„Geoparcul Oltenia de sub Munte va avea valoarea pe care noi i-o dăm” – interviu cu geologul Florin STOICAN

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
„Geoparcul Oltenia de sub Munte va avea valoarea pe care noi i o dăm” – interviu cu geologul Florin STOICAN jpeg

Florin Stoican (n. 1976) este președintele asociațiilor Kogayon și Parcul Natural Văcărești, care au făcut studiile și demersurile pentru înființarea Parcului Național Buila-Vînturarița și a Parcului Natural Văcărești, precum și directorul Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte, situat în județul Vîlcea, între Horezu și Băile Olănești. Florin Stoican este și membru al Grupului Român de Sedimentologie, precum și al Societății Geologice din România.

Care-i povestea Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte de care, în ultima vreme, se vorbește tot mai mult?

Ne bucură interesul tot mai mare pentru proiectul Geoparcului UNESCO Oltenia de sub Munte. Interesul naște discuții, discuțiile scot la iveală idei și oportunități. Proiectul nostru este unul al societății civile locale (Asociația Kogayon din Costești), proiect de dezvoltare sănătoasă a locurilor dragi, printr-un model testat și aplicat deja cu succes în alte 161 de geoparcuri din 44 de țări.

Conceptul de geoparc este cel despre care noi credem, după ce am studiat mai multe din lume, că se potrivește cel mai bine cu specificul regiunii noastre și mai ales cu ceea ce ne dorim noi de la aceasta ca viitor mai bun pentru comunitățile locale, pentru vizitatori și pentru patrimoniul ei. Oltenia de sub Munte a fost, e și va fi la locul ei, indiferent cum o numim și împărțim noi. Întrebarea e ce facem cu ea.

Ce înseamnă, de fapt, un geoparc și ce întrebări ridică un asemenea statut?

Geoparcul este mai mult un concept de dezvoltare decît o zonă cuprinsă în niște hotare. Pînă la urmă, ce sînt granițele? Niște convenții omenești. Dacă vrem să avem o viață sănătoasă, prosperă și cu viitor, noi, oamenii, trebuie să înțelegem că sîntem parte a naturii, nu stăpînitorii ei. Tot modelînd natura și extrăgînd resurse din aceasta, am cam uitat că și noi, Homo sapiens, sîntem o specie parte a biodiversității și că aceasta e clădită pe geodiversitate. Iar acestea sînt pe-aici de sute de milioane de ani înainte ca noi să ne fi pus primele haine pe noi. Iar plantelor și animalelor vii sau fosile nu cred că le prea pasă de granițele noastre, indiferent de care sînt acestea: geografice, politice, economice, sociale, etnice, culturale, religioase. Așa că rămîne doar întrebarea referitoare la noi: ce facem noi cu ele, cu granițe sau fără? Noi credem că ar trebui să învățăm și să dărîmăm granițele, chiar dacă am muncit atîta să le construim și fortificăm. De cine ne despărțim prin ele? Doar pe noi pe despărțim, unii de alții!

Geoparcul este despre istoria pămîntului, despre rezultatele evoluției lui din ultimele sute de milioane de ani, despre viețuitoarele care-l populează la ora actuală și, nu în ultimul rînd, despre oameni și interacțiunea lor cu geodiversitatea și biodiversitatea. De asta ne și place acest concept, fiindcă e unul integrator.


883 21 foto florin stoican jpg jpeg

„Împreună cu natura”

Ce presupune, concret, constituirea unui geoparc?

Geoparcul se bazează în primul rînd pe inițiative și parteneriate locale, adică pe adunarea oamenilor locului la aceeași masă, pentru a găsi împreună cele mai bune soluții pentru ei, oaspeți și locurile gazdă pentru toți. La asta lucrăm de aproape 20 de ani, fiindcă lucrăm cu oamenii locului – încet, dar sigur. Nu credem în impunere, a trecut vremea urîtă a colectivizării forțate.

Am construit încet un parc național: Buila-Vînturarița este cel mai mic din cele 13 ale țării, dar este parcul nostru, deci pentru noi este cel mai minunat din universul cunoscut. Este al tuturor celor ai locului care se mîndresc cu el și al celor care vin să-l vadă și se bucură de el. Da, are granițe și reguli, dar astea sînt fiindcă mai avem de învățat cum să trăim împreună cu natura, nu în luptă cu ea. Am făcut zona mai cunoscută decît era, am deschis o fereastră nouă iubitorilor de natură, am creat o nouă șansă și o perspectivă de dezvoltare a regiunii, au apărut oportunități pentru comunități de a face și întrezări ceva acasă la ei, în loc să plece în lume.

Ce este în neregulă cu regiunea și ce s-ar putea face?

Noi simțim că zona se pustiește, comunitățile îmbătrînesc, monumentele cad în paragină, poveștile se pierd. Am adus oameni din toate colțurile lumii să ne vadă locurile, să ne cunoască și să ne asculte poveștile, ne-am găsit sprijin în foarte mulți prieteni, am atras experți și parteneri care ne sprijină în crezul nostru, am pus umărul la educația copiilor locului, a viitorului zonei. Vrem să punem numele Oltenia de sub Munte acolo unde îi e locul, între destinațiile de top ale României, ca exemplu de comunitate dezvoltată prin cunoașterea, evaluarea, promovarea și valorificarea deșteaptă și sănătoasă a patrimoniului natural și cultural local.

