Nu am nici o idee pentru cina din seara asta. Am invitați și tare aș vrea să pregătesc ceva special. Voi începe cu niște aperitive. Caut repede pe Google „idei aperitive cină”, dau pe imagini și scroll, scroll, scroll pînă cînd găsesc o poză care îmi surîde. Arată bine tartele astea cu pere, brînza cu mucegai și cimbru. Mai ales că am deja majoritatea ingredientelor. Mă pun pe treabă.

Cu mîinile murdare de unt, reactivez ecranul telefonului și mai verific o dată următorii pași. Schimb și melodia din playlist, că asta mă enervează. Sub reflexia luminii, se vede urma de grăsime pe care tocmai am lăsat-o pe ecran, dar nu contează, și-așa e murdar mereu de mai-știu-eu-ce. După ce termin de gătit, fac o poză tartelor aburinde, proaspăt scoase din cuptor, să îi trimit mamei pe WhatsApp, să vadă ce bucătăreasă bună sînt. Stai, că mă suna Ana. Cred că invitații au ajuns deja.

Tocmai ați asistat la un episod tipic din viața unui „millennial”, adică parte din generația tinerilor născuți între anii 1980 și 2000, pe care aparent îi caracterizează anumite trăsături comune. Dependența de tehnologie, în special de smartphone, se pare că este una dintre caracteristicile lor comune. Un studiu realizat de Think with Google în iunie 2015 și numit „Cooking Trends Among Millennials: Welcome to the Digital Kitchen” a scos la iveală felul în care 55% din cei cu vîrste între 25 și 34 de ani folosesc smartphone-ul sau tableta în timp ce gătesc. Studiul se adresează în special brand-urilor din industria alimentară. Pe lîngă concluziile trase, este și plin de idei despre modul în care companiile se pot apropia de această generație tînără și care sînt oportunitățile pe care ar putea să le exploreze. Tot conform studiului, se pare că printre cele mai populare canale YouTube în rîndul tinerilor se numără cele despre mîncare, cu termenii „How to…”, asociați cu sfaturi practice, fiind în topul căutărilor. De asemenea, se pare că cea mai mare grijă în bucătărie a celor din generația Millennials este unde să își pună smartphone-ul ca să nu verse nimic pe el.

Exista oare grija aceasta și în trecut, cînd se foloseau mult mai mult cărțile de bucate? Îmi vine în minte caietul de rețete de prăjituri al mamei, scris cu migală de mînă. Avea cuprins și, pentru unele rețete mai simandicoase, chiar și ilustrații cu forma pe care prăjitura trebuia să o ia. Rețetele erau culese din vecini și de la rude, împărtășite pe bucăți de hîrtie la petreceri sau reuniuni, dacă ai mei fuseseră impresionați de tratație. Totuși, ceea ce mă intriga cel mai mult, copil fiind, erau urmele de aluat, ulei sau degete murdare de ciocolată lăsate în urma procesului de pregătire a prăjiturilor pe paginile caietului. Îi dădeau viață și le personalizau. Paginile erau adevărate cîmpuri de luptă. Cele mai populare rețete aveau și cele mai multe pete, cum astăzi cele mai populare rețete online au cele mai multe steluțe de rating. Astăzi, urmele de grăsime de pe smartphone-ul devenit carte de bucate part-time mă înfioară. Dacă se strică? Cîte bacterii s-au strîns oare pe ecran în urma unui episod culinar mai puțin îngrijit? N-am mai văzut caietul de prăjituri al mamei de ceva timp, la fel cum nu am mai văzut pe acasă nici colecția de reviste Practic în Bucătărie pe care mama și bunica le cumpărau în fiecare lună. Au fost scoase din uz. Acum, mama folosește telefonul pentru a căuta rețete noi. Ba chiar le distribuie pe Facebook pe cele pe care le consideră mai deosebite. Să fie oare doar cei din generația Millennials care folosesc smartphone-ul în bucătărie? Sau doar ei sînt cei demni de a fi analizați? Le-aș recomanda celor de la Google să își mărească spectrul cercetării. Le-aș da drept argument un episod curios cu tata, care deși nu a fost vreodată implicat în procesul de pregătire a mîncării, a insistat cu mîndrie că el a fost cel care a descoperit nu știu ce rețetă cu paste și carne de curcan care a făcut furori la masa festivă de Sfîntul Ion. Nu vreau rețeta, oare? Îmi trimite link-ul numaidecît… 

Laura Marinică este specialist în comunicare și locuiește la Londra.

Foto: flickr