Cascadorii rîsului la debirocratizare

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Cascadorii rîsului la debirocratizare jpeg

Citesc cu stupoare motivația prin care președintele Iohannis a retrimis în Parlament legea privind debirocratizarea înființării de firme. Legea propusă de Claudiu Năsui și adoptată cu voturile tuturor grupurilor parlamentare spune două lucruri simple: nu mai este nevoie de acordul vecinilor pentru sediul social al firmei și se permite cetățenilor să înregistreze mai mult de o singură firmă (pe numele fiecăruia, fără asociați). Sediul social al unei firme este de facto doar adresa pentru corespondență cu statul. Dacă am avea un stat mai puțin retardat, întreg conceptul de sediu social ar fi trebuit să dispară – în lumea Facebook/Gmail ar trebui să avem cu toții o identitate electronică unde statul să ne trimită corespondența firmei și atîta tot. În ceea ce privește a doua prevedere a legii, aici e chiar mai simplu. Dacă, de pildă, am o firmă de vîndut mănuși unde sînt asociat unic și vreau să fac și altă afacere de pe care să plătesc taxe statului român, statul zice: niet. Nu ai voie să ai mai mult de o firmă. Ce face atunci tot românul antreprenor care insistă să plătească taxe statului? Cei care nu înregistrează firma în Estonia își iau asociat pe altcineva. Deci o mătușă are 1% din a doua firmă și apoi o cauți mereu să semneze diverse acte.

USR a reușit să treacă legea prin Parlament. Apoi președintele Iohannis retrimite legea la Parlament. Pe motiv că se creează suspiciune de fraudă. Dacă o firmă intră în faliment și patronul trebuie să răspundă? V-ați prins? Ei bine, în prezent eliminăm această posibilitate groaznică: răspunde mătușa.

Recunosc acest gen de argumentație. Ideea de bază e că cetățeanul este prin definiție un pungaș și trebuie să aducă regulat niște hîrtii prin care să demonstreze că nu este pungaș. În 2016 am făcut, de la Cancelaria Guvernului, un proiect care s-a numit „Comisia de Tăiat Hîrtii“. Ideea mă bîntuia dinainte de a intra în guvern. Și am zis că mă apuc de ea orice ar fi. Știam că există un proiect cu fonduri europene pe la un minister prin care se face o analiză despre debirocratizare. Era tipicul proiect cu fonduri europene în care funcționari luau bani din proiect pe lîngă salariu, ca să producă hîrtii complexe pe care nu le citea nimeni de la nivel politic. Și fără nivelul politic nu se poate face debirocratizare, pur și simplu birocrația nu se poarte debirocratiza singură. La ministerul „responsabil“ s-a stîrnit panică, deși nu zisese nimic pînă atunci. Așa că s-a pornit o reuniune de lucru. Am primit eu și vreo alți douăzeci de oficiali, din diverse ministere, o hîrtie prin care eram invitați la un grup de lucru pentru debirocratizare. Hîrtia cu invitația purta șapte semnături, de la funcționari, director adjunct, director, secretar de stat, ministru. Multă lume lucrase pe multe hîrtii ca să ne invităm între noi la debirocratizare. La reuniune am aflat că prima analiză urma să fie gata în 2018 (era început de 2016). Eu am zis că nu am deloc încredere în ideea că birocrații fac debirocratizare și, oricum, noi aveam nevoie într-o lună. Stupoare. Am devenit ăla rău de la Cancelarie – deranjam, riscau oamenii să nu își mai ia salariile din proiect bugetate pe doi ani înainte. Cîteva zile nu știam de unde să o apuc – nu că făceam doar asta, între timp lucram la Pachetul Antisărăcie cu vreo treizeci de ONG-uri sociale, lucram sîmbăta la Guvern, unde eram doar noi și SPP-iștii, pentru a porni „Fiecare copil la grădiniță“ și coordonam reuniunile pe afaceri europene ale ministerelor. Deci toate premisele erau făcute ca să uit de debirocratizare. Am zis că totuși nu am venit la Guvern ca să stau la locul meu, desemnat de sistem. Așa că l-am sunat pe prim-ministru și i‑am zis că am un plan. Am decis să fac invers: să întrebăm oamenii, așa a apărut site-ul www.maisimplu.gov.ro (văd că încă există), unde am primit cîteva mii de plîngeri în două săptămîni. A fost o nebunie, presa vuia, Facebook-ul tropăia – maxime așteptări. Am făcut platforma cu voluntari, pentru că funcționarii publici de la Cancelarie erau ocupați cu proiecte europene și se fereau să ne întîlnească. Alți voluntari au luat sesizările și le‑au sistematizat. Miniștrii supărați că de ce ne‑am apucat la Guvern de descentralizare mă turnau la prim-ministru, care încerca să medieze. Eu ziceam că da, sigur, toată lumea e implicată, dar trebuie luna asta, nu peste doi ani, că noi stăm la Guvern un an.

