Ce-a scos cafeaua din Bach

Publicat în Dilema Veche nr. 716 din 9-15 noiembrie 2017
Ce a scos cafeaua din Bach jpeg

Povestea e scurtă și poate fi mai mult scurtată dacă e spusă rapid, așa că v-o spun aici, de la început la sfîrșit. Se petrece în prima jumătate a veacului al XVIII-lea. Un tată, al cărui nume aproape îl predestinează pentru un fel de a fi, Schlendrian (cum ar veni, Înămolit), este enervat, dezgustat, disperat și exasperat de pasiunea pe care tînăra sa fiică, Lieschen, o are pentru cafea. Fata bea cafea după cafea (pare a fi dezvoltat chiar un soi de dependență, dacă îl asculți pe tată-său) cu plăcere extatică și nu renunță în nici un chip. Schlendrian bombăne ca un urs nervos și o imploră pe Lieschen să nu mai bea cafea. Ea îi răspunde că nici prin cap nu i trece: „Dacă nu beau cel puțin trei cești de cafea pe zi, mă usuc“ și zice în continuare: „Ah, dulce cafea! Mai dulce decît o mie de săruturi, mai catifelată decît vinul muscat“ (ar trebui, poate, să deducem că Lieschen era o cunoscătoare a multor gusturi în genere interzise fetelor, dar să nu pierdem firul poveștii făcînd supoziții). Ca orice tată enervat de tupeul fiicei, Schlendrian trece la amenințare, șantaj, ultimatum: „Dacă nu te lași de cafea, nu mai mergi la petreceri, nu mai ieși la plimbări“. „Foarte bine, zice Lie­schen, lasă-mi doar cafeaua în pace.“ Schlendrian plusează: „Nu-ți mai cumpăr haine!“ „Mă descurc și fără, dar nu te atinge de cafeaua mea“, vine răspunsul încăpățînat. „Nu te mai las să te uiți pe fereastră!“ „Foarte bine, cafeaua rămîne!“ Atunci, Schlendrian joacă ultima carte: „Dacă nu lași cafeaua, nu te mai mărit!“ Ei, aici e o mică problemă… Șireată, Lieschen se face că cedează: „Bine, decît să nu mă mai mărit, mai bine abandonez cafeaua, dar te rog să te duci să-mi aduci un soț chiar acum.“ Schlendrian e foarte încîntat și pleacă în oraș să caute ginere. Numai că Lieschen a avut grijă să răspîndească, încă înainte de ieșirea tatălui din casă, vestea că nu acceptă să se mărite decît dacă în contractul nupțial se specifică dreptul ei la trei cafele pe zi. Tînărul care răspunde imediat pozitiv cînd Schlendrian îi oferă mîna fiicei lui este gata să accepte că soția lui e o cafegioaică împătimită. Și astfel, plăcutul obicei al băutului cafelei a fost salvat. În final, și tatăl acceptă pasiunea fiicei. Concluzia la care ajung toate personajele poveștii: e absolut natural să bei cafea!

Ușurică poveste, nu-i așa? Dacă ar fi să o pună un compozitor pe muzică, la cine v-ați gîndi? Ce compozitor s-ar preta la așa ceva? Multe nume, probabil, vă vin în minte rapid, dar la Johann Sebastian Bach nu v-ați gîndi. Cum adică, regele orgii, sfîntul muzicii catedralice, geniul pios care a dus sunetele aproape de Dumnezeu cum nu le-a mai dus nimeni vreodată, compozitorul „Patimilor“ și al „Artei Fugii“, misticul arhitect al sunetelor pure, mintea cea mai complexă a vremii sale? El să scrie muzică pentru așa ceva? Păi ce, e Moga? Ei bine, da, Bach însuși a compus muzica acestei povestioare nostime și scandalos de superficiale. Însă povestea acestei cantate e mai interesantă decît libretul ei pentru că este o poveste a marii culturi europene a cafenelei.

