Numai pentru abonati

Mircea KIVU

Capital social, înainte şi după

Cum era atunci

La serviciu, nu prea aveai de ce să te strofoci pentru o carieră spectaculoasă - promovarea venea oricum odată cu acumularea anilor, dacă nu era de la bun început barată de un dosar...

 

0 comentarii 366 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr.233, 31 Iul 2008

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

În căutarea magiei pierdute

Pe vremuri Moş Crăciun era discret şi bun precum un duh. Astăzi e gălăgios şi strident precum un negustor de chilipiruri. Pe vremuri, deşi nu-l vedeai, nu te îndoiai de existenţa sa. Astăzi, îl vezi peste tot, dar eşti convins că e doar o făcătură de marketing.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe uşa unui lift din staţia de metrou de la Gara de Nord, o pagină A4, xeroxată: „Pentru schimbarea peronului folosiţi scările fixe din stînga!“. Deodată am auzit în minte: „În lumea plină de urmări, eu sînt un om pe nişte scări. În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic“. Aici era un peron. (S. G.)

● O destinaţie neaşteptată au bătăile inimii într-o reclamă Deichmann: „Inima noastră bate pentru pantofi“. La fel cum (probabil) inima celor de la Tefal bate pentru tigăi. (D. S.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI