Ambiţii, revolte şi... mulţumiri

Publicat în Dilema Veche nr. 179 din 12 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fire Club este renumit pentru atmosfera sa nonconformistă şi boemă. Am intrat cu oarecare ezitare şi plină de prejudecăţile unei mame aşezate, cu aspiraţii middle-class, ca să stau de vorbă cu cîţiva proaspeţi absolvenţi de facultate şi clienţi ai localului, despre idealurile lor în această etapă a vieţii. Mă aşteptam să mă cam repeadă sau să nu mă bage în seamă. Nu a fost aşa, interlocutorii mei au fost deschişi şi cooperanţi: Inginer telecomunicaţii într-o firmă privată: "Sînt mulţumit cu ce fac. Ca salariu, sînt mediu încîntat, dar îmi place munca mea, sînt multe challenge-uri, în fiecare zi se mai întîmplă cîte ceva nou. Am terminat acum doi ani. Pe atunci îmi doream să călătoresc tot timpul şi să am firma mea, tot în domeniul ăsta. Şi acum mai sper să am un business şi să îl lansez. În ceea ce priveşte idealurile materialiste: românii sînt puţin cam nebuni cu simţul proprietăţii. Nu ştiu ce să zic, dacă e neapărată nevoie de casă şi toate cele. Alte idealuri, general umane? Acum chiar sînt într-o perioadă în care am contact cu cancerul, şi chiar mă gîndesc că ar trebui să se facă ceva pentru cei care suferă de boala asta. Dacă aş putea într-un fel sau altul să ajut, nu m-aş da înapoi. Mi-ar mai plăcea să am aşa, o echipă de fotbal de copii, dacă se poate, cu o singură femeie". Ingineră proiectantă, absolventă de acum doi ani: "Vroiam să ajung într-o firmă privată, cu capital străin, unde să dezvolt o carieră. M-am angajat la o companie cu capital francez, unde nu e ceea ce m-am aşteptat. Mă gîndesc chiar să plec din ţară, pentru că, pe partea auto, firmele franceze deţin monopolul. M-au nemulţumit salariul, felul în care sînt trataţi angajaţii. Aş vrea să călătoresc, să învăţ cît mai multe şi să capăt experienţă profesională. Şi aici ni s-au promis toate astea, dar am fost ţinuţi la un anumit stadiu, cît să depunem muncă de negru şi să fim serviabili. Sigur, m-aş gîndi să-mi iau o casă, dar nu am nici cea mai mică şansă în momentul de faţă, e o aspiraţie mult prea înaltă. De idealuri altruiste nu prea am timp, am devenit egoistă după job-ul ăsta". Consilier vînzări, 27 de ani: "Am absolvit de trei ani Politehnica. Am început să muncesc încă din timpul facultăţii, ca agent de vînzări. Nu am urmărit neapărat să lucrez în domeniu, ci să am un serviciu respectat, plătit bine, eventual un post de conducere. A trebuit să-mi schimb serviciile ca să avansez: la o singură firmă e foarte greu s-o faci, aşa sînt angajatorii în ziua de azi. La angajare ţi se spune că salariul e progresiv, că ai şanse de promovare, dar, în realitate, ei nu vor decît să tragă de pe urma noastră, şi nu să ne ofere vreo posibilitate. Cred că mutarea din firmă în firmă te ajută să cîştigi experienţă şi să evoluezi. Nici acum nu sînt mulţumit profesional. Ca să-ţi iei casă în Bucureşti, trebuie să ai un salariu foarte mare, mai ales pe cartea de muncă... Mi-aş dori să găsesc şi eu o firmă serioasă, pînă la urmă, care să se gîndească şi la angajaţi, şi la oportunităţile lor. Idealuri personale sînt destule pe care, în mare parte, le-am şi îndeplinit: am o viaţă frumoasă, mă simt bine în pielea mea, sînt ok, nu am nici o problemă. Ştiţi ce înseamnă să ai succes? Înseamnă să faci lucrurile obişnuite neobişnuit de bine. Atîta timp cît faci asta, ai o viaţă echilibrată". Asistent vînzări, 29 de ani: "Am terminat Psihologia, care momentan nu îmi foloseşte la mai nimic. La începutul facultăţii, am sperat să prind un om lîngă care să stau şi de la care să învăţ şi să pătrund tainele meseriei. Că aşa, dacă am fi deştepţi, toţi ne-am duce la bibliotecă, am citi mai multe cărţi şi nici prin facultăţi nu am mai trece... În patru ani am devenit cinic, m-am prins cum stă treaba. Viaţa trece prin stomac şi trebuie să faci ceva: de cînd am terminat facultatea, am lucrat în cinci locuri care nu au nici cea mai mică legătură cu ce am făcut acolo. În rest, nu sînt nici cu salvarea omenirii, sînt relativ egoist, mie să-mi fie bine, ceilalţi pot să crape, în afară de familie şi prieteni. Sînt prea puţin nobil pentru idealuri înalte. Cred în ceva deasupra noastră, dar nu sînt fanatic. M-am cam liniştit în România, nu vreau să trag mai mult decît e nevoie, îmi place aici, îmi plac oamenii, îmi place stilul de viaţă. Ideea de bază este: în momentul în care îmi găsesc ceva în domeniu să stau, să învăţ, şi să mă ocup eu, de la un moment încolo, de problemă. Mi-ar plăcea să-mi fac un cabinet de terapie de cuplu. Altfel, mă mulţumeşte ce fac acum: pînă una-alta, serviciul ăsta nu-i nici bun, nici rău, nu cîştig nici mult, nici puţin, pot să mă văd cu prietenii seara la o bere, şi să nu mă stresez foarte mult, în week-end să ies să mă distrez. Nu am planuri mari de viaţă, căsătorii, copii, să salvez omenirea, să întemeiez case, familii. Vreau să ajung la 60 de ani un om cu nervii odihniţi. Nu ştiu dacă e lipsă de ambiţie, egoism, lene, dar mie îmi place şi încerc să mă ţin de chestia asta".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Din istoria cozonacului: de la pufosul din „La Medeleni“ la economicosul comuniștilor, copt pe ambalajele de la unt
Unul dintre cele mai iubite deserturi, care împletește religia cu laicul, tradiția cu inovația și care mereu are miros de copilărie, este cozonacul. „Weekend Adevărul“ vă conduce în câteva puncte-cheie ale istoriei acestei prăjituri.
image
Cum să bem corect apă pentru a ne hidrata corespunzător. Sfaturile unui medic nutriționist
Medicii subliniază că, pentru a îmbunătăți sănătatea și starea de bine, este crucial să înțelegem cum să bem corect apă în timpul zilei pentru a ne asigura că organismul primește hidratarea necesară
image
Ceapa verde și beneficiile ei pentru sănătate. Ce persoane trebuie să fie precaute cu consumul acesteia
Ceapa verde este nelipsită de pe mesele românilor, mai ales în sezonul de primăvară. Puțini știu însă că, pe lângă gustul pe care îl are, leguma oferă și beneficii importante pentru sănătate

HIstoria.ro

image
În 1942, Armata Română a prăznuit Paștele pe Frontul de Est
Paştele din 1942 a căzut pe 5 aprilie 1942. Armata Română se afla în plină Campanie din Est. Mai erau șapte luni pînă la Dezastrul de la Stalingrad, moment de răsturnare strategică în cel de-al doilea Război mondial.
image
Atacul japonez de la Pearl Harbor, o surpriză strategică pentru SUA
Personalului SIGINT din cadrul US Navy urmărea acțiunile și deplasările flotei japoneze prin analiza traficului radio.
image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.