Pisicile și marea

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Pisicile și marea jpeg

E incredibil de cald la mijloc de noiembrie și eu merg pe faleză cu doi peștișori într-o pungă, căutînd o pisică. De obicei, ți se împleticesc printre picioare. Azi, nu. Aproape că ne știm. Eu pe ele chiar după nume. Nume pe care, desigur, eu le-am dat.

E un motan gras, cenușiu, impunător. E șeful lor – zic eu. Așa că l-am botezat Eforilă. Unei pisici gri-vărgate, cu un model pe nas, de parcă ar purta o mască venețiană, îi spun Psiholoaga. Știți ce face? Stă ca un sfinx pe un stîlpișor al falezei, cu spatele la mare și cu fața spre băncile pe care se așază turiștii tomnatici. Practic, stă față-n față cu ei. De vorbă, ca la psiholog.

Și e blîndețea întruchipată. Se lasă mîngîiată în fel și chip de oricine are răgazul să o răsfețe. Și, slavă Domnului, toată lumea are. Nimeni nu se grăbește.

Odată, stăteam pe una dintre bănci, față-n față cu Psiholoaga. În spatele meu se opresc doi domni:

– Ce faci, domnu’ Geo?

– Uite, am venit s-o văd. Dacă n-o văd o zi, parcă-mi lipsește ceva!

– Domnule, știi că și eu sînt la fel?

Vorbeau, desigur, despre mare. Domnu’ Geo, un romantic îndrăgostit de mare, a lăsat Vatra Dornei și s-a mutat la Eforie Nord acum cinci ani. Era elev de școală cînd l-au trimis părinții într-o tabără, la Năvodari. De atunci i-a spus lui marea ceva. Și s-a gîndit: cînd o să fiu mare, la mare mă mut!

A continuat să vină, în tinerețe, vara, ca ospătar. Ochii se bucurau de polonezele care împînzeau atunci litoralul românesc, dar sufletul tot la mare i-a rămas. Spune că îi dă o energie, așa... ceva special. „Mă îmbrac dimineața ca un somnambul, și picioarele parcă mă duc singure pe faleză!“

Celălalt, domnul Crivăț, e lup de mare. Spune că e ca și cum s-ar fi născut în barcă. Tatăl său a fost șeful unei cherhanale și îl lua dimineața, la 5, pe motocicletă, apoi – hop! – în barcă, la pescuit. Cînd a crescut, s-a făcut salvamar. Și el are amintiri cu polonezele pe care le plimba cu barca. „Acum, nici bărci nu mai au salvamarii!“ – îmi spune. „E drept, nici poloneze nu mai vin.“ Apoi a fost navigator. 30 de ani pe mare.

„Poate nu întîmplător, casa dumneavostră seamănă cu un vapor!“ – spune domnu’ Geo, care parcă a avut o revelație. Ce de nostalgii îți dă marea!

În ziua aceea, nici unul dintre peștii rămași de la cină nu a ajuns la vreo pisică pe care o știam. Dar nu contează. Unul a fost înfulecat din zbor de o mîță disperată, încît am rămas cu capul peștelui în mînă, iar celălalt a ajuns la o roșcată care l-a mîncat de îndelete, chiar în mijlocul falezei.

Mai e Pisica Bibelou. Stă nemișcată la intrarea magazinului din centru pe care scrie mare MĂRFURI CONFISCATE. Nimeni nu știe de unde sînt confiscate. Dar e singurul loc unde poți să faci toamna shopping în orașul-satelit-stațiune. Nu mai vorbesc de prețuri. Ba trebuie să vorbesc!

Cu fabulosul preț de 2 lei mi-am cumpărat o fustă-pantalon din denim, cu 4 lei un tricou din bumbac, iar cu alți 2 lei o frumoasă eșarfă, tocmai bună de fluturat în vîntul blînd, tomnatic, de la mare, din noiembrie.

Stațiunile de pe litoral devin toamna localități obișnuite, aproape pustii, dacă te gîndești la furnicarul de peste vară. Localnicii se plimbă, parcă fără nici un țel, cu o sacoșă goală în mînă. Ba prin magazinul cu mărfuri confiscate, ba prin piața mică, cu două-trei tarabe. E și un mic bazar cu mărfuri chinezești și rusești, un BAR DE ZI. Olteanu. Librăria JANETTE, coaforul unei turcoaice în spatele pieței...

