Ce-mi place de ţara asta!

Publicat în Dilema Veche nr. 104 din 19 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cifrele sînt clare şi nu ne lasă nici un spaţiu de îndoială, nici o geană de speranţă: de Revelion, manelele au ras tot, în materie de audienţe TV. Cred că a sosit momentul să tragem aer în piept şi să dăm, bărbăteşte, piept cu realitatea crudă: ăştia sîntem! Din coapsa Daciei şi-a Romei, aici de 2.000 de ani, cei mai viteji dintre traci, un popor blînd şi iubitor şi care, iată, la zi de sărbătoare, vibrează mărunţel la ritmurile orientale şi la rimele agramate ale manelelor. Semne ni s-au arătat, aşa că nu avem a ne mira. Sondaje de opinie recente au arătat că maneliştii reprezintă modelele copiilor şi adolescenţilor români. Gigi Becali este perceput ca un om de afaceri de succes. Constantin Bălăceanu-Stolnici primeşte premii de eleganţă din mîna lui Cristi Chivu. Şi atunci, mai are rost să ne dăm de ceasul morţii pentru că ştirile noastre arată cum arată - cu non-evenimente în deschiderea jurnalului şi ştiri fabricate în laboratoare de PR? Poate că într-adevăr "asta cere publicul"? Sau poate nu. Dacă analizăm un pic "modelele" pe care şi le asumă românii de toate vîrstele, vom constata că ele sînt personajele care se bucură de cea mai mare expunere publică, graţie televiziunilor. Ne aflăm deci într-o situaţie de genul "oul sau găina": televiziunile au preluat şi exploatat simpatiile populare sau au creat aceste simpatii/notorietăţi, prin expunerea repetată şi favorabilă a anumitor personaje? Răspunsul este destul de evident, dacă aplicăm jurnalelor de ştiri grile de profesionalism. Descoperim astfel (o descoperire de valoarea apei calde deja, căci o facem iar şi iar, de ani buni) că multe dintre "ştirile" care ni se servesc sînt departe de ceea ce în manualele de jurnalism se numeşte newsworthiness (capacitatea unui eveniment de a genera ştire). Asistăm, de fapt, la un perpetuu carnaval, în care întîmplări de almanah, evenimente de PR şi instanţe de publicitate îşi pun costumaţia de ştiri şi ne ademenesc la news, lăsîndu-ne să credem că sîntem bine informaţi şi apţi să conducem ţara ca o democraţie ce sîntem. Evadarea în "fapt divers" senzaţional s-a produs în urmă cu trei-patru ani, cînd tot mai multe subiecte politice deveneau tot mai spinoase - astfel încît decizia cea mai lesnicioasă era să le eviţi. Dar cum jurnalul trebuia difuzat în fiecare zi şi trebuia să dureze atît cît durează, spaţiul trebuia umplut cu ceva - cu orice. Aşa au apărut "ştirile" despre accidentele de circulaţie fără urmări (să acceptăm, de dragul demonstraţiei, că accidentele "groaznice" răspund unui interes morbid şi îşi justifică existenţa), despre aniversările căţeilor, sărbătorite în parc, despre tîlhării minore (cu o abundenţă care te face să crezi că ţara e sub teroare), despre adolescenţi chiulind de la şcoală şi prinşi fumînd în parc. Procesul de "trivializare" a ştirilor a fost lent, dar de succes. Cu atît mai mult, cu cît profesionalismul tehnic în mascarea acestor întîmplări în ştiri este de netăgăduit: mijloace tehnice majore, reporteri agresivi cu aplomb, transmisii în direct. Totul pentru a da publicului sentimentul de actualitate acută, de "ultimă oră", de tensiune în direct. Ultimii ani au adus un element de noutate în compunerea jurnalelor: au apărut ştirile despre oameni, despre anumiţi oameni. Ce maşină şi-a mai luat Jiji, cît cheltuieşte Andreea pe garderobă, ce cadou a făcut Guţă soţiei, cu cine şi ce mai face Mutu... Nu contest nici o secundă faptul că există public pentru acest gen de informaţie. Ea face trupul şi sufletul presei tabloide (folosesc termenul fără nici o conotaţie negativă, parol!) din întreaga lume. Ceea ce nedumereşte este accesul acesteia pe canalele naţionale (sau cu acoperire naţională), în jurnalele din prime-time. Nu poţi să nu te întrebi cine decide intrarea pe post a unor astfel de ştiri. Cine şi de ce. Dacă evadarea în derizoriu a ştirilor, în momente de presiuni şi persuasiuni politice şi "de grup", este lesne de înţeles, este mai greu de priceput cantonarea ştirilor în această zonă - şi dezvoltarea industriei de subiecte fără miză - în vremuri oarecum mai prietenoase pentru jurnalist. Să fie comoditate? Să fie obişnuinţă? Să fie sursă de venituri - că din publicitatea "legitimă" se trăieşte greu? Oricum ar fi, procesul are efecte pe termen lung. Audienţa ştirilor a scăzut la toate televiziunile - semn că doritorii de informaţie migrează pe canale mai bogate în resurse. Şi semn că "maneliştii" (extind termenul dincolo de practicanţii acestei îndeletniciri artistice, la toţi cei care se încadrează unui profil similar de pop culture) fac rating la divertisment, dar nu şi la ştiri. Cît despre rolul televiziunilor, al canalelor de comunicare în masă, în promovarea de modele, ar mai fi multe de discutat. Dar mă duc că mi-am lăsat rînd la coada de carduri bancare "personalizate". Am înţeles că, după seria cu Ilie Năstase, Hagi şi Nadia, mai scot una, tare de tot, cu Pleşu, Patapievici şi Alina Mungiu. Ce-or să se mai bucure comercianţii mapamondului cînd or să le vadă!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.