Deși sîntem inimoși și curajoși, facem ce putem, cu cine putem. Știm că geologic, geografic, biogeografic, istoric și cultural, Oltenia de sub Munte ține de la Olt și pîn’ la Jiu, din Carpați la Dunăre și chiar dincolo de ele. Și noi am vrea să facem mult mai multe, mult mai bine și mult mai repede, dar asta ține de noi toți, de cît de mulți ne așezăm la masa oltenească, cea joasă, rotundă și cu trei picioare, de ce punem pe ea și de cum ne înțelegem să folosim spre binele comun ce avem împreună.

Care sînt, de fapt, limitele geografice ale Olteniei de sub Munte?

Pînă una-alta, granițele puterilor noastre se limitează la partea vîlceană a Olteniei de sub Munte, la 41 de sate situate între două orășele (Horezu și Băile Olănești) și cele patru comune (Vaideeni, Costești, Bărbătești și Stoenești) de la poalele Căpățînilor, cu parcul național în mijloc. Nu am trasat hotare noi pentru geoparc, pentru că el nu este arie protejată și nu impue reguli și restricții, el este în limitele administrative ale celor șase localități, adică 63.558 ha, de aproape 15 ori mai mare decît parcul național.

Care sînt cifrele definitorii ale acestui geoparc?

În aceste localități viețuiesc (în scriptele oficiale) 24.366 de suflete, iar ce vrem noi să facem va influența în bine alți 33.695 de oameni din cele 11 localități din jur, la fel de olteni de sub munte ca și ceilalți. Cu toții se bucură de privilegiul de a trăi în mijlocul unei bogății uriașe: 40 de geosituri identificate, de la chei și peșteri la trovanți și situri paleontologice cu faună de 150 milioane de ani, zeci de situri pentru biodiversitate, de la păduri primare neatinse de secure, peisaje de-ți taie răsuflarea, cotloane cu specii rare la nivel european și 65 de situri cultural-istorice de valoare, printre care deja două mîndrii locale UNESCO: mănăstirea și ceramica de Horezu. E mult, e puțin? Noi atîta putem duce și așteptăm cu brațele și mintea deschise pe oricine dorește să ni se alăture.

883 21 vf tucla foto florin stoican 1 jpg jpeg

În ce termeni se poartă dialogul/negocierea cu UNESCO?

Cei la UNESCO, unde am trimis scrisoarea de intenție, ne-au spus că e mai ușor să extinzi un geoparc, dacă oamenii care-l susțin dovedesc că merită asta, decît să-l înființezi. Ei vor veni să evalueze dacă sîntem în stare să îndeplinim criteriile – multe, dar sănătoase – pentru a ne alătura deja marii familii de geoparcuri internaționale UNESCO. Statutul acesta e unul global, deci care nu ține de efemeritatea legilor și politicilor naționale, evaluat foarte obiectiv de către experți internaționali, deci fără subiectivismul mîndriei locale pe cîntar și nici nu e bătut în cuie, trebuind să dovedim la fiecare patru ani că merităm să rămînem în această rețea.

Iar ca să ajungem acolo trebuie în primul rînd să dovedim că ne dorim asta, că știm să ne prețuim patrimoniul în integralitatea lui, că lucrăm împreună la și cu o strategie de dezvoltare a regiunii, că vrem să ne promovăm ca destinație într-un mod unitar și că știm să ne valorificăm cît mai sustenabil ceea ce avem de la natură și de la strămoși. Restul vine de la sine din partea UNESCO: recunoaștere, etichetă de încredere, sprijin, exemple, modele, promovare, deschidere, parteneriate, oportunități.

De ce e important statutul de Geoparc Internațional UNESCO?

De fapt, pentru noi este mai important traseul de ajungere la statutul de Geoparc Internațional UNESCO Oltenia de sub Munte, fiindcă acest parcurs ne va arăta cine sîntem, cîți sîntem și ce vrem la aceeași masă. Important însă este și ce facem mai departe cu acest statut. Fiindcă geoparcul e o convenție, la fel ca granițele lui. Pînă la urmă, chiar dacă raportăm totul numai la oameni, orice lucru de pe lumea asta are valoarea pe care noi, oamenii, i-o dăm. Deci și Geoparcul Oltenia de sub Munte va avea valoarea pe care noi dorim să i-o dăm. El e deja acolo. Ce facem însă noi cu el?

Cine și cum poate sprijini acest demers de obținere a statutului?

O poate face oricine donînd 3,5% din impozitul pe salariu. Nu știm ce ar face statul cu acest impozit, dar știm ce vom face noi: conservarea, promovarea și dezvoltarea zonei în folosul comunităților locale, vizitatorilor zonei și naturii. Pînă acum, din aceste donații am înființat parcul Buila-Vînturarița, am construit două refugii turistice și am amenajat infrastructura parcului, am educat peste 5.000 de copii în programul Ranger Junior, am protejat pădurea virgină Comarnici, introducînd-o în catalogul național, am scos vînătoarea din pacurile naționale ale României.

Cine vrea să ne ajute să facem mai multe, mai bine și mai repede poate accesa http://kogayon.ro/ro/doneaza-2 unde va găsi formularul, detaliile de completare și depunere.

interviu realizat de Marius CHIVU

Foto: Florin Stoican, arhiva personală

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.