Sub numele cuprinzător al „certei“ – cu variantele lui pitorești, mai rar folosite sau uitate: cioandră, ciorovăială, price, sfadă, voroavă, zîzanie – se înscrie un spectru larg de împrejurări: de la hîrjoane și hărțuieli verbale cotidiene, la scandaluri în toată regula; de la rafinate, dar nu mai puțin înverșunate dispute academice, la încăierări de stradă sau războaie. Ura, violența, mînia și resentimentul fac parte și ele din bestiarul certurilor.

Ceartă, din latinescul certare, înseamnă la origini „a se lupta“ – cu arme sau cuvinte, „a căuta să biruiești pe adversar cu vorba“ (DLR). Dacă cearta dintre indivizi poate degenera în bătaie, cearta între popoare se transformă adesea în război.

Pe lîngă accepția curentă a „certei“, ca discuție aprinsă în contradictoriu, „a certa“ însemna odinioară și „a pedepsi“, „a trage la răspundere“, „a amenda“ sau „a instrui“, „a învăța pe cineva“. „Cearta“ subîntinde astfel un arc vast de nuanțe și semnificații – de la diafanul „Flori și stele, Se certau noaptea între ele.“ (V. Alecsandri) la drasticele „Pre cela ce nu ceartă Dumnezeu aicea, acolo în ceaia lume-l va certa [pedepsi](Cazania lui Varlaam), „Judecătorul îl va certa [amenda] cu bani sau cu dobitoc“ (Pravila de la Tîrgoviște), și „Îmi ieșiră înainte doi sfinți îngeri, și mă certară [învățară] să nu merg mai înainte că voi pieri.“ (un manuscris din 1784)

„Ceartă“ și „cert(itudine)“ au, în latină, rădăcini comune; cearta e, în fond, o luptă de impunere a unei certitudini. Dacă în primul caz, al altercației clasice, e vorba de confruntarea reciprocă a două sau mai multe certitudini subiective și contingente, în cazul certei „punitive“ sau „didactice“ confruntarea e unidirecțională, iar certitudinea – venind din partea unei autorități (lege, divinitate) – e obiectivă, necesară, indiscutabilă.

Calitatea subiectului nu garantează calitatea certei: poți purta o discuție în contradictoriu decentă despre recolta de grîne și te poți certa ca la ușa cortului pe teme metafizice. Cearta are o economie misterioasă și imprevizibilă. Sperăm că în Dosarul de față vom reuși să lămurim cîte ceva.

Ilustraţie de Ion BARBU