Ashura, zile de doliu – o călătorie în Iran

Corneliu CAZACU
Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Ashura, zile de doliu – o călătorie în Iran jpeg

Ora 4,15 dimineața e departe de a fi potrivită pentru trezire. Și totuși, atît de emoționat eram de apropierea evenimentului care urma să se petreacă în acea dimineață, încît m‑am trezit chiar înainte ca alarma de pe cele două telefoane mobile să sune. O pereche de baterii ale aparatului foto Nikon D850 se încărcase în timpul nopții – două dintre cele șase sau șapte pe care le port mereu cu mine –, iar lîngă ușă, geanta foto Kata cu cele peste opt kilograme de echipament aștepta să fie smulsă și purtată pe umăr. Nici nu am avut nevoie să aprind lumina. Strălucirea gălbuie a lămpii de stradă și clipocitul încărcătoarelor de baterii au fost suficiente pentru a mă ajuta să găsesc calea către ușă. Prăvălit într-un fotoliu masiv din hol, recepționerul dormea în timp ce părăseam hotelul tiptil, cu grijă să nu‑l deranjez.

„Salaam (cu acea pronunție persană care îl transformă într-un «Saloom» ușor nazal), pe mine mă așteptați?“, l-am întrebat pe domnul în vîrstă care aștepta în fața hotelului, într-o mașină cu geamurile lăsate, crezînd că era trimis de contactele mele fotografice din Khorramabad. „Bună dimineața. Nu, mă bucur doar de dimineața aceasta de Ashura“, a venit răspunsul destul de ciudat, cu un accent clar american. „Dar vorbiți ca un american.“ „Da, am locuit în America de mai bine de 25 de ani. M-am întors în Iran și în fiecare an mă scol dis-de-dimineață să urmăresc ceremonia. Pot să vă duc undeva?“

Am găsit întîmplarea aproape neverosimilă: să întîlneşti un americano-iranian zîmbitor în fața hotelului, într-un oraș mic și neturistic precum Khorramabad, la 4,30 dimineața. Dar lucruri încă şi mai ciudate mi s-au întîmplat în timpul călătoriilor (cam cît de ciudat este să întîlneşti un coleg de serviciu într-un sat din India?) și dorința lui de a mă lua în mașină nu mi s-a părut comportamentul obișnuit al poliției secrete. E adevărat, poliția cubaneză mă așteptase într-o Lada în fața „casei particulare“ unde trăsesem în Santiago, dar era pentru a mă transporta la secția de poliție pentru un interogatoriu, nu pentru a-și oferi serviciile gratuite de taxi.

Cu cîteva zile mai devreme, tocmai începusem să mănînc o porție de sarmale într-un restaurant de familie, unde fiul proprietarului se așezase la masa mea, oferindu-și serviciile pentru a mă informa despre Ashura în Khorramabad, cînd un tip de 40 de ani s-a apropiat de mine cu un zîmbet, întrebînd: „Vorbiți românește?“. Mi-a luat cîteva secunde să-mi dau seama că folosise limba română și, de îndată ce am spus da, a început să‑mi explice cît de surprins și fericit este, și cum a aflat că sînt român. Era un client obișnuit al restaurantului, unde venea în timpul pauzei de prînz și, cînd m-a văzut, un străin înalt, cu ochii albaștri, care nu prea arăta a iranian, l‑a întrebat pe fiul proprietarului de unde vin. „Vreau să fii fericit aici. Am fost foarte fericit în România. Am petrecut acolo șapte ani în anii ’90 și, sincer vorbind, mi-au trebuit trei ani să mă readaptez la Iran cînd m-am întors.“ Inutil să spun, cînd am vrut să-mi plătesc prînzul, am descoperit că fusese deja plătit.

În fața hotelului, nu a durat mult pînă la apariția lui Amir, ghidul meu pentru ședința foto de dimineață. Ashura este sărbătorită atît de musulmanii sunniți, cît și de șiiţi, dar din diferite motive. În timp ce sunniții sărbătoresc Ashura în amintirea despărțirii Mării Roșii, ceea ce i-a permis lui Moise și israeliților să scape de armata faraonului, șiiţii comemorează moartea lui Hussein, nepotul profetului Mohammed și al treilea imam șiit, în bătălia de la Karbala, aflat în Irakul de astăzi, în anul 680. Contextul este că, după moartea profetului, în anul 632, a apărut o dispută între o majoritate care dorea titlul de calif pentru Abu Bakr, un însoțitor apropiat al profetului, și o minoritate, numită ulterior Shi’a, care l‑a susținut pe vărul și ginerele lui Mohammed, Ali. Acesta nu a devenit calif, dar a devenit pentru șiiți primul imam, adică un lider desemnat divin.

527895b3583330cd620365dc897fd7c4 jpg jpeg

În anul 680, în timpul lunii Muharram, califul ummayad Yazid i-a ordonat lui Hussein să-i promită loialitate, pe care acesta a refuzat-o, considerînd că domnia lui Yazid este nedreaptă și nelegitimă. Rezultatul a fost uciderea și decapitarea lui Hussein și a majorității familiei și însoțitorilor săi în bătălia de la Karbala. Șiiții consideră martiriul lui Hussein o inspirație în lupta lor pentru dreptate și împotriva opresiunii de către autoritățile de stat. Ashura este comemorată diferit în diferite orașe ale Iranului și, după o ezitare între Zanjian și Khorramabad, alegerea a căzut asupra celui din urmă, unde locuitorii săi comemorează moartea imamului Hussein acoperindu-și fețele și hainele cu noroi uscat și aprinzînd ruguri în stradă. „Unde vrei să mergi? Unde ți-a plăcut ieri seară, lîngă bazar?“, m-a întrebat Amir și împreună am plecat spre o răscruce, aflată mai sus de bazar.