Așadar, în 1702, un anume Gottfried Zimmermann, proprietar de cafenea la Leipzig, îl convinge pe Georg Philipp Telemann să instaleze în cafeneaua lui ansamblul muzical vocal-instrumental alcătuit din studenți pe care îl conducea, urmînd să dea aici concerte săptămînale. Argumentele lui Zimmermann erau pur negustorești: cafeneaua lui era așezată pe Katharinstrasse, cea mai elegantă stradă a orașului, nu va lua nici un ban pentru găzduirea concertelor și nici nu va vinde bilete la intrare, accesul spectatorilor la concert fiind liber. El va cîștiga suficient din vînzarea cafelei către spectatorii care vor veni la concertele maestrului Telemann. „Pe voi vă ascultă lumea și eu vînd cafeaua“ – cam așa suna deal-ul. Muzicianul a acceptat. Totul a mers din ce în ce mai bine, dar în 1705 Telemann a părăsit Leipzig-ul pentru un post bun de capelmaistru la curtea unui nobil polonez. Zimmermann, devenit un fel de impresar fără să vrea, a început să caute alt dirijor pentru ansamblul studențesc, pe care nu-l voia desființat după plecarea lui Telemann, deoarece aducea mulți clienți cafenelei. Ansamblul a continuat să funcționeze cu dirijori mai mult sau mai puțin celebri, pînă în 1729, cînd a fost preluat de Johann Sebastian Bach. Divinul Cantor se instalase la Leipzig încă din 1723 și Zimmermann l-a vrut de la bun început. Totuși, i-a luat șase ani să-l convingă pe Bach să facă muzică în cafeneaua lui. Iar argumentul convingător a fost chiar cafeaua. Bach consuma cu plăcere, iar Zimmermann avea marfa cea mai bună. Era o chestiune de timp ca Bach să ajungă un client fidel al cafenelei, să-i placă și să simtă că locul poate fi un fel de laborator pentru muzica sa – cel puțin pentru muzica sa profană.

Cafeneaua lui Zimmermann a devenit faimoasă la vremea ei și a rămas, iată, în istorie, pentru că oricine voia să dea de Bach în anii pe care acesta i-a petrecut la Leipzig (1723-1750) venea direct în Katharinstrasse 14, lua o cafea și aștepta puțin. Mai devreme sau mai tîrziu, Bach venea negreșit.

Libretul cantatei, povestit mai sus pe scurt, a fost scris de Christian Friedrich Henrici, zis Picander, un poet din Leipzig, cu care Bach s-a împrietenit tot la cafeneaua lui Zimmermann. De altfel, Bach a scris pe versurile sale „Matthäus Passion“, pierduta „Markus Passion“, dar și alte multe cantate și corale. Nu se știe prea bine cum le-a venit ideea să compună ceva despre cafea, dar e limpede că amîndoi erau cafegii. În final, piesa vocal-simfonică rezultată din colaborarea celor doi a intrat în catalogul lucrărilor lui Bach (Bach-Werke-Verzeichnis) la numărul 211, cu titlul un pic surprinzător „Liniște! Nu mai bîrfiți!“. În lumea melomanilor, a devenit cunoscută drept „Cantata cafelei“. Biografii lui Bach plasează data compoziției în jurul anului 1734. Ea se cîntă și astăzi, interpreții preferînd să se costumeze și să improvizeze chiar o mică regie – „Cantata cafelei“ este o mini-operă scrisă de un compozitor care nu a compus niciodată operă.

În repertoriul lui Bach, o asemenea cantată face figură ciudată. Cantatele sale sînt fie religioase (dedicate lui Dumnezeu), fie laice (dedicate unei autorități regale sau nobiliare). Aici avem o cantată dedicată cafelei. Probabil că au existat fel de fel de idei în legătură cu acest opus, de vreme ce fiul lui J.S. Bach, Carl Philipp Emanuel, a adăugat cu mîna lui precizarea „cantată comică“ pe partitură, după moartea compozitorului. Mulți or fi luat o prea în serios, poate.

