Atenţie: aliment condimentat ideologic

Publicat în Dilema Veche nr. 201 din 15 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 1986, un jurnalist italian, Carlo Petrini, a ales un mijloc de protest original faţă de ceea ce se numeşte "mcdonaldizare": a chemat cîţiva compatrioţi să mănînce paste în faţa unui McDonald’s din Roma. Un revoluţionar pas înainte în comparaţie cu tradiţionalele cocktailuri Molotov aruncate în geamurile gigantului american. Gestul de frondă a fost actul de naştere al mişcării slow food, care, în opoziţie cu conceptul de fast food, încearcă să promoveze bucătăria tradiţională, cea a mîncărurilor făcute alene, în ritmul gospodinelor de odinioară. În curînd, avea să se repete povestea cu avangardiştii demolatori de canoane care, cu vremea, se clasicizează: mişcarea slow food, care şi-a ales drept simbol melcul, are mii de membri pe cinci continente, este partener de discuţii al unor organizaţii transnaţionale precum UE sau Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie şi coordonează tîrguri de anvergură, cum ar fi Salone del Gusto, cel mai mare tîrg mondial de vinuri şi mîncare de calitate. Totodată, se consideră protector al produselor locale şi al micilor fermieri, în faţa marilor producători de profil. Aşadar, slow food a izbutit să devină atît de trendy şi cool, încît McDonald’s şi KFC fac acum figură de plicticoşi neo-conservatori yankei. Cum în era globalizării particularul devine peste noapte universal şi viceversa, slow food şi-a deschis filială şi în România. Se numeşte "Revoluţia Pleşcoi" şi este o mişcare culturală care urmăreşte "păstrarea şi valorificarea patrimoniului gastronomic şi cultural specific românesc" şi "identificarea a cît mai multe produse tradiţionale şi protejarea acestora în faţa pericolului dispariţiei, prin promovarea şi încurajarea introducerii lor în circuitul economic". Ultimul eveniment mediatizat este o statuie a Evei din cîrnaţi de Pleşcoi, realizată de sculptorul Adrian Ilfoveanu şi expusă la Clubul Ţăranului. Opera de artă şi-a propus să atragă atenţia asupra patrimoniului gastronomic local şi să protesteze faţă de producerea pe scară industrială a cîrnaţilor, care nu mai are prea mare legătură cu ceea ce fac, în gospodăriile lor, Evele din localitatea buzoiană. Cîrnaţii de Pleşcoi sînt un laitmotiv al mişcării. Anul trecut s-a organizat şi un flash mob în faţa McDonald’s-ului din Piaţa Romană, în care participanţii au mîncat cîte o bucată de cîrnat, reiterîndu-se astfel actul fondator din Capitala peninsulară. Tocmai atunci mentorul Carlo Petrini se afla pentru prima oară în România, în Ardeal, unde se delecta cu preparate din carne de porc, brînzeturi şi dulceţuri făcute în gospodărie. N-a putut să fie de faţă la eveniment, dar a transmis că este alături "întru spirit". În schimb, s-a întîlnit cu ministrul român al Agriculturii şi a apărat, în declaraţii publice, produsele şi metodele de lucru tradiţionale în faţa producţiei industriale. Problema cu revoluţiile, după cum se ştie, este că, oricît de revoluţionar ai fi, se ivesc alţii care-ţi arată că te-ai îndepărtat de la calea dreaptă. Mereu va exista un grup de iacobini, gata să ghilotineze dacă nişte girondini mai pragmatici păstrează ceva rămăşiţe de Ancien Régime. Aici intră în scenă Societatea Vegetarienilor din România (SVR), care a fost atît de scandalizată de carnagiul reprezentat de statuia Evei de Pleşcoi, încît a venit cu un comunicat redactat în acelaşi limbaj apocaliptic, prin care adversarii mcdonaldizarii biciuiesc mondializarea gusturilor: "Noi nu sîntem de acord că un morman de carne poate reprezenta altceva decît crimă sau moarte, iar procesul de la ucidere pînă la Ťartizanare» este unul la limita acceptabilului. E chiar aşa bine că cineva a consumat 70 kg de carne pentru a obţine o figurină - zicem noi dezgustătoare - dintr-o masă intrată deja în putrefacţie? Ceea ce numiţi dvs. artă, noi considerăm abuz inutil asupra mediului şi o încălcare a valorilor etice şi a drepturilor animalelor". Şi, cireaşa de pe tort, SVR apreciază că mişcarea slow food are în arsenal aceleaşi metode perverse ale Duşmanului: "Înlocuirea numelui (din hamburger în Pleşcoi) nu va rezolva dilemele alimentare şi problemele de sănătate. Să ţinem cu dinţii de ceva nesănătos, doar pentru că face parte dintr-o tradiţie, găsim că este nechibzuit, şi ne aşteptăm ca în spatele acestui motto declarat să fie o mare industrie profitabilă". De-aici se vede că protestul la protest trage şi singura soluţie, în bucătărie şi în afara ei, este un sănătos pluralism. Cam cum au făcut anumite lanţuri de fast food cînd au pus în vitrine anunţul: "Avem şi mîncare de post!". Dincolo de revoluţii, mişcări sau directive, e loc şi pentru palinca românească, şi pentru pálinka ungurească. Ai de ales să mănînci un hamburger sau o şaorma pe fugă, să comanzi un meniu vegetarian sau să savurezi pe îndelete, împreună cu convivii, sărmăluţe ori pasta carbonara. Cîtă vreme pot coexista în pace un patriotism care nu sparge ferestre la McDonald’s şi o globalizare care nu dispreţuieşte cîrnaţii locali, rămîne cum am stabilit: Poftă bună! Hai noroc!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Un asalt dincolo de orice imaginație, în „Historia” de mai
„Un asalt îndrăzneţ, dincolo de orice imaginaţie“. Așa a numit Churchill operațiunea de salvare a lui Benito Mussolini din hotelul Campo Imperatore, în ziua de 12 septembrie 1943. Dosarul de luna aceasta este dedicat unui raid ca în filme, prezentat pas cu pas. Revista vă așteaptă și cu alte surpri
image
Spitalul de la Palatul Regal: Regina Maria, „mamă a răniţilor”
Regina Maria începuse, încă din anii neutralităţii, un plan de susţinere al războiului din punct de vedere sanitar şi medical, bazându-se pe experienţa – ce-i drept, mai redusă – din timpul războiului balcanic.
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.