Fisurile regimului din Belarus se multiplică

Slawomir SIERAKOWSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Fisurile regimului din Belarus se multiplică jpeg

14 august a marcat pentru Belarus un punct de cotitură simbolic. Mii de oameni s-au adunat în Piața Independenței din Minsk, în fața Adunării Naționale. Printre manifestanți – coaliția care a salvat Opoziția în cel mai dificil moment al ei, atunci cînd părea că violența poliției ar putea reuși reprimarea mișcării de protest – s-au aflat un număr mare de femei și de muncitori. Pentru prima oară, autoritățile nu au intervenit, chiar dacă, în urma alegerilor fraudate din 9 august, protestele au fost strict interzise în zona Pieței.

Cei cincizeci de soldați înarmați care au fost prezenți au coborît, simbolic, scuturile. Femeile i-au împodobit cu flori și i-au îmbrățișat, discreditînd o dată în plus regimul președintelui Aleksandr Lukașenko și oferind un exemplu tulburător pentru alți membri ai serviciilor de securitate.

În ziua următoare a avut loc o altă răsturnare de situație. Personalul televiziunii de stat belaruse (în primul rînd personalul tehnic, dar și cîțiva prezentatori), o instituție pînă atunci cu totul subordonată guvernului, a început să se solidarizeze cu protestatarii.

Angajații televiziunii s-au adunat în fața sediului. Seara, cînd protestatarii li s-au alăturat, și-a făcut apariția Natalia Koceanova, președinta Camerei superioare a Parlamentului, care însă nu a reușit să potolească mulțimile. Duminică, televiziunea de stat a transmis pentru prima oară știri despre proteste. La puțină vreme după asta, diplomații belaruși s-au distanțat de Lukașenko – mai întîi, ambasadorul din Slovacia, urmat de însărcinatul cu afaceri din Elveția.

Lukașenko a încercat să curme avîntul Opoziției, organizînd în Piața Independenței un miting cu aproximativ 5.000-7.000 de susținători, aduși cu autobuze speciale. La exact o săptămînă după ce a măsluit alegerile, Lukașenko a încercat să facă o demonstrație de forță și să restaureze steagul roșu-verde ca simbol național al țării sale. Cu o zi mai devreme, steagul alb-roșu-alb favorizat de Opoziție flutura deasupra Primăriei orașului Grodno.

p16 wc jpg jpeg

La miting au luat parte militari și oficialități, dar și muncitori, muzicieni, copii și oaspeți din Ucraina și Georgia – așa-numiți „oameni obișnuiți”, din care vreo zece au și luat cuvîntul. Mesajele lor erau contradictorii, ceea ce părea să reflecte propriile ezitări ale autorităților cu privire la ce e de făcut. Cei care nu aveau o legătură personală cu regimul Lukașenko și care nu erau direct implicați în infracțiunile săvîrșite de dictatura sa au vorbit despre pace, adesea cu lacrimi în ochi. Un artist din Ucraina a spus, evocînd Revoluția Portocalie și episodul Maidan: „Sîntem o națiune dezbinată, frîntă în două”.

Discursurile au stîrnit reacții diferite în rîndurile mulțimii. Un militar împăciuitor din cale afară a fost huiduit. S-au auzit și încuviințări frecvente ale faptului că în Belarus lucrurile nu sînt așa cum ar trebui să fie, și că multă lume e nemulțumită de situația actuală. Pe întreaga durată a mitingului au rivalizat în mod clar două categorii de mesaje – o dihotomie care a devenit evidentă atunci cînd Lukașenko a luat cuvîntul.

Cele mai frecvent folosite cuvinte au fost mir și mirnîi („pace” și „pașnic”), dar cel mai important slogan a fost: „Belarus’ eto mi!” („Belarus sîntem noi!”). Pe de o parte, autoritățile se tem în mod evident de un război civil și de responsabilitatea de a-l fi stîrnit; pe de altă parte, simpatia oamenilor obișnuiți care au participat la miting s-a îndreptat către Opoziție: ei își doresc o viață normală și se tem de violență. Discursurile vorbitorilor era cu atît mai belicoase, cu cît aceștia se aflau mai aproape de cercul Puterii.

