Marea de gunoi

Publicat în Dilema Veche nr. 853 din 13 - 19 august 2020
Marea de gunoi jpeg

Este incredibil cît de multe lucruri ne trebuie pe plajă: șezlonguri, umbrele, cearșafuri, măsuțe, telefoane, cărți, țigări, scrumiere, mîncare, băutură, șepci, loțiuni de plajă, ochelari de soare, bani, prosoape, haine de schimb, papuci, eșarfe, cărți de joc, table, tunuri cu apă, mingi. Din neglijență, am omis multe dintre accesoriile de primă folosință, fără de care confortul unei zile de bronzat ne-ar fi serios periclitat. Căci nu te duci la mare ca să te privezi de confort, nu? Chiar și așa, cu toate cele utile la îndemînă, siesta îndestulată este mereu amenințată de familii numeroase care vin și se inserează între umbreluțe, la limita distanței de 2 m, sau de fumători care fumează toți deodată, ca să trăiască bucuria inhalării de nicotină împreună. Nu mai vorbim de melomani care ascultă manele în telefon sau de copiii care aleargă și împrăștie nisip exact după ce te-ai cremuit științific cu crema factor 30. Supărători sînt și vecinii de cearșaf care sînt amîndoi experți în resurse umane și care sînt la un fel de competiție în stăpînirea domeniului, în timp ce terasa pune muzică de bubuie, iar oameni feluriți străbat regulat plaja cu colaci, scoici, nămol. De aceea, pentru că ai venit la mare cu nervii în piuneze, iar aici nimeni nu ți-i menajează, este nevoie de multe lucruri care să te facă, cu adevărat, fericit și să te ajute să te bucuri de vacanța pe care o meriți pe deplin.

La sfîrșitul zilei, cînd soarele la amurg colorează apa Mării Negre cu o paletă incredibilă, cînd omenirea se împuținează și terasele au închis, poți contempla, în liniștea punctată de țipetele pescărușilor, valurile. Pur și simplu, valurile. Doar că această bucurie simplă este maculată de mizeria pe care marea încearcă să o returneze posesorilor. Fiece val aduce cu sine ambalaje dintre cele mai diverse, colorate strident. Înapoiază lopățele și găletușe, forme de locomotivă și rățuște, fragmente de plastic care au fost ochelari de înot, pungi, saci, șnururi. Capace și dopuri punctează nisipul, alături de recipiente din plastic și aluminiu, caserole de mîncare și rămășițe de tacîmuri albe, de unică folosință. În zona sălbatică a plajei, o ușă de frigider împrăștie la fiecare val spumă poliuretanică, alături de tuburi ruginite și aproape de a se desface în toate din care au fost, odinioară, alcătuite. Plasticul înfruntă însă mult mai bine apa sărată a mării, iar garnituri de tot felul, bidoane de detergent, flacoane de loțiune de plajă, colăcei și aripioare gonflabile arată ca noi, deși produsele respective nu se mai comercializează de ani buni.

Și chiar atunci cînd credeai că le-ai văzut pe toate și că altceva nu mai poate apărea, un val îți aduce la picioare un pantof de muncitor, cu talpa și bombeul tari și care, judecînd după scoicile care s-au lipit de el, a stat în mare cel puțin un an. Arată foarte bine și, chiar și cu scoici, ar putea face față cu succes rigorilor unui șantier. O sută de metri mai încolo, un alt pantof, alt model, alt număr.

Nimic din ce aduce marea la țărm nu este de valoare. De fapt, majoritatea obiectelor sînt de unică folosință sau ambalaje care oricum se aruncă atunci cînd conținutul este consumat. Nivelul de trai ne permite să aruncăm, să ne debarasăm de lucrurile devenite inutile, pentru a putea cumpăra altele, și altele. Ne actualizăm mereu, din ce în ce mai rapid, pentru a fi în ton cu ultima modă, pentru a fi validați. Iar atunci cînd vedem pe plajă un pui de delfin mort, pe care îl ciugulesc pescărușii, întoarcem capul și ne îndreptăm spre balansoarul din trunchi de mesteacăn, în jurul căruia se încolăcește o iederă de plastic. Acolo, în lumina fabuloasă a apusului, fotografia de profil ne izbutește cel mai bine. Însă, dacă am privi mai atent delfinul, am vedea că din gură îi iese o pungă de plastic și atunci, cine știe, poate că iedera sintetică ni s-ar părea nepotrivită, nelalocul ei, la fel ca tot gunoiul colorat care ne face viața mai confortabilă, în fiecare zi.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.