Cearta şoferului cu lumea

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă aveaţi cumva impresia că înjurăturile sînt destinate exclusiv huliganilor de pe stadioane şi din muzica hip-hop, precum şi taximetriştilor înfuriaţi, probabil că faceţi parte din categoria doamnelor fără permis de conducere. Cele posesoare de permis îşi pierd instantaneu statutul de doamnă odată ce se urcă la volan, pentru că şoseaua e o junglă în care supravieţuiesc numai cei puternici. Timpul e scurt, deci se folosesc înjurături bine ţintite, care să anihileze adversarul dintr-o singură lovitură. Maşinile pot fi folosite pe post de prelungire a proprietarului, participînd şi ele la gîlceava rutieră prin metode specifice: flash-uri, claxoane prelungite, faza mare băgată în ochi, schimbare bruscă de bandă, depăşire prin dreapta urmată de frînă şi multe alte tertipuri. RĂZBOIUL ÎNTRE "PARTICIPANŢII LA TRAFIC" E simplu: scoţi capul pe geam, din mers, şi strigi ce ai pe suflet către cel care te-a ofensat de moarte prin lentoarea sa inacceptabilă sau prin nepriceperea cruntă într-ale şofatului. Dacă nefericita e femeie, nu uiţi să faci remarci sexiste de tipul "Fă, proasto, cin’ ţi-a dat carnetu’?". Nici o problemă, doamna ştie şi ea "meserie" şi îţi răspunde cu aceeaşi monedă, procopsindu-te cu nişte apelative de toată frumuseţea. Nu este propriu-zis o ceartă, ci mai curînd un schimb de înjurături, cele mai multe dintre ele fiind acoperite de claxoane interminabile sau de muzici date la maximum. Bine apăraţi de capsula lor mergătoare, care le transmite un sentiment de invulnerabilitate, şoferii ajung la violenţe verbale nebănuite, la care altminteri, în viaţa "normală" de zi cu zi, s-ar abţine. Pieton fiind, dacă un nene îţi taie calea, te mulţumeşti să bombăni ceva pentru tine şi treci mai departe. Dacă însă un nefericit îţi taie calea cu maşina în trafic, eşti în stare să faci moarte de om pentru asta. Momentul de maximă tensiune al unei certe între şoferi este cînd unul dintre ei se dă jos din maşină (eventual înarmat cu o bîtă de baseball care, în limbaj de cartier, se mai numeşte "schimbător de păreri") şi se duce la celălalt, pentru a-i băga minţile în cap. În lipsă de bîtă, un scuipat pe parbriz are un efect nedureros, dar la fel de umilitor. CEARTA CU NENEA POLIŢISTU’ Dacă te-a oprit poliţia pentru că "ai comis-o", încerci să-ţi păstrezi calmul şi o iei mai întîi pe căi ocolite. Cearta începe de-abia după ce ţi-ai epuizat atît argumentele raţionale (nu era, dom’le, chiar roşu, era galben, n-am văzut pietonu’ care se pregătea să traverseze, că se mai întîmplă oricui, oameni sîntem şi mai avem scăpări, da’ să ştiţi că io de obicei merg cu viteză regulamentară) şi cele emoţionale (hai, domnu’ poliţist, că, dacă-mi luaţi permisu’, mă dă afară de la serviciu, păi mergeam cu viteză că-mi naşte nevasta şi mă grăbeam şi io la spital, oameni sîntem, da, am gresit de data asta, da’ n-o să mai fac!). Insensibilitatea poliţistului la orice tip de argumente poate crea, în cele din urmă, o stare de iritare şi disperare atît de mare, încît cei mai colerici alunecă repede în ispita fatală de a începe să se certe cu organu’: - Dom’le, da’ pe mine m-aţi găsit de fraier? Pe ăştia care merg ca nebunii cu gipurile, beţi-morţi, nu-i vedeţi, nu? Sigur, io dacă n-am pile, săriţi ca vulturii să-mi daţi amendă! - Domnu’, deci vă rog io să fiţi respectuos cu organele de poliţie şi să nu insinuaţi! - Ce respect, dom’le, păi nu vezi cum sînt drumurile astea? Numa’ gropi. Banii noştri de amendă unde se duc, vă-ntreb? - Deci io v-am rugat să fiţi calm. Că oricum vă fac proces-verbal! - Io nu semnez nici un proces, că sînt nevinovat! - Că semnaţi, că nu semnaţi, amendă tot tre’ să plătiţi, şi faceţi dvs. frumuşel contestaţie dup-aia. Da’ vă spun io, din experienţă, că degeaba faceţi! Aşadar, cearta cu domnu’ poliţist poate continua la infinit: organu’ e ferm şi nu cedează, iar cetăţeanu’ plăteşte, direct la sursă sau indirect, la cea mai apropiată unitate CEC. SCANDALUL DE LA SECŢIE Ce mai zgomot şi gîlceavă la biroul de Accidente Uşoare! Părţile implicate desenează "schiţa accidentului", dînd explicaţii tehnice şi încercînd fiecare să-şi reducă partea din vină, după ce în prealabil, la locul faptei, s-au dat jos amîndoi şi-au început să ţipe, în timp ce constatau pagubele. Doamnele foarte blonde care "se dau cu merţanele prin oraş" (şi le mai fac zob din cînd în cînd) îşi extrag de îndată minusculele mobile din poşete şi-şi sună protectorii pentru a le consola şi însoţi în complicata procedură a "constatării de la secţie". Aceştia vin şi, la un semn, mută şi trecerea de pietoni din loc, pentru a le scoate basma curată. Dacă partea vătămată încearcă să protesteze cumva ("Cum, dom’le, mă minţi în faţă?"), i se răspunde cu nonşalanţă că ori nu-şi mai aminteşte bine, ori habar n-are de influenţa colonelului Cutare care "a intervenit" deja pe unde trebuie. Cearta devine aproape inutilă; dar victima se poate apuca să facă scandal prin secţie, mai mult de dragul dreptăţii. Dacă părţile implicate se află pe poziţii similare de forţă, iar vina este greu de stabilit, se ajunge la o încăierare copilărească de tipul: "Ba tu ai fost de vină!", "Ba tu!", "Ba nu, tu!", curmată, în cele din urmă, de verdictul poliţistului. PROBLEME CASNICE LA VOLAN În fine, dacă nu te cerţi cu şoferii năbădăioşi, nu te contrazici cu organu’ de poliţie şi n-ai treabă cu Secţia de Accidente Uşoare, la volan ai cele mai mari şanse să te ciondăneşti cu nevasta. Prin definiţie, nevasta nu te lasă niciodată să mergi cu viteză, îţi contorizează kilometrii, ştie mai bine pe ce stradă s-o iei ca să ajungi la destinaţie şi nu uită să-ţi amintească această chestie, te obligă să opreşti pe nepusă-masă la vreo cofetărie (pentru că are un chef irepresibil de ceva dulce), nu-i convine locul de parcare, se declară scandalizată că mergi cu geamurile deschise (poate răci copilu’), şi întotdeauna vrea să schimbi postul de radio. De aici, prilej nesfîrşit de dispute domestice, lacrimi, supărări, culminînd cu "auzi, gata, ne-ntoarcem acasă, că io aşa nu pot să conduc!". Morala fabulei: mersul pe jos e mai sigur şi mai sănătos!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.