Normală ca afară. Am cîștigat, ce facem mai departe?

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Gînduri pe invers despre migraţie jpeg

„O țară ca afară“ este acum și un site: otaracaafara.eu. Este ceea ce anunțam aici acum două luni, cînd vă regăseam: vom discuta foarte concret despre cum modernizăm România folosind instrumentele pe care le avem ca stat membru al Uniunii Europene. Vă ziceam atunci că acesta este proiectul meu principal ca europarlamentar: să unesc punctele între regulamente europene și modul în care statul român gîndește programele de modernizare cu fonduri europene, între directive adoptate pe bandă la Bruxelles/Strasbourg și deficitul de aplicare în România.

Acum vreo 170 de ani, cînd începea povestea asta cu modernizarea României prin ancorarea în Vest – și trebuie să scriu odată despre neopașoptismul de azi –, s-a plecat cu entuziasm, apoi s‑a resimțit foarte rapid prăpastia dintre țara reală și țara legală. Între un regat puternic afară și o populație analfabetă în proporții covîrșitoare înăuntru. Între o elită intelectuală pe care acum o invidiem și o masă imensă de țărani bolnavi de bolile sărăciei. La 12 ani de la intrarea în UE, cred că sîntem într-un moment asemănător. Am avut un salt de modernizare început înainte de aderarea la UE chiar, apoi cîțiva ani buni, a venit criza economică și de atunci sîntem pe o traiectorie în care deficitul de modernizare nu pare a se micșora. Curînd, la nivel mental, în dezbaterile publice, contramodernismul va avansa. Mare parte din victimele deficitului de modernizare, „ăștia“, și-au luat lumea în cap și s-au mutat prin alte țări – tocmai i-am văzut pe unii dintre ei votînd și arătînd degetul unui sistem care i-a făcut să plece.

Mai avem puțin și intrăm în anul 2020. Acum zece ani se făcea mare caz de Strategia UE 2020. Cum anul din nume e după colț, nimeni nu face un bilanț ca să vedem ce ne-a ieșit din ce ne-am propus acolo. Nu foarte multe. Dar acum nu doar UE, ci ONU de-a dreptul are Strategia 2030. Știu că sînteți obosiți să auziți de strategii de acest gen, dar ceva trebuie să ne propunem, ca țară. Altfel se văicăresc politicienii că nu avem proiect de țară – uitați proiect de țară: să coborîm spre media UE la gospodării fără apă curentă. Noi chiar luăm în serios Strategia 2030 și zicem că proiecte de țară alternative sînt apă de ploaie – haideți să ajungem la mediile europene pe chestii concrete care țin de viața oamenilor. Pe www.otaracaafara.eu găsiți unde stă România la vreo sută de indicatori față de media UE: la cît gunoi reciclăm, la cîți murim pe șosele și cîți murim de boli cronice raportat la suta de mii de locuitori, la cîți oameni trăiesc în case fără apă curentă și canalizare. Chestii de acest gen – care erau valabile și pe vremea lui Carol I, sînt valabile și acum. O să tot revin la ele.

Am lansat proiectul și site-ul pe 1 decembrie. Imediat după ce lumea intra în case după parada de ziua națională. Nu a fost o coincidență. Am zis că e cel mai bun moment ca să vorbim pe bune despre unde mergem ca țară. Mai ales că tot încerc să îndrept atenția colegilor mei de politică spre o realitate care începe să ne slăbească mișcarea: deficitul de soluții. Nu de soluții macro, strategice – să fie bine! –, ci de soluții din astea concrete, ancorate în răspunsul la întrebarea ce e de făcut imediat, mîine. Ce faci tu, tînăr politician antisistem, #omnou și #fărăpenal fiind, dacă ești pus mîine șef de instituție? Te duci la poartă, îți faci un selfie, bagi un live țopăitor pe Facebook. Și apoi?

Generația asta politică de după Colectiv este foarte bună în a reacționa. Este și foarte capabilă în a se organiza, a se mobiliza și a se uni pentru a fi contra ceva. Dar rețeta asta este cumva depășită prin victorie. Da, am cîștigat. La mulți ani, România! Olé, olé, dictatorul nu mai e!

Dragnea e istorie, Dăncilă cam la fel, un partid care părea acum cîteva luni un mamut imbatabil a pierdut nu doar puterea, dar întregul narativ dezvoltat din 2016 – anti-anticorupție, populism, antioccidentalism – este pe moment compromis. Un președinte prea molcom timp de cinci ani i-a zdrobit la vot, preluîndu-ne complet mesajul: a organizat un referendum cu temele noastre, s-a pus șef de batalion pe frontul radical anti-PSD.

