Mîndria de a te educa

Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Mîndria de a te educa jpeg

„Ambițiile tind să rămînă netulburate de realități!” este motto-ul începutului de capitol al cărții citite de o tînără în metrou. Nu știu ce carte e și nu întreb. Cuvintele lui Frank Herbert îmi aduc aminte de oameni pe care i-am întîlnit astă-vară...

Am ținut drumul în jos la stînga în loc să continuăm în dreapta la bifurcația nesemnalizată. Am ajuns într-un sătuc cretan care ieșea din mare, cu o faleză scurtă între patru restaurante și două cafenele. Ne-am hotărît să luăm o cafea grecească, iar lîngă masa noastră două fete stăteau aplecate într-un mod curios peste cărțile voluminoase pe care le citeau. Păreau imune la peisajul sublim din fața noastră, iar muzica odioasă de la bar – era hip-hop grecesc! – nu părea să le deranjeze. Purtau haine ușoare de in și se sprijineau cu picioarele goale pe marginea de piatră care delimita spațiul alocat celor patru măsuțe de o plajă îngustă cu pietriș gălbui. Fișau paginile cu creioane tocite, cînd nevasta-mea îmi hrănește curiozitatea: „Tipa de lîngă noi citește în greacă, iar cealaltă în portugheză!”. Aveau și dicționare (germană-greacă și germană-portugheză) în care subliniau cuvinte și scriau de zor.

Educația omului începe din prima zi de viață. Sîntem educați și ne educăm singuri. Privind în oglinda retrovizoare, îmi amintesc că am avut o profesoară de limba română în liceu care, în ciuda aplecării mele către lectură și materiile socio-umane, m-a ținut un an de zile numai în nota 5, pînă a venit tata la școală ca să oprească nedreptatea. Mi s-a spus în repetate rînduri că nu pricep precum ceilalți, primeam adesea corecții prin comparație cu colegi obligatoriu mai buni. Nu mi-a cultivat nici un profesor încrederea în mine, tot la fel cum, astăzi, oameni din jurul meu îmi povestesc cu convingere cum copii lor „nu sînt în stare de nimic”, „sînt niște momîi”, „nu au ambiție”, „nu pun mîna să citească o carte” și, astfel, își ratează șansa unui viitor însemnat. În schimb, am primit limitări și restricții: ce să nu facem, ce să nu zicem, pe unde să umblăm și cu cine să ne întovărășim. Oameni aproape de vîrsta a doua din cercul meu apropiat intră în terapie psihologică, recunoscîndu-și limitările fricilor cultivate în tinerețe de părinți și de sistemul educațional românesc. Este obligatoriu să nu greșești și să ai întotdeauna măsură! Adică nu poți să plîngi în hohote și nici să rîzi cu poftă. De-asta nu știm să gestionam eșecul, iar succesul propriu este greu de recunoscut.

Cineva îmi povestește că o profesoară i-a spus, în clasa a VI-a, că va fi întotdeauna un elev de nota 6 sau 7. Și așa a fost! Mîncam într-o dimineață cu un cuplu de amici care au un copil – se întîmpla cu mult înainte de pandemie. Copilul mînca cu poftă, iar maică-sa îl fixa întruna, repetîndu-i: „Mănîncă încet, că ai să te îneci!”, „Mănîncă încet, că ai să te îneci!”. Pînă s-a înecat.

Văd că apar elevi de liceu care vorbesc la emisiuni TV despre educația din România. Educația este pe buzele oricărui politician ca un proiect obligatoriu de țară, fiind necesară reforma programei școlare. Cărțile pe care le citim sînt prea vechi: Ion e istorie sătească, Moromeții e un film alb-negru, iar Pădurea spînzuraților e un roman SF fără credibilitate. Trebuie să venim în actualitate, deși nu e clar ce înseamnă asta. Nici mie nu mi-e clar, adică nu propun soluții izbăvitoare, dar mi se pare că atenția reformei educaționale trebuie îndreptată înspre cultivarea curajului tinerilor noștri, a unei culturi a reușitei prin înțelegerea rolului educativ al eșecului și acordarea încrederii că tinerii noștri vor deveni oameni integri care vor cunoaște succesul.

Revenind la fetele studioase cu care ne învecinăm la cafenea și observînd obiectivul pe care și-l setează cu ambiție de animal de pradă înfometat, acela de a învăța greaca și respectiv portugheza în concediu, recunosc că eram contrariat de faptul că nu se opresc din a progresa. Un prieten austriac îmi reproșează că nu învăț limba germană în condițiile în care el, la vîrsta de 40 de ani, învață singur latina, urmează studiile facultății de filosofie din Viena și muncește opt ore pe zi. Ce ambiții înalte, cîtă îngîmfare să crezi că poți învăța greaca sau că merită efortul de a citi și înțelege (în vacanța din pandemie!) o carte voluminoasă în portugheză și, mai ales, că ai timp la mijlocul vieții pentru limbi străvechi și incursiuni în fundamentele metafizicii, pretinzînd și altora să zboare către piscurile tale înalte…

Dar am observat diferențele dintre cultura noastră educațională și cea a vesticilor. Convingerea că ei sînt în stare de orice. Determinarea cu care își susțin punctul de vedere, fermitatea cu care își apară drepturile și ușurința cu care își setează țeluri pe care cei mai mulți dintre noi (românii) le privim neputincioși. Noi urmăm studii superioare pentru a avea acces la „un loc de muncă bun”, iar locul de muncă devine un scop final al educației celor mai mulți dintre noi. În Vest, însă, educația este un efort continuu, este o chestiune de mîndrie personală.

Dacă educația trebuie reformată și sîntem fini cunoscători ai lipsurilor educației din țara noastră, propun să începem cu ergometria fenomenului educațional, să aducem mijloacele mai aproape de scop (jurnalistul american Sydney J. Harris spunea că „scopul educației este să transforme oglinzile în ferestre”). Educația este pînă la urmă o chestiune de ambiție și curaj, de voință și stimă de sine. Dacă nu pornim orice schimbare în educație de la casa părintească în care aceste atribute ale caracterului copilului sînt definite, sistemul educațional poate să se reformeze întruna.

Foto: flickr.com

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.