Amîndoi la 60: ea, la doi; el, la patru

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În spatele statisticilor Statisticile Primăriilor de sector şi ale Stărilor Civile nu au, în acest sens, date concludente. Nu consemnează faptul de a fi un fenomen. Existenţa lor este doar o pată de culoare. Un amănunt picant, o dovadă, poate, a tradiţionalului încă nestrămutat, însemnat în catastifele groase şi amintirile amuzate ale unor funcţionari de Stare Civilă. Căsătoriile după şaizeci. Ceva sporadic. Ceva "drăguţ", ceva "dulce". Doar cîteva cupluri pe an. Chiar dacă studiile arată, într-adevăr, că vîrsta "tinerilor" care se însoară a înaintat, ajungîndu-se, treptat, înspre 30-35 de ani, cupluri de pensionari care îşi mai legalizează amorul... nu prea există. Cel puţin nu urban. Ce se întîmplă însă cu dragostea la şaizeci? Există, chiar neprinsă de statisticile legalităţii? Dispare, acoperită de năvala anilor, atrofiată de tabieturi şi de prea multă viaţă trăită? Etajul doi La început vecinii s-au uitat cam cîş. Adică ce faceţi voi doi acolo? Oameni bătrîni, cu părul alb şi vă ţineţi de prostii! Că aşa sînt vecinii, şi cînd n-au motiv, bîrfesc, darămite cînd au! Astăzi, doamna de la doi are peste şaizeci. Împlineşte, cu voia lui Dumnezeu, 63 în februarie. A fost căsătorită mai bine de jumătate din ei. A fost bine? Cînd mai bine, cînd mai rău... înţeleg că nu a fost vorba de o pasiune devastatoare, din aceea care durează pînă după moarte. A fost... normală. Cu suişuri şi coborîşuri şi multe, foarte multe compromisuri. Acum, îmi spune, ăsta e secretul unei relaţii de durată: să ştii să faci compromisuri şi să n-o ţii numai pe-a ta. Că doar n-oi fi tu deţinătorul adevărului absolut. Într-o zi i-a murit bărbatul. A suferit, n-a suferit... un ultim compromis, cică, pe care trebuie să-l faci într-o căsnicie. Să fii de acord ca celălalt să se ducă şi să ştii să-l laşi. Şi a rămas singură. Copii n-a avut, n-a fericit-o Cel-de-Sus, iar restul familiei... împrăştiată prin toate colţurile ţării. A rămas, după ce i-a plecat omul, singură-cuc în trei camere decomandate. Seara începea să scărţîie mobila şi să pocnească parchetul. Apoi, în timpul zilei... găteşti de unul singur, pentru unul singur, mănînci de unul singur... n-ai cu cine schimba o părere la un film sau la un telejurnal. Nu mai ai cu cine face un compromis. Şi de asta treci cel mai greu, pentru că o întreagă viaţă te-ai obişnuit să o faci. Să ai, adică, un suflet lîngă tine. Vorbea ea cu şoricarul ei, dar şoricarul ei e şoricar şi nu-ţi poate răspunde şi dacă îţi răspunde, ai impresia că mereu este de acord cu tine. N-ai cu cine, la o adică, să te mai cerţi. Etajul patru La etajul patru, nevasta i s-a prăpădit, Dumnezeu s-o ierte, cu 15 ani în urmă. Nu s-a recăsătorit. Avea copil mic şi n-avea timp să iasă la bere, să socializeze cu colegele de serviciu. Poate că ar fi făcut-o, poate că s-ar fi recăsătorit, dar cînd te iei cu una, cu alta, cu viaţa, adică, timpul trece şi ajungi la pensie fără să-ţi dai seama că nu mai eşti verde. De fapt, de abia cînd i-a plecat fata de-acasă şi-a dat seama. S-a trezit dintr-odată, aşa, că nu mai are nici un rost. Că aude ţiuitul singurătăţii. Pe copii îi vede, dar rar. De sărbători, mai ales, şi n-are ce le reproşa. Doar el ştie cît de greu e să trăieşti, cînd ai de muncit. Şi aşa, l-a podidit. Urîtul. Fusese mereu prin preajma lui, după ce i-a murit nevasta, o femeie cum rar se mai găseşte. Şi oftează şi-mi arată o poză din anii ’60 cu o domnişoară blondă, cu părul vălurit. În primele luni de pensie se trezea de dimineaţă, cu bucurie, încercînd să se amăgească... că "azi" cică are timp berechet... în sfîrşit fac şi eu ce vreau. Dacă am chef să stau în pat, stau în pat, dacă vreau, mă uit la televizor... Atîtea opţiuni încît de multe ori îl apuca seara tot aşa, fără să ştie pe care să o aleagă. De "dolcele" ăsta "far niente" te plictiseşti însă destul de repede dacă duci în spate o viaţă întreagă de trudă. De la doi la patru Şi se tot întîlneau, ba cînd ea ieşea cu şoricarul în parc şi el se întorcea de la pîine, ba pe scară, se salutau, schimbau, aşa, fugitiv, cîteva impresii, terminate, de obicei, cu aceeaşi concluzie. E greu la bătrîneţe şi mai greu la singurătate. Mai apoi, din ce în ce mai des, cînd şoricarul trebuia plimbat, doamna de la doi îl întreba pe domnul de la patru dacă mai are pîine şi dacă nu... iar domnul de la patru, ca prin farmec, mereu avea nevoie să iasă la o cumpărătură. Şi aşa, din cumpărătură în cumpărătură, au început să se depene amintiri, să se invite reciproc la cîte o cafea sau tocăniţă, să vadă împreună un film cu Alain Delon, sau cîte un talk-show, că tocmai se primise la patru, de la ţară, o sticlă de ţuică de prune "rară". După care sărbătorile, familia... pînă la urmă mutatul împreună, doamna de la doi la domnul de la patru, că doar se înţeleg de minune, fac astfel şi economie, apartamentul doamnei l-au închiriat şi... mai scot şi un ban. De dragoste? Doamna de la patru rîde, şi-şi acoperă obrazul cu palma. Poate ar fi roşit dacă n-ar fi avut atîtea riduri. După care îmi răspunde de singurătate. Şi mai întreb... de ce ea la patru şi nu el la doi. Şi-mi aminteşte regula de aur. Un compromis. Să nu mai audă noaptea că scîrţîie mobila.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.