Cascadorii rîsului la debirocratizare

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Cascadorii rîsului la debirocratizare jpeg

Citesc cu stupoare motivația prin care președintele Iohannis a retrimis în Parlament legea privind debirocratizarea înființării de firme. Legea propusă de Claudiu Năsui și adoptată cu voturile tuturor grupurilor parlamentare spune două lucruri simple: nu mai este nevoie de acordul vecinilor pentru sediul social al firmei și se permite cetățenilor să înregistreze mai mult de o singură firmă (pe numele fiecăruia, fără asociați). Sediul social al unei firme este de facto doar adresa pentru corespondență cu statul. Dacă am avea un stat mai puțin retardat, întreg conceptul de sediu social ar fi trebuit să dispară – în lumea Facebook/Gmail ar trebui să avem cu toții o identitate electronică unde statul să ne trimită corespondența firmei și atîta tot. În ceea ce privește a doua prevedere a legii, aici e chiar mai simplu. Dacă, de pildă, am o firmă de vîndut mănuși unde sînt asociat unic și vreau să fac și altă afacere de pe care să plătesc taxe statului român, statul zice: niet. Nu ai voie să ai mai mult de o firmă. Ce face atunci tot românul antreprenor care insistă să plătească taxe statului? Cei care nu înregistrează firma în Estonia își iau asociat pe altcineva. Deci o mătușă are 1% din a doua firmă și apoi o cauți mereu să semneze diverse acte.

USR a reușit să treacă legea prin Parlament. Apoi președintele Iohannis retrimite legea la Parlament. Pe motiv că se creează suspiciune de fraudă. Dacă o firmă intră în faliment și patronul trebuie să răspundă? V-ați prins? Ei bine, în prezent eliminăm această posibilitate groaznică: răspunde mătușa.

Recunosc acest gen de argumentație. Ideea de bază e că cetățeanul este prin definiție un pungaș și trebuie să aducă regulat niște hîrtii prin care să demonstreze că nu este pungaș. În 2016 am făcut, de la Cancelaria Guvernului, un proiect care s-a numit „Comisia de Tăiat Hîrtii“. Ideea mă bîntuia dinainte de a intra în guvern. Și am zis că mă apuc de ea orice ar fi. Știam că există un proiect cu fonduri europene pe la un minister prin care se face o analiză despre debirocratizare. Era tipicul proiect cu fonduri europene în care funcționari luau bani din proiect pe lîngă salariu, ca să producă hîrtii complexe pe care nu le citea nimeni de la nivel politic. Și fără nivelul politic nu se poate face debirocratizare, pur și simplu birocrația nu se poarte debirocratiza singură. La ministerul „responsabil“ s-a stîrnit panică, deși nu zisese nimic pînă atunci. Așa că s-a pornit o reuniune de lucru. Am primit eu și vreo alți douăzeci de oficiali, din diverse ministere, o hîrtie prin care eram invitați la un grup de lucru pentru debirocratizare. Hîrtia cu invitația purta șapte semnături, de la funcționari, director adjunct, director, secretar de stat, ministru. Multă lume lucrase pe multe hîrtii ca să ne invităm între noi la debirocratizare. La reuniune am aflat că prima analiză urma să fie gata în 2018 (era început de 2016). Eu am zis că nu am deloc încredere în ideea că birocrații fac debirocratizare și, oricum, noi aveam nevoie într-o lună. Stupoare. Am devenit ăla rău de la Cancelarie – deranjam, riscau oamenii să nu își mai ia salariile din proiect bugetate pe doi ani înainte. Cîteva zile nu știam de unde să o apuc – nu că făceam doar asta, între timp lucram la Pachetul Antisărăcie cu vreo treizeci de ONG-uri sociale, lucram sîmbăta la Guvern, unde eram doar noi și SPP-iștii, pentru a porni „Fiecare copil la grădiniță“ și coordonam reuniunile pe afaceri europene ale ministerelor. Deci toate premisele erau făcute ca să uit de debirocratizare. Am zis că totuși nu am venit la Guvern ca să stau la locul meu, desemnat de sistem. Așa că l-am sunat pe prim-ministru și i‑am zis că am un plan. Am decis să fac invers: să întrebăm oamenii, așa a apărut site-ul www.maisimplu.gov.ro (văd că încă există), unde am primit cîteva mii de plîngeri în două săptămîni. A fost o nebunie, presa vuia, Facebook-ul tropăia – maxime așteptări. Am făcut platforma cu voluntari, pentru că funcționarii publici de la Cancelarie erau ocupați cu proiecte europene și se fereau să ne întîlnească. Alți voluntari au luat sesizările și le‑au sistematizat. Miniștrii supărați că de ce ne‑am apucat la Guvern de descentralizare mă turnau la prim-ministru, care încerca să medieze. Eu ziceam că da, sigur, toată lumea e implicată, dar trebuie luna asta, nu peste doi ani, că noi stăm la Guvern un an.

