Lectura oraşului

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Lectura oraşului jpeg

Să citeşti oraşul nu este lucru uşor. De unde să-l priveşti ca să-l cuprinzi cu ochii? De foarte departe, el se înfăţişează ca o siluetă de case, turnuri, cupole, bidimensional, întocmai ca o pictură. De foarte departe, nu-l poţi cunoaşte, nu-i poţi vorbi. Nu-l auzi.

De deasupra, dintr-un montgolfier, poţi observa străzile, bulevardele, pieţele, traficul aglomerat, palatele şi clădirile guvernamentale, catedralele, cartierele, cimitirele, chiar şi micile case. Vezi forma oraşului, iar ea poate fi o pasăre, ca Brasilia, sau un pătrat, ca La Plata, sau chiar stea, cu un cerc de case, iar în mijloc, un fulg de nea, ca Palmanova. Îi înţelegi sensul, sau ţi-l imaginezi. Vezi cartierele bogate şi sărace, după verdeaţă, vezi parcurile şi şantierele înecate în praf. Și chiar ai putea spune că îţi place oraşul, te-ai muta acolo, căci clima e blîndă, aerul curat, casele frumoase, parcurile verzi şi traficul bun, dar ar fi întru totul pripit, căci, coborînd din balon şi străbătînd străzile, ai putea observa faţade coşcovite, uşi bătute în cuie, iarbă pe pragul caselor, storuri trase şi geamuri sparte, cîini urlînd.

Doar parcurgînd străzile, poţi vedea gropile din asfalt, gunoiul de pretutindeni, putregaiul sau, dimpotrivă, căutarea frumosului în dăltuirea pietrelor, în umerii unor felinare, într-o arcadă sau coloană. Poţi auzi rîsete sau scrîşnete de dinţi. Poţi vedea îndrăgostiţi ţinîndu-se de mînă sau oameni trişti alergînd disperaţi. Noaptea, cînd oraşul se linişteşte, îi poţi respira liniştea şi parfumul teilor şi, în zgomotul propriilor paşi, poţi zări, ca într-o pictură de Edward Hopper,  o vitrină luminată şi, la o tejghea, un cuplu. Străbătînd oraşul cu răbdare, îi poţi descoperi reversul ascuns în spatele firmelor luminoase, al restaurantelor scăldate în lumină, rîsete şi clinchet de pahare, şi atunci vei şti dacă e un oraş trist sau vesel, înspăimîntat sau încrezător, nevrotic sau seren.

Arhitectul olandez John Nicholas Habraken spune că lectura oraşului se aseamănă cu observarea unei partide de șah, într-o pauză a meciului. Dacă nu ştii jocul, poţi face o descriere minuţioasă a ceea ce vezi – cai, ture, pioni, pătrate albe şi negre, dimensiuni, diametre, stilistică –, fără a înţelege nimic din ceea ce se întîmplă, de fapt. Cunoscînd regulile, îţi dai seama dacă albul este în avantaj, sau negrul, însă nu poţi şti cine este la mutare, nu înţelegi dinamica. La fel ca într-o partidă de şah, oraşul întîmpină zorii la întretăierea unor vectori opuşi, unor forţe care îl modelează şi îi definesc caracterul. A cunoaşte cu adevărat un oraş înseamnă să-i prevezi viitorul, înţelegîndu-i prezentul. Și nu e de ajuns.

Obrajii orașului sînt brăzdaţi de timp. Un surîs ascunde o cicatrice, iar privirea evocă o iubire pierdută. Sub un palat se află un cartier întreg, distrus fără cruţare, piatră cu piatră, frescă cu frescă, grădină cu grădină, amintire cu amintire. Într-o veselă piaţă unde poţi să-ți comanzi o caricatură pentru un pol, ardeau rugurile sau scîrţîiau spînzurătorile. Pe o scară se mai vede încă o gaură în perete ce mărturiseşte un asasinat. Pe o groapă de gunoi se află acum un parc. Pe un vechi cimitir, o sală de bal. Într-o biserică, un muzeu. Oraşul este viu, renaşte după incendii şi inundaţii, cutremure şi invazii. Surîsul usucă lacrimile, iar sîngele proaspăt clocoteşte. Bătrînii îşi retrăiesc tinereţea, privindu-l. Dacă-i întrebi, îţi vor spune că, în urmă cu cincizeci de ani, strada se numea altfel şi era renumită pentru balurile date de familia ce locuia casa cu logii şi majolică la parter, pînă cînd fiica cea mare a bancherului a fugit cu un soldat din trupele de ocupaţie. Procesiunile religioase o curăţau periodic de patimi şi o fac şi acum, chiar dacă mult mai rar. Ce nu s-a schimbat este pavajul din bazalt şi granit alb, ca o tablă de şah infinită, şi fetele frumoase cărora băieţii le aruncă noaptea trandafiri în balcoane.