Știam la ce să mă aștept, dar ceea ce vedeam îmi depășea și cea mai vie fantezie: o duzină de bărbați îmbrăcați în haine pline de noroi, strînşi în jurul unui foc mare și, la cîțiva metri distanță, obiectul amintirii mele – o piațetă trapezoidală împodobită cu tuburi strălucitoare de neon și steaguri cu scriitură iraniană, care se termina spre marginea străzii într-o baltă de noroi în care fiecare nou-venit primea imersiunea rituală. Cîțiva fotografi locali dădeau deja tîrcoale, concentrați în mare parte asupra bărbaților din jurul focului.

„Hai să mergem în alt loc“, a zis Amir după un sfert de oră, și el fotografiind încontinuu. Am urcat pe o stradă spre orașul vechi și am ajuns la un alt foc și la un alt grup de oameni. În mod surprinzător, erau mulți copii de școală primară printre ei și mi-am amintit de ceremoniile de Paște din București, cînd obișnuiam să ieșim cu cozonaci și vin și să cutreierăm străzile din cartierul nostru pînă la primele ore ale dimineții. N-a durat mult și cîțiva copii, cu capul acoperit cu eșarfe menite să-i protejeze de focul pătrunzător, s-au plantat în fața mea îndreptîndu-și degetele către ei înșiși: „Foto?“. Foto. Și încă o poză, și încă una a fiecărui copil trecut prin faţa aparatului. Apoi, o altă piață dintr-un cartier din apropiere, un alt bazin de nămol, unde un bărbat bătrîn, cu barbă, cu ambele picioare în amestecul întunecat şi pe jumătate vîscos, mînjea chipurile și hainele negre ale participanților la ceremonie.

e4ff252a81538cb4a97f4f37e7a23deb jpg jpeg

Din cînd în cînd, un credincios se rostogolea în noroi și, ieșind cu nămolul picurînd, se grăbea la foc pentru a coace acel amestec într-o crustă brună. Încet, întunericul nopții a făcut loc luminii trandafirii a răsăritului și ne-am îndreptat spre o stradă unde am întîlnit pentru prima dată femei. Femei locale, majoritatea venite să vadă ceremonia și unele, puține, să se acopere cu noroi. Înveșmîntate în aba neagră, atît tinerele, cît și bătrînele, umpleau trotuarele, uitîndu-se la spectacolul anual care li se desfășura înaintea ochilor. În mijlocul străzii, o femeie bătrînă îmbrăţişînd o găleată de noroi îl administra altor femei ca într-un ritual creștin de binecuvîntare.

La un moment dat mi-am văzut vecinii alergînd în josul străzii, unde se desfășura o scenă sîngeroasă: sub privirile curioase ale mai multor copii mici, doi tineri țineau o oaie în timp ce un al treilea, un bărbat mai în vîrstă, îi tăia beregata lăsînd să curgă o baltă de sînge în jurul oii. Mi-am amintit o scenă din copilărie, cînd văzusem un porc uriaș alergînd cu un cuțit în gît, urmat de mai mulți bărbați care-l urmăreau. Eram în București, pe strada Avrig, la cîteva minute de centrul orașului.

16c8efadaa8964c714f6a3310cc1f1fe jpg jpeg

Dar Ashura nu se terminase încă. Am urmărit mulțimea de-a lungul unei străzi coborînd în linie dreaptă, pînă la o incintă cu nişte bariere metalice, unde grupuri de bărbaţi scandau cunoscutul „Ya Hossein! Ya Hossein!“, însoțit de plesnituri alternative ale palmelor peste piept. Am filmat cîteva portrete de bărbați cu fețe noroioase, după care am văzut cîțiva tineri fotografi iranieni pe acoperișul unui camion. Recunoscîndu-mă ca pe unul dintre puţinii fotografi străini întîlniţi dimineața, înainte de răsăritul soarelui, într-un spectacol de solidaritate a fotografilor, s-au grăbit să mă ajute să urc pe camion. De sus, priveliștea era mult mai impresionantă. Dintr-o singură privire puteai vedea cohortele de credincioși acoperiți de noroi, imaginile martirilor războiului dintre Iran și Irak care împodobeau curbura străzii, bătrînii odihnindu-se la umbra copacilor, tații cu copiii pe umeri, pancartele uriașe împodobite cu citate coranice.

Am petrecut încă o oră fotografiind mulțimile de bărbați care se strecurau pe aleile înguste ale orașului vechi, am asistat la sosirea imamului la rugăciunea de vineri și am continuat să imortalizez spectacolul străzii. În drum spre hotel, o altă întîlnire întîmplătoare cu un iranian, fost inginer, instruit în SUA, care preda acum limba engleză în Isfahan, a condus la o dugheană deținută de fiul său, unde mi s-a oferit gratis o băutură rece. Era trecut de prînz și fotografiasem timp de opt ore. Curiozitatea fotografului de a-și vedea rezultatele muncii a fost mai puternică și, în loc să dorm, am descărcat fotografiile rememorînd fiecare moment al dimineții. A fost ultima mea zi în Khorramabad, dar ce zi!

Corneliu Cazacu este fotograf.

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.