Autoportret cu greieri și furnici

Marilena ȘERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Autoportret cu greieri și furnici jpeg

Imaginile din copilăria mea legate de textele cu greieri și furnici sînt în alb și negru. În școala primară, interpretarea era unică: furnica, masca omului muncitor, era personajul pozitiv, care pedepsea justificat leneșul greier. Nu-mi amintesc să fi avut vreo urmă de simpatie pentru cel din urmă. Ca elevă model, cu codițe și fundițe, cu părinți din clasa muncitoare, îmi era ușor să mă identific cu furnica. Cu mîndrie pionierească.

Muzicanți nu aveam în familie, la petreceri asistam rar, așa că socoteam condamnabilă „desfătarea“ greierului, care petrece chiar „toată“ vara. Și mai era și inconștiența lui – se trezește ,,deodată“ / ,,într-o zi“, adică nu avea nici un plan, nici cincinal, nici planuri de viață. Nu remarcam faptul că el găsește, totuși, o soluție, deci are, în limbajul modernității, un mindset de creștere – totul se învață, totul are o rezolvare. În varianta lui Donici, este teatral, mizează pe sentimente și varsă lacrimi: ,,Alergînd, cu lacrimi pică / Şi se roagă să-i ajute“. Apoi, invocă nevoile primare și apelează la dărnicia creștină: „Cu hrană să-l împrumute, / Ca de foame să nu moară“; nu e o pomană, ci un împrumut, dar nu precizează și în ce condiții va achita această datorie, deși pune o limită temporală: „Numai pîn’ la primăvară“.

În varianta lui La Fontaine, greierul e mai cerebral, drept care formulează abil și direct condițiile: ,,Pe cuvînt de lighioană, / Voi plăti cinstit, cucoană, / Cu dobînzi, cu tot ce vrei!“  Pentru el,  e o problemă financiară, nu morală. Copil crescut în comunism, nu vedeam acest aspect important – muzicantul cîștigase în urma cîntatului și fiindcă făcuse asta ,,toată vara“, cîștigul, vezi bine, îi permitea să dea și o eventuală dobîndă. În plus, era un mod de a recunoaște truda posacă a furnicii – el se și bucurase muncind, de-asta pierduse noțiunea timpului… Visul contemporan cu noi, adică munca să întîlnească pasiunea, să intri în flow și porțile succesului ți se deschid. De remarcat că acest greier stă mult mai bine în privința stimei de sine, de aici și strategia diferită pe care o folosește.

Furnica lui A. Donici îi cere greierului o dublă reconversie profesională – să devină dansator, apoi muncitor: „Acum joacă, dacă poţi, / Iar la vară fă ca mine“. Ironia e evidentă, semn că nu se pricepe să dea feedback… Oare e vorba aici de o multispe­cializare, înaintea epocii multitasking? Sau furnica e o perfecționistă? În varianta franceză, greierul își cunoaște propria valoare și rolul în colectivitate: „Zi şi noapte am cîntat / Pentru mine, pentru toţi“, dar tot la reconversie ajunge, împuns de săgeata sarcasmului: „Joacă astăzi dacă poţi!“. Dincolo de ironia desprinsă din limbaj, este subliniat, explicit, și un defect al furnicii: ,,Nu-i din fire darnică“, trecut sub tăcere în varianta românească. În plus, nu are abilități de comunicare, „răspunde cam răstit“ și vorbește puțin, „scena“ fiind a greierului. Posacă, sarcastică, tăcută, ea nu are tocmai stofă de eroină, nici nu a descoperit secretul fericirii de-o vară, dar cîștigă la capitolul siguranță: e sătulă și fără grija zilei de mîine. Azi, parcă aș citi o poveste corporatistă…

Sugestia ambelor texte este că greierul nu a obținut policalificarea solicitată, nu s-a adaptat, fiind rezistent la schimbare – fie nu a fost capabil, ceea ce îl face un loser, fie nu a vrut să renunțe la pasiunea lui, ceea ce îl face un erou al identității asumate. Pusă în raport cu contextul scrierii, fiecare variantă ilustrează un anume mod de a privi lumea – doar că pe vremea copilăriei mele nu existau perspective, ci o unică perspectivă…

Cu adevărat modelatoare pentru mine a fost varianta lui G. Topîrceanu. Am descoperit-o prin clasa a cincea, cînd trăiam într-o lume democratică. Greieruşul ,,negru, mic, muiat în tuş“ m-a făcut să nu mai omor vreunul prin ograda bunicilor, dar și să îmi amintesc că, pentru mine, vara însemna muzica lui, a serilor cînd, pe balcon, visam la raiul curții de la țară. Artist și melancolic cu acte în regulă, acesta nu cere, nu varsă lacrimi, nici măcar nu vorbește cu furnica, într-un act de totală sfidare, ci cu toamna. La ce bun să lupte – „de-acuş s‑a isprăvit“. El și miorița ar fi veri primari, legați prin pesimismul cu care privesc lumea, victime ale unui mindset fix, rigid. E un greier cu experiență, strănepot al celor invocați anterior, care știe ce îl așteaptă: ,,Fi’ndcă nu-mi dă niciodată“; în plus, ține la propria imagine, pe care nu poate să o falsifice atît de ușor pe Facebook: „Şi-apoi umple lumea toată / Că m-am dus şi i-am cerut…“ Cu ajutorul lui, mila a alungat vina din mintea mea…

Cînd am ales, în adolescență, un profil umanist, un cunoscut m-a avertizat că voi avea o viață de greier. Am tresărit – nu știu dacă din vină sau din milă. Mai degrabă a fost o surpriză, nu mă identificasem niciodată cu acest personaj. De atunci, mi-a devenit mult mai simpatic. Așa am descoperit prejudecățile privitoare la artiști sau la „umanioare“, am înțeles de ce greierul lui Topîrceanu era „muiat în tuș“ și depresiv, iar răutățile furnicii ieșeau la suprafață. Eu însămi conștientizam că a fi furnică poate fi păgubos, că părinții mă învățaseră un rol unilateral și copleșitor.

Azi, mă străduiesc să fiu, măcar din cînd în cînd, un greier autentic. Nu-i ușor, fiindcă, inconștient, iubesc furnica din mine.

Marilena Șerban este profesoară și coordonează filiala din București a ANPRO (Asociația Națională a Profesorilor de Limba și Literatura Romînă „Ioana Em. Petrescu“ – www.anpro.ro).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.