Ascultîndu-i pe bătrîni, vei simţi poate o afinitate pentru acel oraş şi vei recunoaşte cu surprindere clădiri pe care nu le-ai văzut niciodată, ascunse într-un vis uitat al copilăriei. Bosajele parterurilor îți sînt familiare, iar piatra cubică este exact cum ţi-o aminteşti. Știi sigur că ai deschis cîndva uşa din lemn cioplit pe lîngă care treci, te întorci cîţiva paşi şi îi încerci clanţa veche, ondulată, ruginită. În parc, o bunică îți zîmbeşte de parcă te-ar ști de copil. Deşi îl vezi pentru prima oară, îl recunoşti: este oraşul tău.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna) jpeg
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna)
Oamenii din Sicilia simt că Etna e parte intrinsecă a identității lor și a tot ce are și ce înseamnă Sicilia.
Un Crăciun vienez jpeg
Un Crăciun vienez
Prima măsură pe care am adoptat-o a fost să arunc toate cardurile de reduceri ale celor 25 sau 28 de lanțuri de farmacii din România.
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă jpeg
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă
Oamenii au acest drept: de a fi bine reprezentați la nivelul administrației publice locale.
E cool să postești jpeg
Țînțarul virtual și armăsarul real
Subiectul „generația 2010 este supusă bullying-ului” oferea, prin particularizare, un vad enorm de atenție.
Povestea fraților Popescu  sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști jpeg
Povestea fraților Popescu sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști
Blocul oprește lumina și scaldă într-o umbră permanentă o importantă zonă a bulevardului, acolo unde nici iarba nu crește.
Geneva  După douăzeci de ani jpeg
Geneva. După douăzeci de ani
La Geneva m-aș întoarce doar dacă mi s-ar propune poziția de șofer/căpitan de Mouette.
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării jpeg
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării
Dunărea are un izvor turistic în Donaueschingen și un izvor nominal, marcat ca atare pe hartă, în locul de unde Brigach și Breg se contopesc.
Cum vorbim despre arhitectură? jpeg
Cum vorbim despre arhitectură?
Arhitectura este adesea privată de un discurs capabil să o aducă aproape de inima publicului său.
Hai hui prin Zakynthos jpeg
Hai-hui prin Zakynthos
Din jurnalul pe care l-am ținut și în care am scris în fiecare seară, cînd se mai lăsa răcoarea, privind livada de măslini a lui Panagiotis, proprietarul impresionantei pensiuni (formată din trei corpuri de clădiri și avînd în total, vreo zece apartamente), reiau cîteva observații și întîmplări trăite pe Zakynthos.
Rafinament rural bucureștean jpeg
Rafinament rural bucureștean
Există anumite zone ale Bucureștiului care îi fascinează pe vizitatori, iar acestea sînt tocmai acele părți ale țesutului urban vechi ce conservă structura rurală a orașului.
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană? jpeg
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană?
Natura de la Roșia Montană, cu un peisaj fabulos, punctat de lacuri artificiale, era mai importantă, pe termen lung, decît puținătatea aurului care ar mai putea fi extras de acolo.
Mai mult decît un joc jpeg
Mai mult decît un joc
Dacă steagul Italiei ar avea o stemă, atunci mingea de fotbal ar trebui să apără undeva, în heraldica acesteia, la fel și azurul tricourilor.
Acum! jpeg
Acum!
Arhitectura rămîne principalul produs cultural care dă seama, cu acuratețe, de spiritul unei epoci, materializat în spațiu construit, capabil să modeleze viața celor cărora le este destinat.
Semnificațiile deșteptării noastre jpeg
Semnificațiile deșteptării noastre
Îndemnul lor la deșteptare este, cel mai adesea, însoțit de trimiterea la imnul național. Este ca o puternică justificare.
Zilele potopului jpeg
Zilele potopului
Provocarea nu este atît ploaia în sine, cît lipsa experienței gestionării unor astfel de cantități.
Orașul polar jpeg
Orașul polar
Îndemnul este să nu mai facem diferențe, cu atît mai puțin diferențe polare și antagonice.
De ce moare o rafinărie? jpeg
De ce moare o rafinărie?
Istoria Societății Steaua Română este bogată, exotică, dinamică, așa cum era și regatul român.
Bazaltul și asfaltul jpeg
Bazaltul și asfaltul
Tehnica pietruirii drumurilor s-a menținut și a luat un nou avînt după ce scoțianul McAdam a redescoperit tehnica romană.
Geografia mall urilor şi hypermarket urilor în Bucureşti jpeg
Geografia mall-urilor şi hypermarket-urilor în Bucureşti
În oraşele post-socialiste shopping mall-urile sînt cu 12% mai aproape de centru decît în cele vest-europene.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.