Banalitatea complotului universal

Publicat în Dilema Veche nr. 321 din 8-14 aprilie 2010
Banalitatea complotului universal jpeg

Obsesia complotului universal e un simptom al fricii şi al oboselii nervoase. Cu această concluzie se încheie orice biografie a unui dictator sîngeros din secolul XX. Ultimele zile ale lui Nicolae Ceauşescu s-au consumat printr-o denunţare repetată a „agenturilor străine“. Confiscat de-o inteligenţă agilă dar, pe fond, rudimentară, cotropit de frică şi obsedat de propria putere, Ceauşescu nu vedea în marşul pentru libertate al timişorenilor decît semnul unei uneltiri malefice. La fel, Saddam Hussein şi-a lichidat o bună parte din familie, plecînd de acelaşi simptom al suspiciunii. În 1980, Iran complota alături de americani împotriva demnităţii „poporului irakian.“ În 1982, acelaşi Saddam Hussein a comandat un masacru împotriva cetăţenilor şiiţi din oraşul Dujail, ca răspuns la o tentativă de asasinat anti-prezidenţial în regiune. Treptat, şi-a eliminat toţi oamenii de încredere. Dacă Mossad îl împiedica pe Saddam să devină un al doilea Nabucodonosor, „forţele iredentiste“ îi uzurpau lui Ceauşescu statutul monarhic de nou Burebista.

Acelaşi tipar psihologic reapare în viaţa unor personaje similare ca Idi Amin Dada (speriat de „invazia asiatică“), Pol Pot ori Che Guevara (dispreţuitori la adresa „cabalei americane“), Stalin (lichidatorul culacilor), Hitler (duşman declarat al „raselor inferioare“) et eiusdem farinae. Gîndirea obsedată de maşinaţiuni şi urzeli acţionează rapid şi pauşal. Nu e loc pentru fraze echivoce sau îndoieli auto-reflex: acolo unde istoricii complică reţeaua de cauzalităţi, mintea celui urmărit de stafia complotului taie grăbit nodul gordian. Descoperim aici varianta patologică a „conspiratitei“ – o pornire a minţii care, atunci cînd dispune de putere politică discreţionară, săvîrşeşte legiune de abuzuri şi samavolnicii.

Există, desigur, şi varianta soft a aceluiaşi mecanism psihologic defensiv. De ce să explici un eşec individual prin recursul la etica responsabilităţii individuale? Cel ameninţat de ratare va raţionaliza resentimentul personal prin recursul la o „meta-naraţiune obiectivă“. La mijloc se află nu atît mediocritatea scrisului propriu sau falsitatea ideilor propagate în republica literelor, ci planul diabolic al „boierilor minţii“, porniţi să elimine din „piaţa produselor simbolice“ orice potenţial inamic. Nu Evangheliile canonice îl reprezintă pe adevăratul Iisus, ci imaginaţia şleampătă a unor scriitori en vogue (de la Dan Brown la Alina Mungiu), bucuroşi să explice raportul între sex şi putere. În fine, nu nevrednicia slujitorilor Bisericii e cea care produce sminteală în sînul credincioşilor ortodocşi, ci, înainte de toate, „mafia papistaşilor“, organizaţiile secrete de sorginte „iudeo-masonică“ sau „maşinăria neoprotestanţilor“. În aceste exemple nu vorbim neapărat despre un reflex paranoid, cît de comoditatea democratică a palavrei. În societăţile libere, oamenii au dreptul la opinie şi ţin nevoia s-o exprime la modul hiperbolic. Uneori e vorba de oboseală, alteori de frondă. Cîteodată aberaţia se naşte din apetitul pentru vizibilitate mediatică, altcîndva din sentimentul inavuabil al înfrîngerii.

Toate aceste consideraţii nu exclud însă recunoaşterea sobră a unor evidenţe: creştinismul a avut şi încă mai are duşmani tăinuiţi sau declaraţi (de la împăraţi ca Nero şi Iulian Apostatul pînă la scriitori zeloşi ca Friedrich Nietzsche sau, în formula hedonistă de tip „Vanity Fair“, Christopher Hitchens). Ordinea constituţională a Statelor Unite a fost obiectul nenumăratelor atacuri, de la infiltrările KGB din anii 1930 (faimosul caz Alger Hiss versus Whittaker Chambers fiind clasat pe baza documentelor de arhivă) pînă la atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 (revendicate de Al Quaida). Conspiraţiile militare sau reţelele de spionaj există şi ar fi absurd să le negăm existenţa doar pentru că ele fac obiectul speculaţiilor „poporaniste.“ Instituţii importante – în primul rînd, armata, poliţia şi serviciile secrete – sînt finanţate din banii tuturor pentru a diminua forţa de impact a comploturilor reale (de la clanurile de cămătari ale judeţului Dolj pînă la încrengăturile juridico-politico-economice dezvăluite de stenogramele Voicu). În acest caz, însă, vorbim despre interese financiare care se ţes într-o plasă distinctă.

Comploturile nu sînt, aşadar, o invenţie a peliculei cinematografice – o parte din ele fiind dejucate zilnic de jurnalişti curajoşi, procurori inflexibili sau ofiţeri profesionişti. Se poartă şi astăzi, aşa cum s-au organizat şi în antichitate, războaie văzute (sau nevăzute). Orice strategie implică o doză importantă de vigilenţă, disimulare şi non-ingenuitate. În toate aceste confruntări se fac infiltrări, se practică jocul-dublu şi se mizează pe ambiguitate.


Elementul fabulatoriu apare atunci cînd pretindem a fi informaţi cu privire la existenţa unor comploturi universale: puţine la număr, dar insistente prin caracter, acestea par să ofere soluţia instant a unei înţelegeri prefabricate. Aceste comploturi fac suprem inutile activităţi precum: studiul asiduu în biblioteci, confruntările minuţioase de date istorice, investigarea analitică a contradicţiilor, uzul inteligenţei critice, acceptarea paradoxului ca element al cogniţiei umane şi, mai ales, asumarea failibilităţii. Într-un univers explicat fără rest, pînă la ultima centimă, banalitatea are tot dreptul să triumfe. Între multe alte diferenţe, este abolită atunci şi prăpastia dintre sofistul pungaş, care vinde vorbe în stradă ori la televizor, şi bătrînul dascăl care, „într-un calcul fără capăt / tot socoate şi socoate...“

Mihail Neamţu este doctor în teologie. Cea mai recentă carte a sa este Povara libertăţii. Antiteze, paradigme şi biografii moderne, Editura Polirom, 2009.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.