Orașul e împărțit în două: partea dintre mare, cu hoteluri și vile, și partea dinspre ghiol, cu casele localnicilor. Prima arată ca după război (a se citi sezon), cu multă mizerie, spații verzi neîngrijite, ale nimănui. Plaja e, toamna, plină de mucuri de țigară, plastice și doze de tot felul. Scări improvizate din lemn care urcă spre faleza nouă sau scări din piatră masivă făcute acum 40-50 de ani, care urcă spre faleza veche, pe jumătate prăbușită. Restaurante cu obloanele trase. Vile superbe, părăsite, dar cu un farmec care te duce cu gîndul la sudul Franței sau nordul Italiei. Cîte o fereastră uitată demult deschisă, la care flutură o perdea înnegrită de ploi, te face să te gîndești ce o fi dincolo de ea. Vreo fotografie înrămată, plină de praf? Sau o masă rotundă acoperită cu un macrame atîrnînd cîș?

Pe străzile comerciale care duc spre mare au rămas ceea ce peste vară au fost magazinele sau tarabele estivale. Acum, jalnice. Mă uit pe cîte un geam și văd busturile goale ale manechinelor din plastic lăsate în mijlocul magazinului. O tarabă a fost împrejmuită cu un gard de sîrmă. Înăuntru – cutii întregi cu încălțăminte. Papuci sau sandale. 5 lei perechea – scrie pe eticheta rămasă de peste vară. Cîteva perechi de pantofi cu toc înalt au fost agățate spre stradă, în sîrmă. Ar putea să ia oricine pantofii din catifea verde care se visau, probabil, în picioarele unei domnișoare, la discotecă, sau la o plimbare, pe faleză.

pantofi jpg jpeg

V-am spus că în stațiunea cucerită de pisici, pe terasa unei autoserviri, unde toată vara s-au vîndut, desigur, „cele mai bune preparate de pe litoral“ (cum scrie pe o reclamă), stă, paznic destoinic, un cîine mare și lățos? Dacă te apropii de terasa pustie, latră. Dacă nu, își vede de somnul lui cu aerosoli.

Revenind, în partea dinspre Techirghiol sînt, așadar, casele localnicilor. Mici, cochete, acoperite cu viță-de-vie sau cu zorele la porți, grădini pline de flori, totul liniștit, curat, îngrijit. Zona are aerul patriarhal al unui loc unde trăiesc oameni. Nu turiști.

Doamna Paraschiva – „Chivuța îmi spune toată lumea“ – este o femeie măruntă, slăbuță, se bucură de pensie și – vara – de nămolul din ghiol. Spune că la sanatoriu nu mai au loc de cîți străini vin să se trateze. Nu-și amintește ca Nicolae Ceaușescu să fi venit vreodată la Techirghiol, dar îmi spune că Liviu Dragnea ar fi fost pe aici să se trateze, anul trecut. Vorba aceea: „Techirghiol miraculos, vii bolnav, pleci sănătos!“.

Doamna Chivuța a lucrat în comunism la secția de covoare din Eforie. Își amintește de un covor la care a țesut mai bine de o lună de zile, împreună cu vreo patru colege. „Era un covor mare, cu Lenuța și Ceaușescu în bărcuță, treceau pe sub pod. Covorul ăla ne fusese comandat de la București și trebuia să fie gata cînd s-a inaugurat Canalul Dunăre – Marea Neagră. Pe unde o fi acum covorul ăla?… Nimeni nu știe.“

Anul acesta, în fine, s-au băgat gaze în Eforie Nord. E bine, dar e și rău, pentru că tot orașul e traversat de șanțuri care cine știe cît o să mai rămînă așa, pînă vor fi asfaltate. Zici că o cîrtiță uriașă a brăzdat străzile în lung și-n lat. Așa arată și strada Mării, chiar lîngă faleză. Pe aici, cîrtița uriașă a trecut acum vreo doi ani. E răscolită de la un capăt la altul. Se lucrează. Mai exact, se modernizează, cu fonduri europene. La fel e și Eforie Sud: răscolit de aceeași cîrtiță uriașă.

Mai e o pisică. Nu i-am văzut niciodată fața. Vărgată și cenușie, stă încolăcită la soare, la geamul bazinului în care ne strîngem vreo 30 de femei, în fiecare dimineață, la 8,30, fix. Noi, înăuntru, în apa neagră-verzuie, cu alge și nămol sapropelic, direct din ghiol. Ea, afară, dincolo de geam. Îi vedem doar spinarea arcuită.

Momentul meu favorit este cînd tînăra asistentă spune cu voce caldă, dar autoritară: „Iar acum, doamnelor, mîinile pe șolduri și vă deplasați pe vîrfuri“. Atunci începe o mișcare lentă, browniană, în care fiecare o ia într-o altă direcție, riscînd să ne ciocnim, ca mașinuțele acelea din parcurile de distracții. Dar evităm impactul luînd-o brusc într-o altă direcție.