Cum ziceam, artiștii cîntă și astăzi, cu plăcere vădită, această cantată. Criticii muzicali îi găsesc asemănări cu genul opera seria, a cărei mare tradiție tocmai se năștea cînd cantata a fost compusă. Biografii lui Bach găsesc în ea dovezi că omul avea umor, era un pic sarcastic și foarte atent la detaliile vieții cotidiene. Sociologii spun că opusul e o dovadă că obiceiul băutului cafelei era larg răspîndit în burgurile central-europene la început de secol XVIII, dar ca un obicei controversat. Pentru noi, însă, mai important este că datorăm cafelei prilejul cu care geniul lui Bach ni se dezvăluie un pic altfel decît îl știam. Ce scoate cafeaua din om!…

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Noi reguli europene pentru protejarea persoanelor cu afecțiuni legate de vârstă, cum ar fi boala Alzheimer, în situații transfrontaliere
Adulții care au nevoie de ajutor pentru a lua decizii vor beneficia de o protecție mai bună atunci când se află într-o altă țară a Uniunii Europene.
sofia vicoveanca jpg
Prețuri piperate și la decorațiunile pentru bradul de Crăciun! Amintirile Sofiei Vicoveanca, din copilăria săracă: „Noi îl ornam cu zahăr cubic și nuci”
Prețuri piperate și de la decorațiunile de Crăciun! Cât costă globurile și ce culori sunt în trend. Amintirile Sofiei Vicoveanca, din copilăria săracă: „Noi îl ornam cu nuci și mere”
Donald Trump FOTO AFP
Trump vrea să limiteze anchetele democraților asupra administrației sale. Ce prevede ordinul semnat
Președintele american Donald Trump a semnat vineri, 20 noiembrie, un ordin executiv prin care încearcă să împiedice Congresul să solicite anumite informații de la agențiile federale și angajații acestora.
autobuz stb 336 foto shutterstock
Cât îi costă pe bucureșteni haosul din trafic și transportul public
Lucrările la liniile de tramvai și la rețelele de termoficare dau peste cap circulația în București. Autobuzele întârzie, traseele sunt deviate, iar mulți călători petrec tot mai mult timp pe drum spre serviciu sau spre casă.
zboruri anulate romania iunie 2022 jpg
Majoritatea zborurilor de pe aeroportul din Bruxelles vor fi anulate luni. Ce trebuie să știe pasagerii
Pasagerii care au programate zboruri luni, 23 noiembrie, de pe aeroportul din Bruxelles sau către această destinație trebuie să se pregătească pentru perturbări majore.
Locomotivă cu abur cu ecartament îngust în Agnita
A fost România Mare paralizată de Marea Criză? Trenurile spun altă poveste!
România Mare avea o rețea feroviară ce reprezenta sistemul circulator al organismului statal și anuarul statistic publicat în 1940 conține informații deosebit de interesante despre parcul tehnic al căilor ferate.
volan masina sofer1 jpg
Cum pot reduce șoferii consumul de benzină pe timp de iarnă. Cele două funcții care ar trebui dezactivate
Pentru șoferii din țara noastră, cheltuielile legate de combustibil devin din ce în ce mai greu de suportat. Din acest motiv, nenumărați români caută modalități de a reduce consumul mașinilor iar, din fericire, există două funcții simple care pot fi de ajutor în această iarnă.
Maria I Tudor, protret din 1554, aflat în colecția Muzeului Prado
Cine a fost, în realitate, „Bloody Mary”? Povestea reginei care a devenit simbolul cruzimii
A fost prima femeie care a condus Anglia în nume propriu, a cucerit tronul împotriva tuturor obstacolelor și a încercat să readucă țara la catolicism. Nmele ei a devenit sinonim cu intoleranța și violența, dar a fost Maria I cu adevărat mai sângeroasă decât ceilalți monarhi ai dinastiei Tudor?
Soldați ucraineni FOTO shutterstock jpg
Aproape jumătate dintre germani vor reducerea sau oprirea ajutorului pentru Ucraina SONDAJ
Aproape jumătate dintre germani (49%) consideră că ajutorul acordat Ucrainei ar trebui redus sau oprit, potrivit unui sondaj realizat de YouGov.