21 wc schreibtisch2 jpg jpeg

Aveam deci niște cazuri cu care să începem, identificate de pe platforma online. Entuziasm maxim, eram ușor înfricoșat de așteptările create. Am decis că ne ocupăm, printre altele, de dosarul pentru indemnizația de creștere a copilului: proaspete mame care aveau de umblat după multe hîrtii și făceau același dosar de mai multe ori. Prim-ministrul dă directivă ministerelor: vor veni niște oameni de la Cancelarie cu propuneri să renunțați la niște hîrtii. Am făcut dosar pentru fiecare hîrtie, cum poate fi eliminată. Cele mai multe nu țineau de legi, ci de ordine de miniștri / șefi de agenții. Dosarele pentru mame țineau de un ordin al președintelui ANPIS – o agenție de la Ministerul Muncii. Ne vedem cu președintele și ne zice că el nu înțelege care e problema, că nu există acele dosare multe. Zic: dom’le, înseamnă că nevastă-mea s-a plimbat ca nebuna cu dosarele alea, voia să facă sport între instituții. Eu credeam că el glumește, așa că am glumit. Dar el nu glumise. Pe bune că omul habar nu avea. Situația era complicată pentru că ordinul său era haotic aplicat de fiecare primărie. Exasperat, eram cam blocat. Nu mă puteam duce la prim-ministru în fiecare zi și pentru fiecare hîrtie, avea omul și alte treburi decît să mă apere pe mine de miniștri enervați și să dea telefoane ca să ajute. Ministra Muncii era enervată că vin unii de la Cancelarie să ceară ceva, chiar dacă zisese prim-ministrul, așa că nu avea de gînd să facă nimic și nu îmi mai răspundea la telefon.

