Pe alei, printre blocuri – numai maşini. Trotuarele s-au transformat în parcări. Potrivit legii, parcarea pe trotuare e interzisă cu excepţia locurilor în care este permisă explicit, prin panouri de semnalizare. Ce face Poliţia pentru a preveni ocuparea trotuarelor de către maşini? Ce face Poliţia pentru a menţine siguranţa pietonilor care ar trebui să se deplaseze pe trotuar? Am lansat această întrebare celor îndreptăţiţi să aplice amenzi, la Bucureşti, în oraşul românesc cu cea mai mare densitate de autovehicule personale.

O primă constatare: rata de răspunsuri la solicitări de informaţii publice în baza legii 544 este, în general, bună. Şi Poliţia Locală, şi Poliţia Rutieră şi-au organizat departamente pentru relaţii publice şi şi-au pus la punct proceduri pentru comunicarea informaţiilor. A doua constatare: nu există o metodă unitară de procesare a informaţiilor. Dacă unele birouri contorizează separat contravenţiile acordate pentru oprire neregulamentară, staţionare neregulamentară şi parcare neregulamentară, altele calculează toate cele trei infracţiuni rutiere împreună, însumat – ceea ce viciază rezultatele acestei anchete care urmăreşte doar vigilenţa Poliţiei în ceea ce priveşte penalizarea parcării ilegale. În fine, în al treilea rînd, din datele primite pare că există discrepanţe importante la aplicarea de contravenţii: deşi problema parcărilor în Bucureşti e generalizată, deşi numărul de maşini şi de parcări amenajate e relativ omogen împărţit, există un interval uriaş între numărul de amenzi emise de Poliţia Locală a sectorului 6 (5519) şi cel acordat de Poliţia Locală a sectorului 5 (19). Una peste alta, Poliţia Rutieră, Poliţia Locală a Municipiului Bucureşti şi poliţiile locale de sector au aplicat anul trecut, împreună, aproximativ 36.000 de contravenţii pentru staţionări, opriri şi parcări neregulamentare. Asta înseamnă ceva mai mult de 100 de amenzi pe zi.

Într-un oraş tranzitat zilnic de aproape două milioane de autovehicule şi care dispune doar de vreo 450.000 de locuri de parcare amenajate, cifra sancţiunilor spune multe. Cele opt poliţii din Capitală care ar trebui să aplice amenzi pentru parcare neregulamentară nu-şi fac treaba. E aproape o competiţie în a împinge responsabilitatea către altul: Poliţia Rutieră către cea municipală, cea municipală către cele de sector şi tot aşa. În plus, e o mare înţelegere (dacă nu chiar o solidaritate) a agenţilor pentru bieţii şoferi care, săracii, nu au unde parca. În plus, agenţii invocă procedurile greoaie: n-au cum să sancţioneze în absenţa şoferului. În fine, se mai adaugă aici şi lipsa personalului. Agenţii rutieri de-abia reuşesc să acopere urgenţele (intersecţii majore, intervenţii, coloane oficiale), poliţiştii rutieri se ocupă de siguranţa unor obiective. Trotuarul a rămas al nimănui – adică al automobiliştilor. Parcările mari din centrul Capitalei (Intercontinental, Universitate, Cocor, Unirea) au avut anul trecut un grad zilnic de ocupare de aproximativ 65%. Asta în vreme ce mai toţi şoferii se plîng că în centru e criză de locuri de parcare. E un paradox. Iată că, chiar şi atunci cînd există locuri amenajate, ele nu sînt ocupate. Să fie o problemă tariful? Nicăieri parcarea nu e gratuită. Şi nicăieri în Europa nu e mai ieftină ca în Bucureşti. E, pur şi simplu, o chestiune de adaptare. Din cauza reglementărilor absurde în ceea ce priveşte locurile de parcare de suprafaţă, dar şi pentru că parcarea pe trotuar rămîne, de cele mai multe ori, nesancţionată, şoferii nu înţeleg de ce ar trebui să plătească o taxă pentru a parca, legal şi în siguranţă, într-un spaţiu special amenajat. Pentru orice investitor privat, e un semnal. E prea riscant să investeşti într-o afacere atît de fragilă precum parcările publice. Soluţia, cel puţin pentru zona centrală, unde există locuri amenajate, e, deci, una singură: sancţiuni sistematice. Ca să avem mai multe parcări e necesar să aplicăm mai multe sancţiuni pentru parcare neregulamentară.