De zece ani încoace, fiecare Guvern promite 6% din PIB pentru Educaţie. Pentru că nu s-a întîmplat astfel, un ministru şi-a dat demisia, iar toţi ceilalţi au promis că vor obţine mai mulţi bani pentru învăţămînt la fiecare rectificare bugetară.
 
Cît ne costă, în termeni reali, lipsa investiţiilor în educaţie? Are abandonul şcolar efecte directe asupra economiei? Da, spun deopotrivă sociologii şi experţii în economia educaţiei. Abandonul şcolar nu este numai o problemă socială, cum sînt cei mai mulţi dintre noi tentaţi să creadă la prima vedere. Abandonul şcolar are efecte directe în economie.
 
Persoanele care renunţă la şcoală sînt, de fapt, viitorii asistaţi social. Un calcul simplu, pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică, arată că a¬nual părăsesc sistemul de educaţie primar şi secundar aproximativ 40.000 de copii, 24.000 de copii din învăţămîntul primar şi 16.000 din gimnaziu. Asta înseamnă că, în ultimii 25 de ani, aproximativ un milion de români s-au aflat în această situaţie. Fără opt clase absolvite, aceste persoane nu se pot angaja niciodată cu carte de muncă pe perioadă nedeterminată. Ca urmare, ei pot fi cel mult muncitori necalificaţi. Ceea ce înseamnă că veniturile lor sînt mai mici, taxarea pe veniturile obţinute de ei e mai mică, iar în final contribuţiile la bugetul social din partea lor sînt mai mici.
 
Doar 10% din cei care abandonează şcoala se mai întorc
 
Persoanele care abandonează şcoala de timpuriu nu numai că plătesc mai puţin la buget, dar consumă din acest buget. O mare parte dintre oamenii fără şcoală ajung în grija sistemului de asistenţă socială. Datele Organizaţiei Salvaţi Copiii arată că numai o mică parte dintre cei care părăsesc şcoala, aproximativ 10%, se reîntorc la şcoală mai devreme sau mai tîrziu. Dar şi acest lucru înseamnă costuri şi finanţare pentru integrare şcolară, precum şi dificultăţi de integrare.
 
Economiştii spun că abandonul şcolar se poate măsura în termeni de eficienţă a muncii. Cei care părăsesc de timpuriu şcoala au, de fapt, o contribuţie redusă la formarea bunului public. În plus, la o populaţie îmbătrînită, aşa cum prevăd statisticile că va avea România, va fi din ce în ce mai greu pentru companii să găsească angajaţii potriviţi. Peste 40 de ani, aproximativ 65% din populaţia României va avea vîrste de peste 65 de ani, potrivit statisticilor Eurostat.
 
Prevenirea abandonului şcolar aduce costuri mai mici pentru bugetele sociale şi de sănătate. Un an în plus de şcoală creşte veniturile individului cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%.
 
Cu cît ar creşte PIB-ul după alocarea a 6% din PIB pentru educaţie
 
Experţii în educaţie arată că alocarea a 6% din PIB în sistemul de educaţie ar duce la o creştere economică de aproximativ 3% anual. Asta înseamnă că, cel puţin teoretic, dacă din 2016 s-ar investi acest procent, atunci, în 2025, PIB-ul ar fi cu 9-12% mai mare decît este acum. Cu toate acestea, comparativ cu celelalte ţări europene, România are unul dintre cele mai mici procente din PIB alocate sistemului de educaţie. Anul acesta, cu tot cu fondurile europene, educaţia primeşte aproximativ 4% din PIB. Asta în timp ce în Danemarca, Portugalia, Suedia, Cipru şi Slovenia cheltuielile pentru educaţie au procente cuprinse între 6,5-7,1% din PIB.
 
Argumentele privind investiţia în educaţie pot continua, dar atîta vreme cît interesul nu va fi unul real, situaţia nu se va schimba. Cei 366.000 de copii cu vîrsta între 3-17 ani care în 2013 nu urmau nici o formă de învăţămînt, preşcolar, primar, gimnazial, liceal sau profesional, vor rămîne în continuare pe dinafară.
 
O mică parte dintre ei pot fi ajutaţi de către organizaţiile neguvernamentale prin programe speciale. Organizaţia Salvaţi Copiii are un astfel de program, Festivalul Brazilor de Crăciun, în cadrul căruia se strîng fonduri pentru educaţie, prin care ajută anual 2000 de copii proveniţi din medii defavorizate. În total, în cele paisprezece ediţii, au fost strînşi trei milioane de euro, prin care au fost ajutaţi 23.260 de copii să-şi continue studiile. Anul acesta, Festivalul Brazilor de Crăciun are un start special, un Manifest pentru Dreptul la Educaţie, prin care actorii din sistem să conştientizeze care sînt problemele urgente ale sistemului. Manifestul pune pe agenda publică zece priorităţi pentru îmbunătăţirea sistemului de educaţie, printre care 6% din PIB pentru educaţia din România, acces gratuit şi universal la educaţie pentru toţi copiii, dar şi pregătire corespunzătoare pentru profesori. Educaţia trebuie susţinută prin toate canalele, deoarece de ea depinde viitorul României. O ştire de zilele trecute reamintea că, în perioada interbelică (1938-1939), statul aloca educaţiei 17,5%. Dacă atunci se putea, acum, în 2015, de ce nu e posibil?
 
 
Andreea Ofiţeru este jurnalistă. În prezent lucrează la Organizaţia Salvaţi Copiii, unde este coordonator de comunicare.
 
Foto: C4C