Deci avem cîteva sute de cetățeni care se plîng pe platforma online oficială lansată de Guvern că dosarul pentru indemnizația de creștere a copilului este un coșmar. Avem o analiză care zice că buba vine de la ANPIS. Avem un președinte ANPIS imemorial pe funcție care zice că problema nu există. Așa că îmi vine o idee. Vreți absurd? Putem și noi. Dau un e-mail prin Cancelaria Guvernului și rog doamnele care au născut recent să îmi dea o declarație scrisă adresată „domnului președinte“ prin care povestesc experiența lor cu dosarele respective. Așa că mă duc la ANPIS cu vraful de declarații olografe ale doamnelor de la Guvern: domnule președinte, subsemnata XY declar că a fost așa. Astfel am agreat cu înaltul demnitar că problema există totuși și că nu am inventat-o eu. Dacă rîdeți aveți tot dreptul. Dar să știți că nu a fost singurul caz. De fapt, a fost cam regula. Birocrații au un fetiș pentru aceste hîrtii. De la agenția forțelor de muncă, doamna președintă îmi spunea că adeverința medicală pentru șomeri e necesară, să nu cumva să recomandăm spre angajare un bucătar șchiop. Vedeți dvs., un angajator nu poate face diferența, așa că trimitem toți șomerii la medici, să dea bani pe adeverința că nu sînt bolnavi. La copia legalizată mi se spunea că, dacă nu duci copie legalizată pentru orice, ne trezim cu falsuri la orice. Etc., etc. Și toate astea puse într-un limbaj juridic-birocratic adormitor, fără sens și fără legătură cu viața reală. Doar că, după experiența cu ANPIS și alte cîteva, prezumția inițială că noi doar ce vom prezenta birocraților ce zic oamenii și ei vor vedea lumina și absurdul situației și vor renunța să ne chinuie a fost naivă. În absolut nici o instituție abordată (repet, cu mandat explicit și asumare politică de la șeful Guvernului) nu am găsit deschidere spre ideea de a reduce din povara administrativă pentru cetățean. Absolut toți aveau fetișul respectiv, lumea lor depinde de număr de hîrtii cerute. Ce debirocratizare s-a făcut atunci – și s-a făcut – a fost prin ordonanță de urgență. O ordonanță mare, care a putut să rezolve cîteva cazuri. Și abia după ce am schimbat niște miniștri care blocau procesul (Dragoș Pîslaru a mers ministru la Muncă și a pornit și acolo motoarele, de pildă). De atunci sînt convins că nu există nici o birocratizare reală fără intervenție politică de sus. Și că trebuie să fie o treabă permanentă. Niciodată o birocrație nu se va autodebirocratiza pe bune. Debirocratizare în România nu se poate face pe bune dacă nu va exista, cu mandat politic, un fel de țar pe subiect cum au americanii, care să aibă putere politică să impună ministerelor și agențiilor așa ceva.

Recunosc foarte clar logica răspunsului de la Cotroceni. Semnalul unei guvernări se dă de sus. Cîtă vreme două doamne brave se iau de gît cu birocrația la Ministerul Educației și la Ministerul Muncii, se vor face pași mici înainte. Dar șeful lor cu legitimitate populară dă un semnal fix invers pe un subiect concret, unde Parlamentul s-a mișcat bine. Trist și stupid. „Domnul președinte ANPIS“ – etern, șters, anonim, neales – e peste tot. Și la Cotroceni.

