Clasa de mijloc, tîrîş-grăpiş

Publicat în Dilema Veche nr. 277 din 7 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce să fie clasa de mijloc? Ceva care nu este nici clasa săracilor, nici cea a bogaţilor. Adică, acea categorie de oameni care nici nu trăiesc de pe o zi pe alta, dar nici nu au ajuns la acea autosuficientă bunăstare care se numeşte huzur. Tocmai pentru că nu au ajuns să aibă tot ce şi-ar dori (sînt motivaţi), şi pentru că sînt scutiţi de grijile traiului de zi cu zi (dispun de mijloace), ei sînt cei care iau iniţiative " adică fac lumea să se mişte (au făcut Revoluţia Franceză, dar, de asemenea, l-au adus la putere pe Hitler). Anul acesta, în februarie, The Economist (The new middle classes in emerging markets. Burgeoning bourgeoisie " The Economist, Feb 12th, 2009) ne-a adus vestea cea bună: pentru prima dată în istorie, mai mult de jumătate din populaţia lumii face parte din clasa de mijloc. Motivul principal ar fi schimbările din economia "ţărilor emergente" " India şi China, mai ales. Pentru economişti, definiţia operaţională a apartenenţei la această clasă este: o treime din venitul total rămas ca venit discreţionar după satisfacerea necesităţilor de bază (hrană, locuinţă etc.). Desigur, un reprezentant al clasei de mijloc din China (3.000 dolari pe an) nu îndeplineşte standardele venitului minim din Marea Britanie, dar asta este irelevant. De aici, şi distincţia care se face în "ţările emergente" în cadrul clasei în discuţie: una este "clasa de mijloc globală" " cea care se încadrează în standardele oricărei ţări (un venit între cel al unui brazilian şi cel al unui italian mediu, să spunem) şi se confundă în plan local cu noţiunea de "bogat"; cealaltă, mai numeroasă, corespunde doar standardelor ţărilor respective. În România, lucrurile nu par să fie atît de clare. Lipsa clasei de mijloc este un temei constant de lamentaţie: "Pînă cînd să n-avem şi noi faliţii noştri?" " falitul fiind, prin definiţie, un membru al mittelklasse. Între timp avem falimente (puţine, ce-i drept) şi politicienii promit în toate programele electorale, de la stînga la dreapta, sprijin pentru clasa de mijloc, pe care însă o tratează ca pe o desăvîrşită abstracţie. Ceea ce este determinant pentru apartenenţa la această clasă este mai ales un stil de viaţă şi un sistem de valori şi atitudini proprii, mai uşor de detectat decît nivelul veniturilor. O asemenea atitudine poate fi considerată tocmai percepţia asupra propriilor venituri. Putem constata că la întrebarea "Cum apreciaţi veniturile actuale ale gospodăriei dvs.?" (întrebare frecvent utilizată în studiile sociologice), cea mai mare parte a respondenţilor din România aleg variantele: "Ne ajung numai pentru strictul necesar" sau "Nu ne ajung nici pentru strictul necesar". De regulă, aceste răspunsuri grupau mai bine de trei sferturi dintre cei intervievaţi. Pentru prima dată, în anul 2007, ponderea acestor răspunsuri a scăzut în sondaje sub pragul de 70% (Barometrul de opinie publică, Fundaţia Soros România, 2007). În schimb, atinsese nivelul de 30% ponderea celor care spun că "Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor lucruri mai scumpe" sau că "Reuşim să cumpărăm şi unele bunuri mai scumpe, dar cu restrîngeri în alte domenii" " aceasta ar fi atitudinea definitorie pentru clasa de mijloc. Aceasta înseamnă că, tîrîş-grăpiş, o parte a societăţii româneşti (cei 30%) începea să scape de spectrul sărăciei şi se pregătea să constituie îndelung clamata clasa de mijloc. E drept, într-o ţară normală clasa mijlocie ar acoperi grosul populaţiei " de unde se vede că România este eminamente subţirică la mijloc. Dacă îi identificăm pe cei 30% menţionaţi mai sus ca find o posibilă clasă mijlocie (desigur, e o simplificare, dar deocamdată ne putem mulţumi cu aproximări), constatăm că ei sînt în general tineri (sub 40 de ani), că au preponderent ocupaţii intelectuale sau sînt funcţionari, că utilizează cu mare frecvenţă Internetul şi email-ul. Se declară mulţumiţi de serviciul pe care-l au în mai mare măsură decît ceilalţi (un job stabil şi mulţumitor este îndeobşte considerat caracteristic pentru apartenenţa la acest grup). Cei mai mulţi dintre ei au călătorit în străinătate şi au de gînd să o mai facă, dar nu pentru muncă, ci pentru turism. Asta