Confuziile sînt încă dominante

Florin ABRAHAM
Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Încercarea de a clarifica relaţiile dintre conservatorism şi opoziţia faţă de el " aşa cum par a fi ele în societatea românească " se poate dovedi un demers la fel de dificil precum organizarea unei curse de viteză într-un labirint. Să pornim de la etichete. În România există un Partid Conservator, fost Umanist, dar care a participat în ultimele trei alegeri parlamentare (2000, 2004, 2008) pe liste electorale comune cu social-democraţii. În faţa unei asemenea situaţii, mintea unui englez s-ar afla pe un contrasens logic, dacă ar încerca să înţeleagă realitatea de la Bucureşti cu reperele de la Londra. Soluţia pentru englezul nostru este simplă: are nevoie de un curs intensiv în teoria formelor fără fond şi lucrurile vor fi mult mai limpezi. Pe un alt nivel de complexitate şi importanţă se află relaţia dintre valorile cetăţenilor şi reprezentarea politică a acestora, prin partide. În teorie, lucrurile par a fi simple: dreapta, fie că e vorba de cea creştin-democrată sau conservatoare, reprezintă filonul tradiţionalist, acei oameni care cred că lucrurile trebuie lăsate să evolueze natural, iar stînga (social-democrată sau socialistă) este motorul schimbărilor continue, al progresului realizat prin acţiunea indivizilor şi a comunităţilor. Conservatorii consideră că viitorul se găseşte în păstrarea valorilor tradiţionale, în neschimbare. Dimpotrivă, "reacţiunea", fără a-şi nega istoria, consideră necesară o continuă deschidere a societăţii spre ideile de avangardă. O asemenea dihotomie schematică între curentele conservatoare şi progresiste funcţionează în Occident în ceea ce priveşte viziunile privind organizarea societăţii. În România situaţia este relativ diferită, iar confuziile sînt încă dominante. Este cunoscut faptul că sistemul comunist a determinat o relativă uniformizare a societăţii, iar schimbarea de sistem politic de acum două decenii a fost însoţită de apariţia şi consolidarea unor diferenţieri masive, pe criterii de status social. Principala linie de fractură din sînul societăţii româneşti s-a produs între perdanţii şi cîştigătorii tranziţiei. Iar tranziţia românească a însemnat, în mod esenţial, transformarea proprietăţii de stat în proprietate privată şi formarea unei clase cu veleităţi de capitalişti. Costul principal al tranziţiei a fost plătit de muncitorimea industrială şi de ţărani. "Clasa muncitoare" din perioada comunistă şi-a pierdut importanţa politică odată cu reducerea sa numerică. Foştii "ţărani cooperatori" au devenit după 1989 "fermieri", dar recîştigarea proprietăţii asupra terenului agricol nu a însemnat şi un salt spre fermele organizate pe criteriul eficienţei economice, ci s-a revenit la agricultura de subzistenţă şi autoconsum anterioară perioadei comuniste. Atît muncitorimea industrială care a mai rămas în urma procesului de dezindustrializare, cît şi ţărănimea în creştere numerică în anii ’90 aveau nevoie de ajutorul statului, protecţie care nu a însemnat în sine o transformare radicală pozitivă, ci conservarea situaţiei. În acest fel s-a produs simbioza organică între valorile şi aşteptările conservatoare ale perdanţilor tranziţiei, categorii care au un capital social redus, şi mesajul social al stîngii. Aşa poate fi explicat faptul că nucleul electoral al stîngii româneşti (PSD) este reprezentat încă de grupuri sociale ale căror valori sînt de tip conservator. Însă procesul general de sincronizare cu Uniunea Europeană, în contextul eforturilor de aderare la aceasta, a generat şi social-democratizarea stîngii româneşti sub aspect doctrinar. La nivelul elitelor social-democraţiei româneşti, este uşor detectabilă asumarea şi internalizarea ideologiei progresiste a stîngii occidentale, însă o parte din temele acesteia (de exemplu, problemele de gen, laicitatea) sînt inadecvate pentru o parte a nucleului electoral al PSD, deoarece în lumea rurală şi mediul urban mic valorile dominante sînt conservatoare. Există, aşadar, o tensiune naturală între valorile nucleului electoral al stîngii şi o parte din proiectele stîngii progresiste. Legătura de fidelizare dintre stînga politică şi nucleul său electoral conservator se realizează prin ansamblul de idei şi proiecte legate de teoria redistribuirii avuţiei naţiunii, respectiv a intervenţiei statului prin politici de tip asistenţial şi regulator. Nu numai stînga se găseşte în situaţia de a exista o tensiune fundamentală între valorile bazei electorale şi doctrina partidelor politice, ci şi ceea ce se autodenumeşte "dreapta românească". Poate părea surprinzător, dar în ultimul deceniu al secolului trecut categorii sociale avînd un capital social peste medie, orientate spre modernitate, care în Europa de Vest ar fi votat cu partidele de stînga, şi-au găsit reprezentarea politică într-un partid "naţional-ţărănesc", principalul susţinător al ideilor conservatoare în România. După anul 2000 şi mai ales după trecerea PD de la stînga la dreapta din anul 2005, confuzia dintre doctrine şi valorile bazei electorale s-au adîncit, ca urmare a competiţiei pentru obţinerea monopolului asupra "dreptei". PD-L ezită în asumarea condiţiei de partid "conservator", "creştin-democrat" sau "liberal", mizînd pe formula eclectică de "popular". Explicaţiile succinte pentru situaţiile de confuzie între valorile afişate ale partidelor şi valorile profesate ale votanţilor se află în prelungirea inerţială şi insidioasă a clivajului "anticomunişti versus neo-comunişti", în faptul că o parte a elitelor intelectuale româneşti nu şi-au depăşit complexul de inferioritate pentru refuzul disidenţei în perioada comunistă, precum şi în situaţia că importanţa reală a doctrinelor pentru viaţa internă a partidelor tinde spre zero. Dacă partidele din România ar încerca să-şi pună într-un acord profund valorile afişate cu valorile nucleelor lor electorale, s-ar afla în situaţia dificilă de a-şi îndepărta o parte dintre votanţi sau chiar de a-şi schimba bazinele electorale. Este însă realist scenariul în care PSD ar prelua prin mesajele sale progresiste electoratul din marile oraşe, iar dreapta, oricare ar fi ea, ar pătrunde masiv în lumea satelor şi a micilor oraşe? În opinia mea, o asemenea dinamică ar fi corectă şi necesară din perspectivă teoretică, dar improbabilă din punct de vedere practic. Deocamdată, clivajele de la începutul tranziţiei domină mentalul politic românesc. Florin Abraham este director de cercetare la Institutul social-democrat "Ovidiu Şincai". În 2006 a publicat volumul România de la comunism la capitalism / 1989-2004.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.