Îmi mai place cînd… „Doamnelor, vă apropiați de bară și ridicați piciorul încet, apoi, brusc, îl aduceți în poziția inițială“.

Arătăm, așa, ca niște balerine care au mîncat prea multe amandine la viața lor, baletînd în apa verzulie și sărată. Din cînd în cînd, pleosc-pleosc, mîinile noastre lovesc apa riscînd să trimită stropi sărați întotdeauna în ochii celeilalte. Și se aude un clipocit, ca un ecou, în sala mare, cu pisică la fereastră.

Liliana Nicolae este jurnalist la Radio Eu­ropa FM. A publicat recent cartea de reportaj Locuri, oameni, poveşti, Editura Casa de pariuri literare.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Parteneri

Directorul unei multinaţionale a cheltuit 100 000 $ pentru a trimite 400 de angajaţi într un team building în Maldive   jpeg
Turismul de afaceri: cât alocă firmele pentru fiecare angajat trimis în străinătate
În prima jumătate a anului, piața turismului de afaceri a reflectat cu fidelitate comportamentul precaut al companiilor din România. Acestea au amânat luarea unor decizii, așteptând clarificarea politicii fiscale a noii administrații.
Cala s’Almunia, foto Shutterstock jpg
Unde se află plaja „ascunsă” a pescarilor din Spania: „Acest loc este fantastic”. Este renumită pentru frumusețea apei turcoaz
Cauți inspirație pentru următoarea destinație de vacanță? Cala s’Almunia, un golf pitoresc situat pe coasta insulei Mallorca, din Spania, te așteaptă cu apele sale turcoaz uimitoare, formațiunile stâncoase superbe și casele tradiționale ale pescarilor!
magistrala m7 foto facebook jpg
Magistrala M7 prinde contur. Metrou între Piața Unirii și Bragadiru, cu 15 stații și 13 kilometri de traseu
Autoritățile au dat startul proiectului pentru magistrala M7 de metrou, care va lega Piața Unirii de Bragadiru, trecând prin zone importante ale Capitalei.
Oana Radu și Cătălin Dobrescu au fost căsătoriți timp de 3 ani
Cătălin Dobrescu continuă să rupă tăcerea. Fostul soț al Oanei Radu, noi declarații halucinante despre relația cu artista: „Mi-a clonat Whatsapp. A rămas însărcinată și....”
După o lungă perioadă de discreție, Cătălin Dobrescu, fostul partener de viață al cântăreței Oana Radu, a decis să rupă tăcerea. Acesta face publice detalii dureroase din mariajul cu artista, aducând acuzații grave care ar fi stat la baza divorțului.
Nicușor Dan FOTO Mediafax Foto Alexandru Dobre jpg
Nicușor Dan, „bombardat” cu întrebări la Bruxelles, de susținătorii lui Georgescu: „Ca de obicei, vă blocați”
Președintele României, Nicușor Dan, a fost întâmpinat la Bruxelles de mai mulți români nemulțumiți, care i-au adresat întrebări despre taxe, pensii și venituri. Vizibil luat prin surprindere, șeful statului nu a reușit să ofere un răspuns clar.
Magazin FOTO  Unsplash jpg
Cât costă alcoolul, țigările, hotelurile și îmbrăcămintea în România comparativ cu țările din Uniunea Europeană. Care sunt cele mai scumpe destinații
În 2024, cheltuielile de consum ale gospodăriilor din Uniunea Europeană au continuat să reflecte disparități semnificative de la un stat membru la altul.
gheata pixabay jpg
Pericolele consumului excesiv de gheață pe timp de caniculă! Medicii avertiează asupra riscurilor
Când temperaturile depășesc frecvent 35 de grade Celsius, mulți români recurg la băuturi pline de cuburi de gheață pentru a se răcori rapid. Totuși, medicii trag un semnal de alarmă: acest obicei aparent inofensiv poate avea efecte negative asupra sănătății.
ATM, foto Shutterstock jpg
Înșelătoria prin care un român a fost păcălit să creadă că va câștiga mii de euro. Suma impresionantă pe care a pierdut-o
Un român și-a pierdut economiile pentru avansul la o casă, după ce a fost păcălit de un fals agent de investiții. Bărbatul a crezut că va obține 40.000 de euro, însă a ajuns să fie înșelat cu o sumă considerabilă.
BeFunky collage   2025 06 25T200247 014 jpg
Cum poți folosi caisele care ți-au rămas în frigider? Prăjitura gustoasă de vară, care se prepară cu doar câteva ingrediente. VIDEO
Cu doar câteva ingrediente și fără tehnici complicate, această prăjitură cu caise promite să devină desertul preferat al sezonului. În plus, este soluția perfectă pentru a nu mai lăsa fructele să se piardă prin frigider.