Călătorii de Crăciun

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
E cool să postești jpeg

Ca în fiecare an, în preajma Crăciunului, spiritele încep să se agite. Bunăoară, cam cu o lună înainte, publicitarul intră pe fir, amintindu-ne, în caz că uităm, că vine Moșul. După care, la scurt timp, apare peste tot și figura Moșului, dedublat în mai multe ipostaze, dar cu același unic scop pragmatic: să ne îndemne să cheltuim bani. Bineînțeles, întotdeauna pentru cei dragi, ca să le facem sărbătorile cît mai fericite.

Odată ce magazinele încep să se umple de spiritul comercial, de oferte tentante, beteală, globuri și colinde, încep, ca în fiecare an, cîrcotelile privind consumerismul acestei societăți în care trăim și care pierde din vedere esența creștină a Crăciunului, aruncîndu-se orbește în acest veritabil festival al cumpărăturilor.

Însă, cînd atingi subiectul „spiritualității”, nu mai e mult pînă se ițește nițel și corectitudinea politică: mai este oare frumos, în societatea pură înspre care tindem, să folosim în mod oficial urarea creștină „Crăciun fericit!”? N-ar trebui oare s-o înlocuim cu „Sărbători fericite!”? – iar de aici discuția escaladează, via vremurile comuniste, cînd sărbătoarea Crăciunului era interzisă și orice urare creștină de evitat – oare vom ajunge să spunem, din nou, Moș Gerilă, omorînd spiritul Crăciunului în acest iureș al corectitudinii politice?

Bineînțeles, îndată ce pronunți „spiritul Crăciunului”, țintind înspre generozitate și acel calm care te face un om mai bun, se și aude acea întrebare patetică, cu mireasmă hipsterească: „Dar de ce să fim mai buni doar de Crăciun?  De ce nu putem fi buni și generoși în toate celelalte zile, ce putem oare schimba dacă sîntem buni doar în această perioadă?”.

Pare că, recent, primarii unor sectoare din București au dat curs acestei dileme, prioritizînd nevoile orașului prin decizia de a nu mai împodobi străzile sectoarelor de care sînt responsabili și motivînd prin lipsa de bani sau, mai bine zis, propunînd o redirecționare a fondurilor către cauze sociale acute.

Or, dacă tot vorbim de „cauze”, poți încinge cu lejeritate o controversă vehementă, atacînd tradiția bradului natural de Crăciun – căci e o crimă să tai brazii! – și militînd, cu îndîrjire și severitate ecologică, pentru brazii de plastic sau, îmblînzind nițel tonul, să accepți compromisul brazilor în ghiveci, care au devenit un trend de cîțiva ani.

Și, dacă tot ajungem la „trend”, cum să nu vorbești de cel culinar: ce mai e la modă să mănînci, în vremurile noastre, de Crăciun? Chiar dacă unii decid să rămînă prizonierii mîncărurilor tradiționale, alea ca la mama acasă, alții, din contra, preferă un fusion exotic și flamboaiant, sau mai sînt și cei care, pentru a-și păstra curate și spiritul, și trupul, se delectează cu un meniu ultramodern și vegan (cu derivatele de rigoare).

Firește, anul acesta, toate aceste subiecte de discuții pălesc în fața întrebării: „Cum petreci Crăciunul în pandemie?”. O întrebare care are, de fapt, un răspuns implicit, de vreme ce știm foarte bine ce vom face anul acesta de Crăciun: vom sta acasă.

Și, dacă tot vom sta acasă, iar restricțiile de tot felul ne sabotează anul acesta planurile de călătorie sau de petreceri, Dosarul Dilemei vechi vă propune un voiaj internațional, dintr-un fotoliu confortabil, al sărbătoririi Crăciunului în alte părți ale lumii, un voiaj în care ghizii sînt fie scriitori, fie istorici, profesori, jurnaliști și traducători, români, dar și străini deopotrivă, care povestesc Crăciunul lor, petrecut în opt țări cu culturi și istorii diferite: Franța, Croația, Marea Britanie, Republica Moldova, Olanda, Belgia, SUA și chiar Japonia. Cum arată orașele în care locuiesc, cum sînt ele împodobite, ce tradiții sau credințe au, ce obiceiuri există în alte părți și, nu în ultimul rînd, ce îi leagă pe oamenii din alte țări de sărbătoarea Crăciunului?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.