Brâncuşi se îmbracă de la Puma
- despre mîndria de a fi sheepster -
Abia terminase de făcut primele teste la imprimanta 3D pe care şi-o cumpărase de pe un site nemţesc, cu cîteva săptămîni înainte, pentru atelierul său, şi, în principiu, Constantin era destul de mulţumit: coloanele pe care le plămădise lent şi sigur aparatul electronic (pe care artistul începuse deja să-l alinte „Cuminţenia pămîntului“) arătau chiar mai bine decît primele sale versiuni sculptate.
Se uită încă o dată la schiţa desenată pe iPad şi avu, pentru o secundă, viziunea Coloanei... ridicate printr-o hologramă în Piaţa Revoluţiei din centrul Capitalei, în timp ce mii de blitz-uri de smartphone-uri încearcă să îi prindă într-un .jpeg infinitul efemer. O alarmă de SMS îl trezi din reverie: o prietenă curatoare îl invita neapărat, în seara aceasta, la un vernisaj (şi ţinuse să precizeze cu un smiley: „ştiu că nu obişnuieşti să dai attend la event-urile de pe Facebook“). Aşa era. Deşi folosea des mesageria online, avea în plan o instalaţie, Masa Tăcerii, unde vizitatorii să se aşeze, lăsîndu-şi în prealabil mobilele la garderobă, pentru cîteva clipe de linişte şi abstinenţă social media. Se mai gîndea să aducă un elogiu selfie-ului feminin, printr-o altă instalaţie, Domnişoara Pogany, dar toate la timpul lor. Îi răspunse pozitiv curatoarei, uitîndu-se la jacheta Puma cu imprimeu folcloric, pe care o primise cadou aseară printr-un curier, aparent de la o admiratoare misterioasă. Diseară părea o ocazie bună să o poarte în public. Cu un zîmbet, deschise iTunes-ul şi dădu play la Murder To Excellence, îl amuza destul de mult cum Kanye West şi Jay-Z se jucau samplînd cîntecul Fetelor de la Căpîlna pe care bunicii săi obişnuiau să i-l pună la pick-up cînd era de-o şchioapă. Zîmbi şi mai larg cînd deschise un link trimis de un amic în care trendul purtatului de barbă era descris ca un „flagel al pilozităţii barbare“.
Ficţiunea de mai sus ori ceva asemănător o aveam în cap atunci cînd, anul trecut, am decis, împreună cu designerul vestimentar Lana Dumitru, să facem o blasfemie soft şi să ni-l imaginăm în format tricou pe Brâncuşi prezentat ca un om al Timeline-ului de azi, un tip de artist pe care unii l-ar fi catalogat admirativ iar alţii depreciativ, folosind aceeaşi formulă: hipster. Dintr-o nişă destul de discretă, valul motivelor etno luaseră avînt (jacheta cu motive tradiţionale a Lanei fusese îmbrăţişată de brandul Puma, într-o ediţie limitată) şi atunci – de ce să nu ne apucăm să-i facem un nou styling personalităţii româneşti care a remixat în stilul său fondul patriarhal al ţării în care se născuse? Desigur, e ironie, e şi omagiu în cantităţi bine dozate ca în orice Oreo (cremă sau biscuit sau şi şi?). Fantezia noastră a fost întîmpinată cu puţine unlike-uri şi, deşi am creat alte zeci de modele de tricouri, vizualul cu Brâncuşi a rămas cumva chintesenţa esteticii noastre textile. Iar ceva ne spune că, undeva acolo sus, printre eoni, barba Maestrului surîde şi ea.
Şi cum hainele Lanei au fost un factor important al propagării acestui curent folcloric, devenit peste noapte trendy, am luat la disecat antropologic tipul socio-uman cu simpatii rurale care s-a format pe scheletul osos cu mustaţă al hipsterului urban şi l-am denumit academic şi popular sheepster, formulă pe care am afişat-o pe un alt tricou din seria noastră, decorat firesc de pattern-ul trademark al Lanei. Cum trăim oricum într-o cultură globală dominată de branduri de fashion aspiraţionale, am împachetat această viziune locală drept Romanian Apparel, un nume ce face insolent cu ochiul la adresa unei mărci care defineşte în mare măsură imaginea hipsterului american – American Apparel. Iar ficţiunea continuă.
Era mai puţin de o oră pînă să înceapă vernisajul la care promisese că va ajunge (se anunţa destul de atipic, atît timp cît în deschidere era programat concertul live al unei trupe numite Subcarpaţi) şi Constantin primi pe Gmail încă o invitaţie la a-şi face un cont pe Twitter. Se uită prelung la desenul din logo-ul site-ului cu limită de caractere şi o altă imagine începu să i se contureze uşor pe display-ul minţii: o „Pasăre Măiastră“ al cărei mesaj să îl înţeleagă toată lumea, fie ea sumeriană, afro-americană sau androidă.
Dădu un save mental ideii, în folderul său de proiecte, dar abia trecu o secundă şi pe e-mail primi deodată, bing-bing-bing, trei invitaţii de colaborare cu nişte branduri mainstream din partea a trei agenţii de PR. Deşi nu le cunoştea personal pe account-ele care îi făcuseră propunerile, invariabil toate cele trei e-mail-uri se încheiau friendly cu un „Te pup!“ Constantin, uşor intrigat de adresarea excesiv de familiară, căzu iarăşi pe gînduri şi văzu o poartă unde „Te pup!“ era expus minimalist în esenţa sa interumană, ca un act de comunicare intim între două fiinţe aparent opuse. Îi puse numele provizoriu de „Poarta Sărutului“ şi salvă ferm şi această idee.
Julien Britnic este copywriter şi remixer cultural. Împreună cu designerul Lana a lansat o serie de tricouri pop-art sub umbrela Lana X Britnic ce poate fi admirată pe facebook.com/Lanaa.ro.
Legendă foto: Tricouri de Lana