Un locotenent-colonel musculos de la trupele speciale ale jandarmeriei (OMON) a luat cuvîntul înaintea lui Lukașenko, declarînd pe un ton amenințător că își iubește patria și că nu o va abandona niciodată. Lukașenko a anunțat apoi că a desfășurat trupe la granița cu Polonia, în apropiere de Brest, și a adăugat că nu va ceda Belarus nici chiar după moartea sa. Lipsa lui de încredere în sine era evidentă; nu dădea impresia unui lider calm, stăpîn pe situație.

Susținătorii săi erau, în cea mai mare parte, din afara Minskului. La început, s-au tot învîrtit în jurul autobuzelor care îi aduseseră, simțindu-se în mod clar pierduți în oraș. În cele din urmă, au fost duși în Piața Independenței, blocată încă de dimineață și încercuită de grupuri de polițiști în civil.

Manifestanții pro-regim se deosebeau cu ușurință de protestatarii Opoziției; în aerul Pieței plutea o tensiune care reflecta teama de viitor a manifestanților și nevoia lor de a auzi un lider care să le redea încrederea. Cînd am început să vorbesc în polonă, relatînd despre evenimente pentru TVN24, am observat priviri ostile, iar unii manifestanți au început să strige la mine.

Reacția Opoziției la mitingul lui Lukașenko a fost pregătită dinainte, ca multe alte elemente ale acestei revolte civice. Demonstranții s-au reunit în Piața Victoriei, în fața obeliscului orașului-erou din Minsk – acolo unde au început și demonstrațiile din ziua alegerilor, cu o săptămînă mai devreme.

În acest loc s-au adunat în jur de 200.000-500.000 de oameni – cea mai mare întrunire din istoria țării, cu coloane de demonstranți întinzîndu-se pe distanțe de kilometri întregi. A fost o amplă demonstrație de putere. Lukașenko a încercat să-și consolideze poziția, dar susținătorii săi au fost copleșiți numeric.

Cu o săptămînă în urmă, forțele de securitate au reușit să izgonească Opoziția din Piață, în mod brutal, unul dintre protestatari fiind ucis. La acest al doilea miting, jandarmeria, incapabilă să reacționeze, nu s-a mai sinchisit nici măcar să facă act de prezență.

Opoziția nu s-a temut de o eventuală confruntare. Chiar dacă au fost prezenți mai multe mii de susținători ai lui Lukașenko, mulți dintre ei polițiști în civil, oricine părăsea mitingul pro-regim se pierdea în marea de steaguri alb-roșu-albe care acoperea întreaga întindere a Căii Independenței. În fața sediului KGB, în arestul căruia se află mulți deținuți, protestatarii au scandat: „Eliberați-i!”. La sfîrșitul zilei, dictatorul odinioară temut și bătăușii săi erau covîrșiți.

Slawomir Sierakowski, fondator al mișcării Krytyka Polityczna, este director al Polish Institute of Advanced Studies (PIASt) din Varșovia și Senior Fellow al Consiliului German pentru Politică Externă (DGAP).

Copyright: Project Syndicate, 2020

traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Povestea românului care spală mașinile regelui Charles. „M-am trezit, într-o zi, cu un telefon de la oamenii lui“
Un tânăr din Tecuci (Galați) plecat să muncească în Marea Britanie și-a deschis propria firmă, iar seriozitatea și munca de calitate l-au adus în postura de a spăla în prezent mașinile Casei Regale, dar și pe cele ale altor celebrități din insulă.
image
Franța se pregătește pentru un război naval „împotriva cuiva care vrea să ne distrugă”
Într-un interviu acordat publicaţiei Politico, contraamiralul Jacques Mallard, comandantul grupului de luptă al portavioanelor franceze, a declarat că forțele navale franceze își schimbă antrenamentul, pregătindu-se de război.
image
Mobilizarea rezerviștilor Armatei Române. „Am tras cu arma, mi-am reamintit, ar trebui introdus serviciul militar obligatoriu!“
Sute de rezerviști din județele Galați și Brăila, cu vârste cuprinse între 37 și 63 de ani, au primit ordine de chemare în unitățile militare. Ei au participat în Poligonul Smârdan (Galați) la un exercițiu de trageri cu muniție reală de război.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.