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

Foto: wikimedia commons

Cenzura în Prahova după 23 august 1944 jpeg
Cenzura în Prahova după 23 august 1944
Pînă în august 1944, cenzura nu era atît de strictă, cea antonesciană rezumîndu-se la publicațiile legionare, după cum o arată documentele de arhivă.
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea) jpeg
Roma este eternă, noi – trecători (prin ea)
Roma nu este doar un oraș-muzeu, care te lasă fără grai, înțesat cu biserici baroce, piațete și sute de obiective turistice, ci și un oraș tînăr.
File din activitatea ARLUS în Prahova jpeg
File din activitatea ARLUS în Prahova
„Pentru a duce la bun sfîrșit ceva se cere mai multă conștiință decît șovăială.“
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m am întors din Franța jpeg
11 lucruri care îmi lipsesc de cînd m-am întors din Franța
În Franța am constatat că am drepturi, nu a trebuit să mă gîndesc că aș avea, de la cele mai mărunte, de angajat, de client, de chiriaș, pînă la cele profunde, de om.
Cîte bordeie, atîtea Japonii jpeg
Cîte bordeie, atîtea Japonii
Munca era totul, zecile de obiceiuri și tradiții pe care familia le ținea erau obligatorii și nu era scuzată sub nici o formă absența.
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna) jpeg
Vulcan, mamă, ființă vie (o poveste despre Etna)
Oamenii din Sicilia simt că Etna e parte intrinsecă a identității lor și a tot ce are și ce înseamnă Sicilia.
Un Crăciun vienez jpeg
Un Crăciun vienez
Prima măsură pe care am adoptat-o a fost să arunc toate cardurile de reduceri ale celor 25 sau 28 de lanțuri de farmacii din România.
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă jpeg
Constanța, acest veșnic pacient în stare gravă
Oamenii au acest drept: de a fi bine reprezentați la nivelul administrației publice locale.
E cool să postești jpeg
Țînțarul virtual și armăsarul real
Subiectul „generația 2010 este supusă bullying-ului” oferea, prin particularizare, un vad enorm de atenție.
Povestea fraților Popescu  sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști jpeg
Povestea fraților Popescu sau despre ascunzătorile ingenioase gîndite de arhitecții moderniști
Blocul oprește lumina și scaldă într-o umbră permanentă o importantă zonă a bulevardului, acolo unde nici iarba nu crește.
Geneva  După douăzeci de ani jpeg
Geneva. După douăzeci de ani
La Geneva m-aș întoarce doar dacă mi s-ar propune poziția de șofer/căpitan de Mouette.
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării jpeg
Cine poate spune cum începe? O călătorie la izvoarele disputate ale Dunării
Dunărea are un izvor turistic în Donaueschingen și un izvor nominal, marcat ca atare pe hartă, în locul de unde Brigach și Breg se contopesc.
Cum vorbim despre arhitectură? jpeg
Cum vorbim despre arhitectură?
Arhitectura este adesea privată de un discurs capabil să o aducă aproape de inima publicului său.
Hai hui prin Zakynthos jpeg
Hai-hui prin Zakynthos
Din jurnalul pe care l-am ținut și în care am scris în fiecare seară, cînd se mai lăsa răcoarea, privind livada de măslini a lui Panagiotis, proprietarul impresionantei pensiuni (formată din trei corpuri de clădiri și avînd în total, vreo zece apartamente), reiau cîteva observații și întîmplări trăite pe Zakynthos.
Rafinament rural bucureștean jpeg
Rafinament rural bucureștean
Există anumite zone ale Bucureștiului care îi fascinează pe vizitatori, iar acestea sînt tocmai acele părți ale țesutului urban vechi ce conservă structura rurală a orașului.
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană? jpeg
Mai salvăm, uniți, Roșia Montană?
Natura de la Roșia Montană, cu un peisaj fabulos, punctat de lacuri artificiale, era mai importantă, pe termen lung, decît puținătatea aurului care ar mai putea fi extras de acolo.
Mai mult decît un joc jpeg
Mai mult decît un joc
Dacă steagul Italiei ar avea o stemă, atunci mingea de fotbal ar trebui să apără undeva, în heraldica acesteia, la fel și azurul tricourilor.
Acum! jpeg
Acum!
Arhitectura rămîne principalul produs cultural care dă seama, cu acuratețe, de spiritul unei epoci, materializat în spațiu construit, capabil să modeleze viața celor cărora le este destinat.
Semnificațiile deșteptării noastre jpeg
Semnificațiile deșteptării noastre
Îndemnul lor la deșteptare este, cel mai adesea, însoțit de trimiterea la imnul național. Este ca o puternică justificare.
Zilele potopului jpeg
Zilele potopului
Provocarea nu este atît ploaia în sine, cît lipsa experienței gestionării unor astfel de cantități.
Orașul polar jpeg
Orașul polar
Îndemnul este să nu mai facem diferențe, cu atît mai puțin diferențe polare și antagonice.
De ce moare o rafinărie? jpeg
De ce moare o rafinărie?
Istoria Societății Steaua Română este bogată, exotică, dinamică, așa cum era și regatul român.
Bazaltul și asfaltul jpeg
Bazaltul și asfaltul
Tehnica pietruirii drumurilor s-a menținut și a luat un nou avînt după ce scoțianul McAdam a redescoperit tehnica romană.
Geografia mall urilor şi hypermarket urilor în Bucureşti jpeg
Geografia mall-urilor şi hypermarket-urilor în Bucureşti
În oraşele post-socialiste shopping mall-urile sînt cu 12% mai aproape de centru decît în cele vest-europene.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?