Iohannis a bătut PSD cu organizarea PNL și cu discursul USR. Și cînd zic „discurs USR“, vă rog să nu interpretați strict și să mă întrebați la care comunicat al Biroului Național sau la care decizie de Comitet Politic mă refer. Mă refer la USR ca stare de spirit, care e mai mare decît partidul, care e depozitara speranțelor și a nervilor unei întregi generații și ale unei întregi clase de mijloc care nu se poate obișnui cu ideea că fiecare persoană poate trăi rezonabil într-o țară care nu e ca afară.

Românii au ales binele mai mic. A fost modul lor de a fi radicali într-un mod conservator. Ce se întîmplă cu starea de spirit USR? Ce urmează pentru o mișcare contra atunci cînd spiritul ei a cîștigat războiul și ea a pierdut o bătălie? Ce faci atunci cînd ideile tale devin program de guvernare pentru altcineva? Mai ales cînd nu ești prea convins că el crede pe bune în ele sau că nu e foarte sigur că le vrea aplicate?

Eu zic că devii gardianul lor. „O Țară ca Afară“ a fost gîndul PRO asumat instinctiv în stradă de oamenii adunați CONTRA ceva. Eu cred că noi, politicienii ieșiți din mișcarea asta, avem datoria de a pune pe masă permanent chestii foarte concrete care țin de funcționarea reală a țării, care trebuie să reducă distanța dintre țara din vorbe și țara din fapte. De a insista pînă la granița dintre perseverență și pisălogeală, de a răspunde la întrebarea: ce e de făcut? Dar nu cu strategii mari, ne-am săturat de astea. Ne-am săturat de strategii mari lăsate în sertar. Nu vrem să contribuim la umflarea așteptărilor, cred că trebuie să vorbim mereu foarte concret, foarte aplicat.

De pildă, „România educată“ este un proiect frumos. Promovat de președinte în primul mandat. A durat trei ani să fie scris și a dezamăgit pentru că e vag. Dar direcția e bună. De acum, „România educată“ trebuie să fie aplicat în fiecare zi de un guvern care guvernează pentru că președintele i-a acordat această încredere, prin transfer de la românii care l-au votat. Unul dintre studiile de caz cu care am lansat www.otaracaafara.ro se referă la felul cum folosim banii europeni pentru a combate sărăcia și abandonul școlar. „Soluții de guvernare la cheie“ se numește butonul respectiv. În 2016 am operaționalizat programul național „Fiecare copil la grădiniță“. Fiecare copil din familii foarte sărace primește un tichet social de 50 de lei pe lună, cu condiția strictă de a merge la grădiniță. A făcut minuni. Anul următor au fost 30.000 de copii în plus în grădinițe. Copii care nu pierd contactul cu mediul de dezvoltare – e cea mai eficientă metodă de a reduce abandonul școlar în mediile foarte sărace: să ții copiii în sistem chiar înainte de a începe școala. Apoi am făcut posibil ca acești copii să primească rechizite din fonduri europene, dintr-un program special al UE pentru sărăcia extremă. Guvernele PSD-ALDE au avut nevoie de trei ani ca să organizeze o licitație și să distribuie aceste rechizite – și în loc s-o facă simplu, cum am propus noi, pe ideea că fiecare copil care ia tichetul e automat eligibil pentru rechizite, a făcut-o complicat, obligă părinții să vină să dea declarații pe proprie răspundere – vorbim de oameni fără școală în general. PSD-ALDE s-au asigurat astfel că frauda cu rechizite a fost stîrpită din fașă. Evident, efectul măsurii este mult diminuat, dar guvernanții PSD-ALDE au fost drastici în a se asigura că nu pun săracii mîna pe rechizite în mod nejustificat. Asta după ce oricum nu le-au distribuit trei ani, pentru că nu i-a păsat nimănui de la Ministerul Fondurilor Europene de chestia asta. Aș fi vrut să vă mai zic de programul „Școală pentru toți“, lansat cu mari peripeții în 2016 – povestea întreagă e pe site – și care, după ce a fost întîrziat doi ani, acum e în derulare și circa 75.000 de copii săraci vor sta la școală pentru că am avut tupeu să rupem cercul vicios al proiectelor de tip POSDRU de frecat hîrtii și indicatori pe hîrtie. Dacă ar fi să stau liniștit că nu am trecut degeaba prin viața publică, programul „Școala pentru toți“ e dovada – 193 de milioane de euro ajunși în mod real la copiii săraci. Ei bine, aș vrea să văd discuția dusă, de la chestiuni strategice din „România educată“ al președintelui Iohannis, la chestiuni de acest gen: cine face, cu ce bani, calendarul și acțiunile exacte. Cred că astfel putem traduce cel mai frumos spiritul ANTI în spirit PRO.

„O Țară ca Afară“ e o încercare de a da sens concret discuției despre modernizarea României. Scriu asta de 1 decembrie, fix înainte de a da OK-ul pentru lansarea www.otaracaafara.ro. La mulți ani, România! Vei fi „o țară normală“ atunci cînd nici unul dintre copiii tăi nu va mai dori să fii „o țară ca afară“.

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.