21 wc schreibtisch2 jpg jpeg

Aveam deci niște cazuri cu care să începem, identificate de pe platforma online. Entuziasm maxim, eram ușor înfricoșat de așteptările create. Am decis că ne ocupăm, printre altele, de dosarul pentru indemnizația de creștere a copilului: proaspete mame care aveau de umblat după multe hîrtii și făceau același dosar de mai multe ori. Prim-ministrul dă directivă ministerelor: vor veni niște oameni de la Cancelarie cu propuneri să renunțați la niște hîrtii. Am făcut dosar pentru fiecare hîrtie, cum poate fi eliminată. Cele mai multe nu țineau de legi, ci de ordine de miniștri / șefi de agenții. Dosarele pentru mame țineau de un ordin al președintelui ANPIS – o agenție de la Ministerul Muncii. Ne vedem cu președintele și ne zice că el nu înțelege care e problema, că nu există acele dosare multe. Zic: dom’le, înseamnă că nevastă-mea s-a plimbat ca nebuna cu dosarele alea, voia să facă sport între instituții. Eu credeam că el glumește, așa că am glumit. Dar el nu glumise. Pe bune că omul habar nu avea. Situația era complicată pentru că ordinul său era haotic aplicat de fiecare primărie. Exasperat, eram cam blocat. Nu mă puteam duce la prim-ministru în fiecare zi și pentru fiecare hîrtie, avea omul și alte treburi decît să mă apere pe mine de miniștri enervați și să dea telefoane ca să ajute. Ministra Muncii era enervată că vin unii de la Cancelarie să ceară ceva, chiar dacă zisese prim-ministrul, așa că nu avea de gînd să facă nimic și nu îmi mai răspundea la telefon.

Deci avem cîteva sute de cetățeni care se plîng pe platforma online oficială lansată de Guvern că dosarul pentru indemnizația de creștere a copilului este un coșmar. Avem o analiză care zice că buba vine de la ANPIS. Avem un președinte ANPIS imemorial pe funcție care zice că problema nu există. Așa că îmi vine o idee. Vreți absurd? Putem și noi. Dau un e-mail prin Cancelaria Guvernului și rog doamnele care au născut recent să îmi dea o declarație scrisă adresată „domnului președinte“ prin care povestesc experiența lor cu dosarele respective. Așa că mă duc la ANPIS cu vraful de declarații olografe ale doamnelor de la Guvern: domnule președinte, subsemnata XY declar că a fost așa. Astfel am agreat cu înaltul demnitar că problema există totuși și că nu am inventat-o eu. Dacă rîdeți aveți tot dreptul. Dar să știți că nu a fost singurul caz. De fapt, a fost cam regula. Birocrații au un fetiș pentru aceste hîrtii. De la agenția forțelor de muncă, doamna președintă îmi spunea că adeverința medicală pentru șomeri e necesară, să nu cumva să recomandăm spre angajare un bucătar șchiop. Vedeți dvs., un angajator nu poate face diferența, așa că trimitem toți șomerii la medici, să dea bani pe adeverința că nu sînt bolnavi. La copia legalizată mi se spunea că, dacă nu duci copie legalizată pentru orice, ne trezim cu falsuri la orice. Etc., etc. Și toate astea puse într-un limbaj juridic-birocratic adormitor, fără sens și fără legătură cu viața reală. Doar că, după experiența cu ANPIS și alte cîteva, prezumția inițială că noi doar ce vom prezenta birocraților ce zic oamenii și ei vor vedea lumina și absurdul situației și vor renunța să ne chinuie a fost naivă. În absolut nici o instituție abordată (repet, cu mandat explicit și asumare politică de la șeful Guvernului) nu am găsit deschidere spre ideea de a reduce din povara administrativă pentru cetățean. Absolut toți aveau fetișul respectiv, lumea lor depinde de număr de hîrtii cerute. Ce debirocratizare s-a făcut atunci – și s-a făcut – a fost prin ordonanță de urgență. O ordonanță mare, care a putut să rezolve cîteva cazuri. Și abia după ce am schimbat niște miniștri care blocau procesul (Dragoș Pîslaru a mers ministru la Muncă și a pornit și acolo motoarele, de pildă). De atunci sînt convins că nu există nici o birocratizare reală fără intervenție politică de sus. Și că trebuie să fie o treabă permanentă. Niciodată o birocrație nu se va autodebirocratiza pe bune. Debirocratizare în România nu se poate face pe bune dacă nu va exista, cu mandat politic, un fel de țar pe subiect cum au americanii, care să aibă putere politică să impună ministerelor și agențiilor așa ceva.

Recunosc foarte clar logica răspunsului de la Cotroceni. Semnalul unei guvernări se dă de sus. Cîtă vreme două doamne brave se iau de gît cu birocrația la Ministerul Educației și la Ministerul Muncii, se vor face pași mici înainte. Dar șeful lor cu legitimitate populară dă un semnal fix invers pe un subiect concret, unde Parlamentul s-a mișcat bine. Trist și stupid. „Domnul președinte ANPIS“ – etern, șters, anonim, neales – e peste tot. Și la Cotroceni.

Cristian Ghinea este europarlamentar din partea Alianței USR-PLUS. Opiniile sale sînt exprimate în nume personal.

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.