înseamnă că există deja în România o nişă în care se poate munci, cîştiga şi trăi decent " nişă de care beneficiază mai ales tinerii cu pregătire profesională bună şi, mai ales, adaptată cerinţelor pieţei. Întrebaţi de ce ai nevoie în primul rînd pentru a reuşi în viaţă, respondenţii pe care i-am considerat ca făcînd parte din clasa mijlocie se referă mai frecvent decît ceilalţi la inteligenţă şi muncă. Nu sînt însă neapărat workaholici (ahtiaţi după muncă), pentru că atunci cînd sînt întrebaţi ce lucruri sînt importante pentru ei, se diferenţiază de restul eşantionului mai ales prin atenţia pe care o acordă timpului liber (considerat foarte important sau destul de important de către 85% dintre membrii clasei mijlocii, faţă de 72% " pentru restul eşantionului). Cine sînt ei? Marx le-ar zice proletari, Troţki " aristocraţie proletară, iar Charles Wright Mills " gulere albe. Sînt concentraţi în marile oraşe. Cel mai adesea relativ tineri, buni profesionişti, salariaţi, de preferinţă în firme mari, multinaţionale; densitatea cea mai mare o au în domeniile înflorite după 1989: bănci, consultanţă, informatică, publicitate. Şi-au început cariera profesională în anii ’90, cînd se căutau debutanţi dinamici şi dispuşi să muncească 14 ore pe zi. Încet-încet, au urmat cursuri de management şi soft-skills, au promovat în ierarhii, înlăturîndu-i uşor din cale pe cei mai vîrstnici şi mai greu adaptabili. Micii întreprinzători se regăsesc mai rar printre ei " aceştia ori au ajuns în categoria superioară, ori sînt atît de strîmtoraţi de un mediu economic tot mai potrivnic încît abia-şi duc zilele. Deşi mulţi au trecut prin Piaţa Universităţii şi au depăşit tentative de a schimba faţa politică a ţării (vă amintiţi URR?), s-au îndepărtat repede de acest subiect total neproductiv. S-au convins că mediul politic funcţionează după nişte reguli greu de înţeles, că dispune de un sistem solid de respingere a valorilor individuale. Preferă să se ţină departe, ca de o zonă urît mirositoare şi potenţial generatoare de infecţii. Probabil, pornind de la această auto-excludere a categoriei celei mai productive, am putea înţelege multe dintre tarele sistemului nostru politic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Încă o bancă din România a fost vândută. Consiliul Concurenţei a autorizat tranzacţia
Băncile prezente din România par deosebit de atractive pentru investitori, dată fiind intensitatea tranzacțiilor de pe piața bancară din ultima perioadă.
image
Pacienta operată la Craiova de Alin Demetrian a murit. Cunoscutul chirurg e acuzat acum că a omorât în total cinci oameni
Fostul manager al Spitalului de Urgență din Craiova era acuzat de moartea a patru bolnavi și se afla sub control judiciar când a operat-o pe ultima pacientă. Polițiștii au cerut schimbarea controlului judiciar într-o măsură mai dură, dar judecătorii craioveni au respins cererea.
image
Ziua în care Imperiul Austriac a anexat nord-vestul Moldovei, denumind zona Bukowina. Ce a însemnat noua stăpânire pentru români VIDEO
La 7 mai 1775, Imperiul Austriac a anexat nord-vestul Moldovei, denumind zona Bukowina. Aici erau ctitorite unicele podoabe de cultură și artă: mânăstirile bucovinene.

HIstoria.ro

image
Noi minciuni de la Moscova: „Motivul foametei din anii 1946-1947, din Republica Moldova, este România”
Purtătorul de cuvânt al MID-ului al Kremlinului, Maria Zaharova, a mai debitat o minciună sinistră. De data asta, oficialul rus a criticat Chișinăul pentru comemorarea victimelor foametei organizate de regimul sovietic în anii 1946-47 în Basarabia, declarând că motivul lipsei de produse alimentare a
image
Au reușit sovieticii să decripteze mesajele Enigma înainte de Bătălia de la Stalingrad?
Dacă despre succesele occidentalilor pe frontul invizibil se cunosc destul de multe aspecte, nu același lucru se poate spune despre reușitele sovieticilor. Au reușit sovieticii să decripteze comunicațiile Enigma?
image
Răscoala de la 1907 - Ieșirea de pe scena politică a Nababului
De-abia se stinseseră ecourile laudative ale Serbărilor din 1906, prilejuite de aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, privite ca o manifestare națională a românilor de pretutindeni, că România se va vedea confruntată cu o mișcare extrem de violentă, proprie Evului Mediu.