterii necunoscute, cutii de băuturi răcoritoare "cu urme de urină de şoarece", diverse varietăţi de gripe de diverse provenienţe, E-uri ucigaşe din margarină, medicamente cu substanţe de mult interzise în Europa, restaurante care servesc în mod regulat sticlă pisată în salată, şapte ani de ghinion, dezastre ecologice, sfîrşitul lumii...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.